Comisia Europeana a lansat de curand o harta interactiva cu peste 600 de orase, regiuni si municipalitati angajate in programe de incluziunea romilor. Initiativa este insa a Congresului Puterilor Locale si Regionale de pe langa Consiliul Europei, in cooperare cu reprezentantul special al Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, pentru problemele romilor. Acestia au lansat in 2011 Alianta Oraselor si Regiunilor pentru integrarea romilor, implementand intre timp doua proiecte pe temele educatie si locuinte pentru romi.
Intr-un interviu acordat recent corespondentului Europei Libere la Strasbourg, Iolanda Bădiliţă, presedintele Congresului Puterilor Locale si Regionale a Consiliului Europei, Herwig van Staa, vorbeste despre proiectele Aliantei, dar si despre „datoria morala a tuturor europenilor, de a face si pentru romi Europa un taram unde sa se simta „acasa”.
„Misiunea noastra, ca alesi locali, este promovarea valorilor democratice si a drepturilor omului la nivelul administratiilor locale si regionale”, este de parere Herwig van Staa. Mai exact aceasta inseamna „ca trebuie sa ne identificam cu nevoile comunitatilor locale. Prin urmare, este evident ca acolo unde comunitatile locale includ si populatie de etnie roma, trebuie sa ne asiguram ca acestia se bucura de aceleasi drepturi ca toti ceilalti cetateni si ca pot participa plenar in viata oraselor sau regiunilor unde traiesc. Ca se simt „acasa”.
Ce-i drept, tot ce se decide la Bruxelles sau in capitalele europene, isi gaseste aplicarea in catunele si orasele untre traiesc romii. In septembrie 2011, Van Staa, in calitate de presedinte al Camerei regiunilor a fost unul dintre cei mai etuziasti sustinatori ai primului summit al primarilor romi, chiar daca putini romi au sansa de a conduce destinele comunitatilor lor si au fost prezenti, asadar, la reununea europeana. Totusi, in 2012, 160 de localitati au raspuns chemarii Congresului de a crea o retea de primarii si prefecturi interesate in integrarea romilor in ceea ce se numeste Alianta oraselor si regiunilor pentru integrarea romilor. Prea putini, ar spune unii.
„Desigur ne-am fi dorit ca mult mai multe municipalitati sa se alature initiativei noastre,” spune politicianul de centru dreapta, presedinte al Parlamentului regional din Tirol . Incercam sa atragem cat mai multi prin co-interesarea activa a acestora. Insa daca ne gandim ca totul a pornit in 2011, si ca de atunci a urmat un proces de consultari cu populatia si cu reprezentanti ai cetatenilor, ca s-a format o celula de coordonare, in Congres, intelegem ca orice astfel de proces mananca timp. Insa in afara de aceste chestiuni organizatorice, altfel extrem de importante, si fara de care nu se poate face nimic, trebuie spus ca este vorba aici de o comunitate de minoritari, pe care o regasim in multe comunitati. Aceasta minoritate inregistreaza deficite serioase in dezvoltarea sa sociala. Sa ne ocupam de stituatia romilor este o datorie morala, o reparatie morala pentru o nedreptate istorica al caror obiect romii au fost in timpul regimului nazist.
„Eu stiu ca implicarea in chestiunea romilor nu aduce voturi partidelor europene. Ele pot chiar pierde voturi. Insa aici e vorba de drepturile omului, iar cu drepturile omului nu se pot face compromisuri. Toata lumea vorbeste despre genocidul nazist impotriva evreilor. Insa societatea trebuie sa stie ca a fost si un al doilea genocid in acele vremuri: cel impotriva romilor. Iar acest genocid nu este in constiinta europenilor asa cum ar trebui sa fie. Daca drepturile omului nu sunt aparate, democratia are de suferit mai mult decat daca se neglijeaza alte aspecte. Concret vorbind, Consiliul Europei a demarat 2 proiecte importante - cel legat de locuinte si altul legat de educatie, iar noi, Congresul, prin structurile locale si regionale le sustinem cu toate puterea. Este vorba nu doar de sustinere morala sau logistica, ci iata, prin intermediul Consiliului Europei si Comisiei Europene, cu ajutorul Bancii de dezvoltatare a COE, Banca Mondiala si a altor parti interesate se gasesc bani pentru sustinerea acestor comunitati. Iar un rol central trebuie sa joace organizatiile neguvernamentale,” arata van Staa.
