Pe 28 februarie la Vilnius are loc reuniunea la vârf a ţărilor din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene. Din acest program fac parte Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia şi Azerbaidjan. Dintre ele, Moldova pare să fi obţinut până acum cele mai bune note fiind ceea ce mulţi înalţi oficiali nu se sfiesc să spună ca este „o poveste de succes”. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu analistul politic Leonid Litra despre Ucraina - preşedinta din anul acesta a OSCE - şi ecuaţia europeană a Moldovei.
Europa Liberă: În curând, trebuie să fie convocat summit-ul Uniunea Europeană-Ucraina. Şi Republica Moldova fireşte că se uită foarte atent la mişcările pe care le va întreprinde administraţia de la Kiev, în vederea păstrării unui parteneriat formal, dar şi informal. Este de la sine înţeles că, în funcţie de comportamentul Ucrainei, multe din problemele Republicii Moldova s-ar putea soluţiona mai lesne sau dimpotrivă, s-ar putea agrava. Ucraina a decis încotro merge?
Leonid Litra: „Ucraina se pare că încă nu a decis încotro merge exact. Există bineînţeles preferinţe şi există discuţii la diferite nivele. Cert este faptul că nu există un consens pus la punct. În rândurile puterii, cei care au un cuvânt de spus foarte important sunt oamenii de afaceri. Or, oamenii de afaceri îşi fac calculele nu din viziuni ideologice, valorice, dar calculează venitul care ar putea să-l aducă aderarea la o structură sau la alta. Până acum ceea ce auzeam era că oamenii de afaceri din Ucraina sunt în favoarea aderării la spaţiul economic UE. Dar, în acelaşi timp, temerea cea mai mare este că aceasta va aduce beneficii pe termen lung, mai degrabă, în termeni economici. Dacă e să ne referim la Uniunea Euroasiatică sau la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, atunci aceasta aduce beneficii pe termen scurt. Însă temerea oamenilor de afaceri iarăşi este cea că s-ar putea ca, într-o bună zi, cei care sunt mai puternici, din Rusia, să preia afacerile din Ucraina. Şi aici apare această dilemă, unde se vrea sistemul de drept, de normă din UE, dar venituri aşa cum le poate oferi în acest moment Uniunea Vamală. În acest an, Ucraina trebuie să se decidă ce face, pentru că timpul pentru a balansa, aşa, a avea un comportament neo-Tito care balansa foarte bine între Vest şi Est, atunci cred că timpul a trecut pentru acest comportament. Şi trebuie să ia o decizie, pentru că altfel nu poate fi vorba. Dar pentru aceasta Uniunea Europeană a spus foarte clar: „Sunt 3 condiţii. Prima: rezolvarea problemelor cu justiţia selectivă. Doi: adoptarea unui nou Cod Electoral, care să reflecte, într-un fel, recomandările date de OSCE, după alegerile din această toamnă. Şi trei: adoptarea şi implementarea reformelor”, angajament care a fost luat de Ucraina, în contextul liberalizării regimului de vize, semnării Acordului de Asociere şi aşa mai departe. Or, Ucraina într-acest moment nu îndeplineşte niciuna dintre aceste 3 condiţii. Ceea ce se spune în târg, în Ucraina, este însă că marea bineînţeles rugăminte a europenilor este cazul Timoşenko, care se pare că nu va fi rezolvat, sau nu există premise de a fi rezolvat. Însă cazul fostului ministru de interne Luţenko s-ar putea să fie rezolvat. O eventuală eliberare a lui Luţenko va fi tratată ca o încercare serioasă a Ucrainei de a rezolva problemele justiţiei selective.”
Europa Liberă: De fiecare dată când vine vorba despre atitudinea Moscovei faţă de alegerea făcută de autorităţile de la Chişinău, Kremlinul, chipurile, lasă la discreţia poporului moldovenesc să decidă încotro să meargă. În acelaşi timp, se întreprind acţiuni care ar trebui să facă mai atractiv proiectul răsăritean. În cazul Ucrainei, cum procedează Moscova?
Leonid Litra: „Dacă am compara relaţia Ucraina-Rusia, Moldova-Rusia, atunci Ucraina-Rusia este o relaţie mult mai problematică, care are pe agendă o paletă de subiecte foarte diverse, mai recent, problemele energetice. Cred că aceasta este diferenţa pentru că noi vorbim mai mult pe conflict cu Rusia – Transnistria etc. – iar ucrainenii cea mai mare problemă pe care o au ei este chiar energetică, una vitală. Or, ceea ce se întâmplă acum, pe de o parte, Ucraina încearcă să devină mai independentă, mai autarhică în consumul de energie şi flirtul cu americanii privind exploatarea gazului nonconvenţional a pus Rusia în gardă. Pentru că Ucraina totuşi este cea mai mare piaţă a Rusiei.”
Europa Liberă: Şi tocmai în momentul acesta vine nota de plată pentru gazul neconsumat.
Leonid Litra: „Care s-a spus că nu a venit oficial. Deci probabil sunt nişte jocuri pentru că se testează anumite momente. Dar cred că presiunile asupra Ucrainei de a face parte din proiectul integraţionist condus de Rusia sunt foarte mari şi impresia mea că sunt mult mai mari decât pentru Republica Moldova. Deci miza adevărată este totuşi Ucraina. Or, unii lideri de opinie din Rusia, care cunosc spaţiul euroasiatic mai bine, spun foarte clar că atâta timp cât Ucraina nu face parte din proiectul integraţionist rus, atâta timp putem considera că Putin nu este capabil să facă ceea ce şi-a propus şi este o figură slabă. Pentru că nu a putut nici prin presiune, nici prin convingere să aducă Ucraina acolo unde consideră ei că îi este locul. Or, pentru noi aceasta ar fi o problemă foarte mare, pentru că Republica Moldova, cât de straniu ar părea, dar are nevoie foarte mult de Ucraina pentru a avansa pe calea integrării europene. Nu doar pentru că este un scut geografic, dar şi pentru că o competiţie într-o anumită regiune are efecte foarte bune pentru cei care participă la competiţie.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, Chişinăul consideră că este mult mai avansat şi păstrarea Moldovei într-o barcă cu Ucraina ar încetini mişcarea Chişinăului spre Uniunea Europeană.
Leonid Litra: „Eu cred că ar accelera. Pentru că totuşi principiul more for more, mai mult pentru mai mult, cel care este sugerat de fiecare dată de către europeni, ar trebui să-şi facă treaba. Or, eu văd lucrurile în felul următor: în aspect tehnic şi în aspectul implementării reformelor, Republica Moldova este mai pregătită decât Ucraina şi arată mult mai multă voinţă. În Ucraina totuşi ei sunt mai avansaţi din punct de vedere instituţional decât noi suntem, în cea mai mare parte, bine, cu excepţia vizelor. Suntem evaluaţi pe faza doi de implementare. Iar Ucraina a parafat deja Acordul de Asociere, împreună cu Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Şi aşteaptă semnarea lui, care este condiţionată de anumiţi paşi spre o democraţie mai mare în Ucraina. Şi sunt sigur că dacă Ucraina va face aceşti paşi – înţeleg că există o astfel de intenţie – atunci Acordul va fi semnat în noiembrie. Nu sunt chiar atât de sigur pentru Republica Moldova, pentru că suntem încă în negocieri. Acordul trebuie parafat, tradus şi mai apoi semnat. Sper să reuşim împreună cu ei.”
Europa Liberă: Ucraina, odată ce a luat în primire preşedinţia OSCE, nu-şi mai poate permite să fie ezitantă în subiectul transnistrean. Ce putem aştepta de la Ucraina?
Leonid Litra: „Bineînţeles că noul ministru, Kojara, încearcă să evite confruntări cu Moscova pe subiectul transnistrean. Dar, în acelaşi timp, cooperarea pe subiectul transnistrean a Ucrainei este un lucru important, cât n-ar părea de paradoxal, pentru relaţia cu UE. Este unul din puţinele subiecte unde există o cooperare bună şi Ucraina este lăudată practic de UE. Nici Kievul nu-şi doreşte ca dialogul între Kiev şi Bruxelles să se rezume doar la cazul Timoşenko.”
Europa Liberă: În curând, trebuie să fie convocat summit-ul Uniunea Europeană-Ucraina. Şi Republica Moldova fireşte că se uită foarte atent la mişcările pe care le va întreprinde administraţia de la Kiev, în vederea păstrării unui parteneriat formal, dar şi informal. Este de la sine înţeles că, în funcţie de comportamentul Ucrainei, multe din problemele Republicii Moldova s-ar putea soluţiona mai lesne sau dimpotrivă, s-ar putea agrava. Ucraina a decis încotro merge?
Leonid Litra: „Ucraina se pare că încă nu a decis încotro merge exact. Există bineînţeles preferinţe şi există discuţii la diferite nivele. Cert este faptul că nu există un consens pus la punct. În rândurile puterii, cei care au un cuvânt de spus foarte important sunt oamenii de afaceri. Or, oamenii de afaceri îşi fac calculele nu din viziuni ideologice, valorice, dar calculează venitul care ar putea să-l aducă aderarea la o structură sau la alta. Până acum ceea ce auzeam era că oamenii de afaceri din Ucraina sunt în favoarea aderării la spaţiul economic UE. Dar, în acelaşi timp, temerea cea mai mare este că aceasta va aduce beneficii pe termen lung, mai degrabă, în termeni economici. Dacă e să ne referim la Uniunea Euroasiatică sau la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, atunci aceasta aduce beneficii pe termen scurt. Însă temerea oamenilor de afaceri iarăşi este cea că s-ar putea ca, într-o bună zi, cei care sunt mai puternici, din Rusia, să preia afacerile din Ucraina. Şi aici apare această dilemă, unde se vrea sistemul de drept, de normă din UE, dar venituri aşa cum le poate oferi în acest moment Uniunea Vamală. În acest an, Ucraina trebuie să se decidă ce face, pentru că timpul pentru a balansa, aşa, a avea un comportament neo-Tito care balansa foarte bine între Vest şi Est, atunci cred că timpul a trecut pentru acest comportament. Şi trebuie să ia o decizie, pentru că altfel nu poate fi vorba. Dar pentru aceasta Uniunea Europeană a spus foarte clar: „Sunt 3 condiţii. Prima: rezolvarea problemelor cu justiţia selectivă. Doi: adoptarea unui nou Cod Electoral, care să reflecte, într-un fel, recomandările date de OSCE, după alegerile din această toamnă. Şi trei: adoptarea şi implementarea reformelor”, angajament care a fost luat de Ucraina, în contextul liberalizării regimului de vize, semnării Acordului de Asociere şi aşa mai departe. Or, Ucraina într-acest moment nu îndeplineşte niciuna dintre aceste 3 condiţii. Ceea ce se spune în târg, în Ucraina, este însă că marea bineînţeles rugăminte a europenilor este cazul Timoşenko, care se pare că nu va fi rezolvat, sau nu există premise de a fi rezolvat. Însă cazul fostului ministru de interne Luţenko s-ar putea să fie rezolvat. O eventuală eliberare a lui Luţenko va fi tratată ca o încercare serioasă a Ucrainei de a rezolva problemele justiţiei selective.”
Europa Liberă: De fiecare dată când vine vorba despre atitudinea Moscovei faţă de alegerea făcută de autorităţile de la Chişinău, Kremlinul, chipurile, lasă la discreţia poporului moldovenesc să decidă încotro să meargă. În acelaşi timp, se întreprind acţiuni care ar trebui să facă mai atractiv proiectul răsăritean. În cazul Ucrainei, cum procedează Moscova?
Leonid Litra: „Dacă am compara relaţia Ucraina-Rusia, Moldova-Rusia, atunci Ucraina-Rusia este o relaţie mult mai problematică, care are pe agendă o paletă de subiecte foarte diverse, mai recent, problemele energetice. Cred că aceasta este diferenţa pentru că noi vorbim mai mult pe conflict cu Rusia – Transnistria etc. – iar ucrainenii cea mai mare problemă pe care o au ei este chiar energetică, una vitală. Or, ceea ce se întâmplă acum, pe de o parte, Ucraina încearcă să devină mai independentă, mai autarhică în consumul de energie şi flirtul cu americanii privind exploatarea gazului nonconvenţional a pus Rusia în gardă. Pentru că Ucraina totuşi este cea mai mare piaţă a Rusiei.”
Europa Liberă: Şi tocmai în momentul acesta vine nota de plată pentru gazul neconsumat.
Leonid Litra: „Care s-a spus că nu a venit oficial. Deci probabil sunt nişte jocuri pentru că se testează anumite momente. Dar cred că presiunile asupra Ucrainei de a face parte din proiectul integraţionist condus de Rusia sunt foarte mari şi impresia mea că sunt mult mai mari decât pentru Republica Moldova. Deci miza adevărată este totuşi Ucraina. Or, unii lideri de opinie din Rusia, care cunosc spaţiul euroasiatic mai bine, spun foarte clar că atâta timp cât Ucraina nu face parte din proiectul integraţionist rus, atâta timp putem considera că Putin nu este capabil să facă ceea ce şi-a propus şi este o figură slabă. Pentru că nu a putut nici prin presiune, nici prin convingere să aducă Ucraina acolo unde consideră ei că îi este locul. Or, pentru noi aceasta ar fi o problemă foarte mare, pentru că Republica Moldova, cât de straniu ar părea, dar are nevoie foarte mult de Ucraina pentru a avansa pe calea integrării europene. Nu doar pentru că este un scut geografic, dar şi pentru că o competiţie într-o anumită regiune are efecte foarte bune pentru cei care participă la competiţie.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, Chişinăul consideră că este mult mai avansat şi păstrarea Moldovei într-o barcă cu Ucraina ar încetini mişcarea Chişinăului spre Uniunea Europeană.
Leonid Litra: „Eu cred că ar accelera. Pentru că totuşi principiul more for more, mai mult pentru mai mult, cel care este sugerat de fiecare dată de către europeni, ar trebui să-şi facă treaba. Or, eu văd lucrurile în felul următor: în aspect tehnic şi în aspectul implementării reformelor, Republica Moldova este mai pregătită decât Ucraina şi arată mult mai multă voinţă. În Ucraina totuşi ei sunt mai avansaţi din punct de vedere instituţional decât noi suntem, în cea mai mare parte, bine, cu excepţia vizelor. Suntem evaluaţi pe faza doi de implementare. Iar Ucraina a parafat deja Acordul de Asociere, împreună cu Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Şi aşteaptă semnarea lui, care este condiţionată de anumiţi paşi spre o democraţie mai mare în Ucraina. Şi sunt sigur că dacă Ucraina va face aceşti paşi – înţeleg că există o astfel de intenţie – atunci Acordul va fi semnat în noiembrie. Nu sunt chiar atât de sigur pentru Republica Moldova, pentru că suntem încă în negocieri. Acordul trebuie parafat, tradus şi mai apoi semnat. Sper să reuşim împreună cu ei.”
Europa Liberă: Ucraina, odată ce a luat în primire preşedinţia OSCE, nu-şi mai poate permite să fie ezitantă în subiectul transnistrean. Ce putem aştepta de la Ucraina?
Leonid Litra: „Bineînţeles că noul ministru, Kojara, încearcă să evite confruntări cu Moscova pe subiectul transnistrean. Dar, în acelaşi timp, cooperarea pe subiectul transnistrean a Ucrainei este un lucru important, cât n-ar părea de paradoxal, pentru relaţia cu UE. Este unul din puţinele subiecte unde există o cooperare bună şi Ucraina este lăudată practic de UE. Nici Kievul nu-şi doreşte ca dialogul între Kiev şi Bruxelles să se rezume doar la cazul Timoşenko.”