Pe parcursul ultimilor ani, producătorii de sfeclă de zahăr, împreună cu producătorii de zahăr, au investit mijloace în modernizarea ramurii, au procurat tehnică performanta de cea mai înaltă calitate. Au învăţat să opuna rezistenţă condiţiilor climaterice neîndurătoare şi concurenţei dure din partea producătorilor din UE şi CSI.Si totusi, expertii bat alarma. Un interviu cu economistul Viorel Chivriga.
Europa Liberă: Vom duce sau nu lipsă de zahăr în acest an şi dacă cumva am putea să ne aşteptăm la majorări de preţuri pentru zahăr?
Viorel Chivriga: „Dacă este vorba de stocurile care sunt acum la moment şi de producţia care va fi obţinută la finele anului curent, aici într-adevăr există o teamă.
Prognozele nu sunt deloc bune. De fapt, vom avea o producţie agricolă cu mult mai redusă decât cea pe care au aşteptat-o şi autorităţile şi oamenii de la ţară. Conform estimărilor vom avea o reducere a producţiei agricole cu circa 9 la sută. Deoarece seceta a făcut într-adevăr un ravagiu în sectorul agrar.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă o reducere de 9 la sută? Cât de mult ar afecta populaţia şi în general economia Moldovei?
Viorel Chivriga: „Va afecta foarte mult, deoarece nici în anul 2011 nu am avut o producţie pe măsura aşteptărilor. În anul curent producţia va fi şi mai mică.”
Europa Liberă: Agricultorii ştiu prea bine că Republica Moldova depinde foarte mult de Cel de Sus, de Dumnezeu, sunt ploi sau este secetă. De ce nu-şi asigură recolta?
Viorel Chivriga: „Problema nu este legată numai de asigurare. Este vorba, în primul rând, de o perioadă în care nu au fost făcute reforme veritabile, am în vedere reabilitarea sistemelor de irigare în Republica Moldova. la fel, aici vă dau perfectă dreptate, şi asigurarea este un remediu sau un panaceu.”
Europa Liberă: Sigur că se pot cere despăgubiri pentru culturile afectate de secetă.
Viorel Chivriga: „Sigur, dar aici sunt şi nişte scuze care trebuie luate în vedere, deşi ele nu sunt plauzibile. O bună parte din agricultori nici nu cunosc ce este o asigurare şi cum pot fi asigurate culturile agricole, animalele. O bună parte din agricultori nu au nici resurse financiare destule pentru a încerca să se protejeze de riscurile care se produc practic în fiecare an în Republica Moldova.
Ar fi posibilitate să existe un sistem de gestiune a „hazardelor” naturale. Şi acest lucru poate fi făcut anume cu statele vecine, cu România, cu Ucraina. Ştiinţa ar putea să vină în ajutor, dar deocamdată întârzie.
Avem nevoie de soiuri rezistente la secetă, avem nevoie de multe culturi agricole care pot fi crescute cu uşurinţă în condiţiile când natura se comportă mai drastic cu agricultorii. O altă problemă sunt tehnologiile. De fapt, tehnologiile, în foarte multe cazuri, ajută agricultorii ca să reducă din pierderi.”
Europa Liberă: Investiţiile care s-au făcut de către compania Suedzucker sunt pe potriva aşteptărilor în economie?
Viorel Chivriga: „Sectorul sfeclei de zahăr e un sector care poate fi privit în unele cazuri cu simpatie. Dacă luăm în consideraţie anume modul în care s-au organizat şi modul în care activează cele trei companii producătoare de zahăr. Sunt trei companii cu capital străin. Şi ele nu au venit numai cu bani în Republica Moldova, dar au venit cu tehnologii. Şi un atu foarte mare a acestor trei companii este că ele lucrează direct cu oamenii, mai ales cu cei care activează în sectorul de producere a sfeclei de zahăr.
Eu am analizat foarte bine care a fost prestaţia întreprinderilor din industria de zahăr pe parcursul unui deceniu, ba chiar mai mult. A fost un coborâș foarte vizibil pe perioada unui deceniu, iar după asta, în mod normal, încep să apară rezultate.
Randamentele din sectorul producerii sfeclei de zahăr sunt foarte apropiate de randamentele obţinute în ţările care au tradiţii în producerea zahărului, cele din UE. Un număr foarte mare de persoane au salarii destul de decente şi au locuri de muncă şi nu sunt nevoiţi să migreze în alte sectoare, sau să plece peste hotare. De bine, de rău economia ţării, dar şi populaţia este asigurată cu acest produs pe parcursul anului. Nu au fost perioade în care să simţim acut un deficit de zahăr în ţară.”
