Mai bine de 2500 de documente oficiale au fost secretizate de fosta guvernare comunistă pe parcursul anului 2008, alte aproape 1400 de acte emise de diferite instituţii de stat pe parcursul anului 2009 de asemenea poartă parafa „secret”. Ce au încercat foştii guvernanţi să ascundă de ochii lumii, secretizând aceste documente, urmează să stabilească o comisie specială creată de actualul Executiv. Preşedintele acesteia, ministrul de Stat Victor Bodiu, susţine că de cele mai multe ori se secretiza corespondenţa dintre Guvern şi Preşedinţie, dar şi hotărârile de Guvern privind alocarea de bani din bugetul de stat. Documentele desecretizate au scos la iveală un şir de încălcări. Noul Executiv îşi propune să desecretizeze mai multe hotărâri de Guvern adoptate în ultimii ani, însă nu exclude posibilitatea desecretizării şi a unor documente adoptate încă din 1940. Vom cauta sa aflăm raspuns de la Nicolae Cernomaz, fost ministru de stat, pe atunci si presedintele comisiei pentru pastrarea secretului de stat, pe care l-am intrebat mai intai ce au secretizat ei pe acele timpuri.
Nicolae Cernomaz: „Planul de mobilizare, planul de amplasare, referitor la unităţile militare, efectivul, armamentul, etc., etc.”
Europa Liberă: Dar decizii de Guvern?
Nicolae Cernomaz: „Nu. Era nomenclator, unde erau scrise, care pot intra în grif secret.”
Europa Liberă: Dar altele, decât astea, care ţin de militărie?
Nicolae Cernomaz: „Nu. Nu, pe timpul nostru aşa ceva n-a fost. Nu se practica aceste lucruri.”
Europa Liberă: Alte documente, decât cele care ţineau de armată şi securitatea statului nu aveau secrete?
Nicolae Cernomaz: „La noi nu le secretiza. Practic, nu erau secretizate.”
Europa Liberă: Dar cum au apărut acum, mai încoace?
Nicolae Cernomaz: „Şi eu sunt mirat, că însăşi corespondenţa unui consilier cu şeful său direct era secretizată.”
Europa Liberă: Dar cum putea să apară acest lucru?
Nicolae Cernomaz: „Nu ştiu. Cred că au schimbat nomenclatorul. Eu nu ştiu evoluţia acestor documente. Cum a avut loc. Deşi socot, că undeva chiar e bizar – subalternul scrie şefului cu titlu de secret de stat şi toată corespondenţa merge ca secret de stat. Când ştie un simplu om ce se întâmplă în economie, că fiecare simte pe spatele lui, aceasta se face un mare secret de stat. Toată lumea vorbea că suntem în criză, că am intrat în criză.”
Europa Liberă: Dar alocarea banilor publici?
Nicolae Cernomaz: „Nu poate să fie secret de stat. Dacă nu se referă, vă mai spun o dată, la achiziţii militare, care se fac - tehnică specială, armament, mai ştiu eu, acestea tot sunt achiziţii din banii publici. Dar de ai da cuiva un apartament, sau nu, mai ştiu eu ce, cred că e bizar.”
Europa Liberă: Dar rezervele de stat, am înţeles, conform Legii cu privire la secretul de stat, ar fi tot un secret.
Nicolae Cernomaz: „Şi da, şi nu. Rezervele de stat la capitolul cereale, gaz lampant, la lumânări, mai ştiu eu ce acolo, pături, apă potabilă, că toţi umblăm sub Dumnezeu. Nu ştiu, dacă pot fi secret de stat.”
Europa Liberă: Aceste hotărâri de Guvern se păstrează în arhivă?
Nicolae Cernomaz: „Cancelaria de stat are arhiva sa, care le păstrează cinci, şapte, zece ani, în dependenţă de documentul care este. Şi după aceea sunt transferate la Arhiva naţională.”
Europa Liberă: Curtea de Conturi nu demult a examinat 12 hotărâri ale fostului Guvern, cu privire la alocarea mijloacelor financiare, desecretizate până în luna februarie şi a constatat, că deciziile au fost parafate în grif secret în mod ilegal.
Nicolae Cernomaz: „Să răspundă cel care a făcut acest lucru. Dar mie îmi vine greu de imaginat. Curtea de Conturi, de obicei, controlează cât de corect au fost cheltuiţi banii publici. E vorba de un milion sau de un leu, el trebuie să fie făcut public. Exact ca şi hotărârile, care le primeşte Guvernul de a-l admonesta, de a-l pedepsi pe un funcţionar public, care a comis abuzuri. Dar nu numai Guvernul. Asta trebuie de dat în instanţă, atunci. Trebuie actuala guvernare foarte atent, cu creionaşul în mână, să analizeze legea şi ce s-a făcut.”
Europa Liberă: Fost ministru din Guvernul Greceanîi, mă refer la ministrul Economiei dl Dodon, spunea mai recent, că dacă ne-am imagina că în câteva săptămâni apar detalii despre activitatea Ministerului Reintegrării şi poziţia de negocieri vis-a-vis de Transnistria, atunci se poate ajunge prea departe cu aceste desecretizări.
Nicolae Cernomaz: „Eu nu ştiu ce are el în vedere. Fiindcă, spre exemplu, instrucţiunile care le primea delegaţia, sau se discuta problema la Guvern, ele deveneau... Mă rog, pentru moment, când se începeau tratativele, sau poziţia care trebuia să fie sincronizată. Dar în rest, care-i marele secret de stat? Chiar cu aceeaşi Transnistrie. Deci, ce se referă la tratative, nu poate să fie nici un mare secret. Mă rog, primeşti anumite instrucţiuni, în caz dacă se ajunge la asta, cum procedăm noi şi aveţi împuternicirile noastre. Asta e, mai mult nu.”
Europa Liberă: Pentru că mai sunteţi şi istoric. Haideţi să vă întreb: ce se întâmplă cu arhivele Ministerului de Interne, Serviciul de informaţie şi securitate?
Nicolae Cernomaz: „Vedeţi, sunt anumite termene de păstrare. Adevărul e, că pe timpul Uniunii Sovietice mai exista şi aşa-numita „asobaia papca”, toate care erau păstrate cu un termen nelimitat. Era scris acolo în limba rusă – „hraniti vecino”. Dar pentru toate timpurile nici nu poate să fie păstrat. Cred, că era undeva un exces de secretizare, de şpionomanie. Britanicii au o regulă de aur, ar fi bine s-o luăm şi noi: 70 de ani şi totul este desecretizat. La noi de la 40 încoace, acum tot ne apropiem de 70 de ani, absolut nimic nu e desecretizat.”
Europa Liberă: Cum vă răspundeţi ca istoric?
Nicolae Cernomaz: „Păi cum să vă spun ca istoric?
Europa Liberă: Au fost crimele prea mari?
Nicolae Cernomaz: „Au venit la guvernare cei, care au avut o anumită atribuţie faţă de această guvernare. Eu nu zic, ferească Domnul, că au participat la crime. Dar undeva au fost educaţi în acel sistem. Sistem de suspecţie, sistem de secretizare excesivă, etc. Noi nici cum nu putem să depăşim aceste lucruri. Demult este timpul ca cetăţeanul, dacă a avut o problemă cu securitatea, sau cu alte organe, n-are decât să-şi citească dosarul. Cu părere de rău, uitaţi-vă ce se întâmplă: ăştea, care au făcut marele secrete şi au comis chiar şi fărădelegi, astăzi sunt bine merci, bine pensionaţi, trăiesc cu toate onorurile. Societatea ar trebui să ia o anumită atitudine faţă de aceste lucruri.”
Europa Liberă: Se vorbea că o parte din arhiva SIS-ului ar fi fost trimisă Moscovei.
Nicolae Cernomaz: „Am auzit şi eu, dar cum zice moldoveanul, nu vâr mâna în foc. Că au fost trimise întâi, o etapă la Tiraspol, şi de la Tiraspol, cele mai preţioase... Da ce e cele mai preţioase la aceste arhive?
Europa Liberă: Da ce-i mai preţios?
Nicolae Cernomaz: „Agentura, ce e mai preţios. Cei, care au colaborat. Nimeni nu vrea să ştie un adevăr. Trebuia să fie făcut demult. Din momentul când a fost primul val de democraţi. Dar în primul val de democraţi, din câte mi-a şoptit mie cineva acolo, fiecare al doilea era trimis în Frontul popular cu anumită misiune. N-aveau nici un interes. Dar chiar pentru ascultătorii Dumneavoastră aş spune: un om extraordinar de influent, care a ocupat foarte şi foarte înalte funcţii în acest serviciu, mi-a spus, că la momentul timpuriu al Frontului popular, cineva instiga să meargă să ia cu asalt comitetul securităţii, cum era atunci. La care generalul a spus: primul dosar, care va fi citit pe scări, va fi al tău. Evident, că era angajat în aceste servicii. S-a terminat tot, s-a potolit. Deci, tot ce se face, se face cu întârziere, spre regret.”
