Natalia Morari: „Se spune că o pace proastă este mai bună decât un război bun. Şi iată că, în sfârşit, am intrat în zona aceasta de pace proastă, după un mare război dintre cele două partide din fosta Alianţă pentru Integrare Europeană, PD şi PLDM, respectiv. Nu m-aş aventura acum să spun cât de mult va dura această pace, e prea devreme de spus. Dar iată că am văzut o săptămână cu un prim-ministru nou, Iurie Leancă, cu un speaker nou, Igor Corman, o săptămână fără bătăi mari, între ei, ceea ce nu este atât de rău, aş spune eu.
Dar lucrurile nu sunt aşa de simple cum par a fi. Şi aici putem atrage atenţia la cele două bombe mediatice care ne-a adus această săptămână. Prima, bineînţeles, este decizia Curţii Constituţionale referitor la neconstituţionalitatea interzicerii secerii şi a ciocanului, un cadou mare pentru comunişti, o decizie aşteptată de foarte mulţi experţi, încă de atunci când această lege a fost adoptată, încă o dovadă în plus că parlamentarii noştri, atunci când adoptă legile, nu prea se uită la practica europenilor, cu toate că întotdeauna spunem că tindem spre Europa. Încă o lecţie neînvăţată, din păcate, şi încă un cadou dat pe gratis comuniştilor.
O a doua bombă mediatică, bineînţeles, că sunt acele rezultate ale sondajelor prezentate săptămâna aceasta, mă refer la sondajul IMAS. Eu înţeleg că putem vorbi foarte mult despre obiectivitatea acestora, multă lume pune semne de întrebare, de fiecare dată când apar noile sondaje, dar oricum tendinţa este foarte clară. Cu toate că am intrat într-o zonă de stabilitate şi pace rea, ratingul partidelor democratice a scăzut la minimumul istoric, ceea ce n-a mai fost. Şi comuniştii, într-adevăr, pot să se relaxeze până la următoarele alegeri, pentru că tot ce ar trebui ei să facă face fosta Alianţă pentru ei.”
Europa Liberă: Chiar dacă premierul Leancă beneficiază de imunitatea celor 100 de zile, v-aş întreba totuşi cum vi s-a părut: demarează în trombă, demarează lent, cum porneşte la drum?
Natalia Morari: „Eu cred că cea mai mare problemă e că e greu de spus cum s-a pornit în drum. Pentru prima dată, în ultimii trei ani şi jumătate, avem un prim-ministru care nu tinde să apară peste tot, în faţa camerelor. Se creează impresia că, într-adevăr, lucrează. Deja şi-a permis o declaraţie destul de optimistă referitor la regimul liberalizat de vize, spre toamna anului 2014. Dar iarăşi ne aducem aminte de acele promisiuni pe care le-a dat în calitate de fost ministru de Externe, de mai multe ori deja. Şi niciodată această promisiune nu a fost respectată. Sincer, nu mi-aş fi dorit să fiu în locul domnului Leancă pentru că are o sarcină foarte grea. Cu toate că are acele 100 de zile în care nu ar trebui să-l criticăm, are un bagaj foarte negativ rămas de la fosta guvernare. Şi cu acest bagaj omul a intrat în aceste 3 luni şi îi va fi mult mai greu decât precedentei guvernări. Eu îmi dau seama de acest lucru şi, de aceea, într-un fel, îl compătimesc, dar îi doresc şi succes.”
Europa Liberă: În schimb, are o reputaţie ireproşabilă de diplomat, negociator etc., etc. Aceasta nu trage mai greu?
Natalia Morari: „E adevărat că are o reputaţie de un diplomat şi tot ce a făcut până acum, în aceşti trei ani şi jumătate, încă o dată, a dovedit că i-a reuşit să creeze acea poveste de succes pe care o promovau atât de mult europenii, dar acuma va avea nevoie să se ocupe de această poveste în interiorul ţării şi este o sarcină mult mai grea. Pentru că e una când le explici europenilor despre specificul nostru şi e alta când vorbeşti cu electoratul, şi e alta când te ciocneşti zilnic cu probleme administrative, la nivel de stat. Repet: îi va fi foarte greu. Eu cred că cea mai mare sarcină, pe care o are acest guvern, e să întindă până la summit-ul de la Vilnius, pentru că, dacă vom avea parafate acele acorduri, mai departe, deja chiar nu contează: alegeri anticipate sau cele ordinare ne aşteaptă. Important e să trecem peste linia aceasta spre care mergeam timp de trei ani şi jumătate. Pentru că va fi foarte trist dacă nu vom reuşi şi va muri calul acesta, pe ultima sută de metri, neajungând la finiş.”
