Cum ar putea contribui migraţia la dezvoltarea ţării?

Dacă este privită ca o oportunitate, migraţia poate contribui esenţial la dezvoltarea ţării – aceasta e concluzia la care au ajuns mai mulţi moldoveni care, de ani buni, muncesc în străinătate. Diaspora moldovenească peste hotare reprezintă o capacitate financiară uriaşă pentru dezvoltarea statului. Dar, chiar şi dacă guvernul de la Chişinău îşi propune un obiectiv foarte clar, să transforme acea energie pozitivă a migranţilor, care se află momentan peste hotare, în programe concrete de dezvoltare economică aici, acasă, persoanele aflate la muncă peste hotare nu se grăbesc să revină. De ce? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

Astăzi ne-am propus să vorbim cu cei pentru care revenirea în ţară demult nu mai este o necesitate. Lilia Bicec este o moldoveancă care a plecat în Italia, a muncit la negru, dar a avut puterea să depăşească această condiţie şi recent şi-a descris experienţa trăită în paginile unei cărţi, „Testamentul necitit al Liliei Bicec”. Am pornit discuţia cu ea de la întrebarea dacă a rămâne acasă este dovadă de patriotism, iar a pleca este un act de trădare.

Lilia Bicec: „Nu sunt de acord nici cu noţiunea de patriotism, nici act de trădare, în momentul când noi am plecat. Când a început primul exod al moldovenilor, nu cred că o mamă s-a gândit, în acele momente, la patriotism sau că îşi trădează ţara. S-a gândit într-o formă mult mai îngustă, anume s-a gândit la familia ei, la copiii ei. De aceea, nu sunt de acord cu aceste două noţiuni. Pentru că cei care au plecat, dar bine, eu vorbesc în numele meu acuma, chiar dacă au fost departe, au rămas mereu cu gândul la ţara-mamă, la baştină şi au încercat mereu să facă ceva pentru binele acestei ţări. De aceasta zic: nu sunt de acord cu aceste două noţiuni. Ba, din contra, mi se pare acuma un joc de cuvinte şi o discordie între cei care au plecat şi cei care au rămas, jucându-se cu aceste noţiuni. Pentru că şi aşa noi, cei plecaţi, când ne întoarcem, ne simţim străini, străini peste hotare, străini în casa ta. Acum, când se mai manevrează cu aceste două noţiuni, o să ne simţim şi mai străini, involuntar apare o zâzanie, o discordie între cei care au plecat şi cei care au rămas. Şi aşa lumea nu a acceptat bine plecatul nostru, dar acum o să fie şi mai inconvenabil.”

Europa Liberă: Până la urmă, acest exod al moldovenilor, statisticile zic că ar fi până la 500 de mii de moldoveni plecaţi la muncă în străinătate, neoficial se zice că această cifră ar putea să ajungă şi la un milion. Această migraţie are şi avantaje, şi dezavantaje?

Lilia Bicec: „În toate timpurile, migraţia a avut atât latura pozitivă, cât şi latura negativă. Avantajele sunt cele care apar la starea bunurilor materiale, dar este un avantaj precar, pentru că dezavantajele sunt mult mai mari. Dar sunt mai mari anume în momentul migraţiei femeilor din Europa de Est, pentru că s-a produs acest bumerang al emigraţiei. De ce zic eu bumerang? Pentru că ştiţi, efectul bumerangului, care loveşte acolo de unde se porneşte, şi anume a lovit în copii, în bătrânii care au rămas acasă. Dar nu numai în ei, şi în valorile care sunt nu că foarte greu de recuperat, dar va fi, probabil, uneori, imposibil de recuperat, de cusut acel vid care a apărut între copii şi mame. Mă refer anume la migraţia femeilor din Europa de Est şi dezavantajele, probabil, sunt mai mari decât avantajele.”

Europa Liberă: Voi sunteţi convinşi că aţi putut să depăşiţi sărăcia de care aţi vrut să scăpaţi?

Lilia Bicec: „Dacă aş vorbi de mine personal, vreau să zic că ceea ce am realizat şi am obţinut plecând peste hotare, nu realizam niciodată în Moldova. M-am convins, nu acuma, după 13 ani, dar m-am convins imediat după 3 ani, când m-am decis să aduc şi copiii cu mine în Italia. Depinde. Probabil, cei care nu s-au realizat, dar nu se realizează în proporţii mari, dar, poate, chiar şi în proporţii mai mici, numai că şi-au dorit ceea ce şi-au dorit, atunci s-au întors înapoi. Sau nu s-au întors numai cei care nu s-au realizat, s-au întors şi cei care au avut un scop mai repede, au câştigat cât au câştigat, s-au întors acasă, să investească în ţara lor. Dar migraţia are atât de multe laturi că e greu să o poţi caracteriza numai din două-trei puncte de vedere.”

Europa Liberă: Foarte puţin revin acasă. Chiar şi dacă există acest îndemn din partea guvernanţilor, care încearcă să-i convingă că ar putea să le asigure şi micile afaceri, dacă s-ar iniţia şi multe alte oportunităţi, nu ademeneşte totuşi acest segment mare al populaţiei care îşi găseşte bucata de pâine în străinătate. În ce condiţii ar putea o bună parte dintre cei plecaţi peste hotare să revină în Moldova?

Lilia Bicec: „Este greu de făcut o prognoză a reîntoarcerii acasă, pentru că cei plecaţi, mai mult sau mai puţin, au un serviciu, nu zic de viitor, dar au un prezent sigur, ştiu că au un salariu şi îşi pot permite o viaţă decentă. În momentul când te reîntorci în ţară, înseamnă să începi din nou totul de la început. Ai rupt o dată, ai plecat peste hotare, acuma te-ai aclimatizat aici, să zicem, în Italia, copilul e la grădiniţă sau la şcoală, iar, din nou, trebuie să rupi totul şi să începi de la început.”

Europa Liberă: Bine, şi dacă nu v-a speriat atunci realitatea, de ce să vă sperie acuma? Nu v-a speriat atunci când trebuia să mergeţi să găsiţi locul de muncă peste hotare, de ce vă este frică să reveniţi acasă?

Lilia Bicec: „E nesiguranţa. De aceea şi zic, în momentul când tu aici ai un salariu, ai o viaţă normală, să te întorci înapoi şi să începi totul de la început, aceasta înseamnă, mai ales, pentru cei care au depăşit o vârstă oarecare, înseamnă din nou să începi totul de la început. Dar fiecare persoană are o vârstă la care zice: „Am riscat o dată, am făcut cotitura radicală, acuma eu nu aş mai vrea să risc să încep totul de la început.” Poate cei mai tineri au mai multe şanse, au mai multe posibilităţi. Nu ştiu, migraţia a fost impusă, într-un fel, ca să plecăm. O bună parte a plecat şi din cauza sărăciei. Nu toţi. Acuma când stai bine, te întorci înapoi, dar nu ştii ce te aşteaptă iarăşi în Moldova. Este nesiguranţa şi este frica că nu ştii ce te va aştepta în Moldova.”

Europa Liberă: Lilia Bicec a scris despre destinul zbuciumat al moldoveanului care face de ani buni naveta între Chişinău şi o altă capitală din Uniunea Europeană, ai încercat să descrii destinul acestor oameni. De ce ai ajuns la concluzia că trebuie despre aceasta să scrii?

Lilia Bicec: „Am simţit datoria mea de mamă, datoria mea de cetăţean şi datoria mea de fostă ziaristă, ca să descriu lucrurile aşa cum le văd, ca un reportaj, ca să rămână un testament, un document al exodului. Şi specificul migraţiei, din această perioadă, este că a plecat femeia. Am simţit o datorie, o datorie de mamă, de cetăţeancă, inclusiv, de ziaristă.”

***

Vitalie Vovc, originar din Bălţi, completează şi el lista moldovenilor plecaţi peste hotare. Este omul care a ştiut să se integreze uşor în societatea franceză. A reuşit să-şi creeze o carieră, activând în domeniul marketingului. Vitalie spune că acolo, la Paris, se poate considera un om împlinit.

Europa Liberă: Voi, cei plecaţi peste hotare, vă supăraţi atunci când vi se spune că aţi fi mai puţin patrioţi decât cei care au rămas în Moldova?

Vitalie Vovc: „Da, fiindcă eu mă consider mult mai patriot decât foarte mulţi care au rămas aici.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să se discute despre patriotism, dar, mai ales, cum i-ar sta bine unui patriot să fie?

Vitalie Vovc: „A fi patriot înseamnă să-ţi iubeşti locul unde te-ai născut, dar, mai mult decât atât, înseamnă să-ţi iubeşti oamenii printre care ai crescut şi oamenii care vin din aceleaşi locuri. A fi patriot mai înseamnă să fii mândru de ceea ce eşti. Şi îmi place foarte mult un dicton care este într-atât de mult folosit, încât, probabil, sună fals şi patetic astăzi, dar îmi place vorba asta: „Patria mea este limba română”. Deci a fi patriot mai înseamnă să fii mândru de cultura şi de tradiţiile de unde ai ieşit. Eu locuiesc în Franţa, nu am probleme de integrare acolo, desigur, în societate, când am ieşit, am vorbit franceza, nu sunt probleme cu asta. Eu sunt cetăţean francez, deci, din punct de vedere al Constituţiei, eu sunt francez, da, o.k., dar niciun francez nu va veni să îmi impună, el nu o va face, dar nici va reuşi, să-mi spună: să-şi uiţi originea, cine eşti. Păi, cum să uiţi? Adică eu sunt continuitatea părinţilor mei, a buneilor mei şi sper copiii mei să fie continuitatea mea, deci, în aceasta îmi văd eu patriotismul. Nu sunt manifestările acestea absolut ridicole.”

Europa Liberă: Problema identitară se răsfrânge în vreun fel asupra dezvoltării statului, economic, social?

Vitalie Vovc: „Problema identitară apare atunci când nu există demnitate individuală. Eu nu înţeleg sintagma „problema identitară” a unui stat. Statul este un conglomerat al cetăţenilor săi. Şi, dacă cetăţenii se simt bine în interiorul unui stat, statul ar trebui să fie bine. Eu voi spune un lucru pentru care, probabil, îmi va sări toată lumea în cap, cu atât mai mult că o spun la radio. Eu nu văd nicio problemă în adoptarea legislaţiei, să fie limba română şi limba rusă recunoscute oficial, dar cu o singură condiţie, pardon: atunci când o jumătate din populaţie vorbeşte şi româna, şi rusa, iar altă jumătate de populaţie nu doreşte să vorbească româna şi insistă pe faptul că ei doresc să vorbească numai rusa, atunci problema este falsă. Da, hai să facem lingvistică dublă, dar atunci toată lumea să vorbească româna şi rusa şi să fie toată lumea pe picior egal. Din păcate, nu este aşa.

Noi avem o populaţie majoritară astăzi, în Republica Moldova, care este supusă unei minorităţi, chiar şi din punct de vedere mediatic. 90% din spaţiul mediatic, în opinia mea, este rusesc. Din momentul în care avem situaţia respectivă, nici nu se discută. Deci nu poţi accepta ca o parte majoritară a populaţiei să fie nedreptăţită, să zic eu aşa. Să revenim la problema identitară. Problema identitară va continua în Republica Moldova atâta timp cât politicienii vor utiliza confruntările între cetăţeni şi între anumite etnii pentru a se menţine sau instaura mai bine la putere. Deci eu consider că este o problemă falsă, problemă artificială, care este cultivată cu prea multă insistenţă şi prea multă grijă, uneori, am impresia, de ambele părţi. Fiindcă este mult mai comod: atunci când ai ieşit în campanie electorală, să faci o campanie pe confruntare decât pe ceva constructiv. Este mult mai uşor să câştigi alegerile, luptând împotriva cuiva decât luptând pentru ceva.”

Europa Liberă: Cum să fie edificat acest stat cu un viitor prosper, din moment ce pe interior parte din forţele politice vor cu Vestul, cealaltă parte vrea cu Estul?

Vitalie Vovc: „Iarăşi revenim la aşa-numita idee naţională.”

Europa Liberă: Care este sau care lipseşte?

Vitalie Vovc: „Ea lipseşte, dar chiar şi în momentul în care se încearcă a construi una din aceste idei, eu cred că ea este construită fals, fiindcă se vehiculează nişte termeni „patriotici”. Or, ideea naţională nu ar trebui să fie idei naţionaliste, patriotice de Europă de Est, Europă de Vest. Ideea naţională ar trebui să fie construirea unei societăţi echitabile pentru cetăţenii acestei ţări, în respectul drepturilor individuale ale fiecăruia. Când vom atinge o societate care va zice: asta este ideea noastră naţională, să avem o societate prosperă, unde fiecare poate să se dezvolte personal atât din punct de vedere material, dar şi spiritual, la potenţialul maxim al fiecăruia. Atunci vom avea dreptate să mai discutăm despre blocul în care mai dorim noi: Est, Vest. La urma urmelor, dacă toată lumea va trăi bine, cred că nimeni nici nu se va întreba unde vrea, în Europa sau în altă uniune, euroasiatică.

Mi-am adus aminte acum un banc. E un banc foarte vechi. Un băieţel îşi întreabă tatăl: „Tată, tată, dar de ce avem noi nevoie de Olimpiadă?” – „Păi cum, fecioraşule, dacă vom avea Olimpiadă, vom avea străzi noi, aeroport, vom avea stadioane, vom avea şcoli, vom avea grădiniţe”. A enumerat el tot ce va fi frumos, dacă va fi o Olimpiadă şi atunci copilaşul acesta se uită la el şi zice: „Tată, dar dacă vom avea toate astea, la ce ne trebuie Olimpiadă?!”. Exact aceasta vom zice: dacă noi vom avea o altă idee naţională, un alt scop naţional, atunci toate problemele acestea nu vor mai fi atât de stringente.”

Europa Liberă: Vitalie Vovc a plecat din Republica Moldova acum câţi ani?

Vitalie Vovc: „În ’99, acum 14 ani.”

Europa Liberă: Şi, în 14 ani, Moldova ar putea fi alta?

Vitalie Vovc: „Moldova e deja alta, în 14 ani, de când am plecat eu. Viitorul este foarte incert. Poate fi alta în 2 ani, dar poate fi alta şi în 14 ani, dar în sensul negativ al cuvântului. Poate fi alta în 14 ani şi în sensul pozitiv al cuvântului. Ziua de mâine depinde de ce facem noi astăzi. Şi este foarte important ca ceea ce facem noi astăzi să nu fie făcut într-o perspectivă pur electorală. Pentru că următoarele alegeri, uite, sunt mâine, în 2014. Dar să fie gândit şi făcut la un termen foarte lung.”

Europa Liberă: Un răspuns categoric: revii sau nu în Moldova?

Vitalie Vovc: „În 14 ani, mi-am făcut şi viaţă, şi casă, şi copii în altă parte, în Franţa. Dar, în acelaşi timp, nu am plecat niciodată. Deci ce înseamnă să revin? Să revin să trăiesc aici? Poate aş fi mai puţin eficient, dacă aş reveni să trăiesc aici, inclusiv pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: De ce mai puţin eficient?

Vitalie Vovc: „Pentru ca o persoană să fie împlinită şi pentru ca o persoană să poată da supraplinul din ce are altora, trebuie deja să fie împlinită ea însăşi, deci, trebuie să se simtă bine în micul ei univers, în familie. Dacă aş reveni acum în Republica Moldova, nu ştiu ce aş face, efectiv, nu ştiu ce aş face.”

Europa Liberă: Păi, dar te-ai dus fiind profesor.

Vitalie Vovc: „Nu, am terminat facultatea în ’99, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi şi am plecat...”

Europa Liberă: ...ca profesor.

Vitalie Vovc: „Ca tânăr absolvent, da, profesor.”

Europa Liberă: Şi te-ai reprofilat?

Vitalie Vovc: „Da, m-am reprofilat.”

Europa Liberă: De la profesor la economist.

Vitalie Vovc: „În domeniul marketingului, fac consultanţă în organizarea fluxurilor de vânzări.”

Europa Liberă: Împlinit, mulţumit, fericit?

Vitalie Vovc: „Noţiunea mea de împlinire şi fericire nu ţine de domeniul material. Am o soţie la care ţin foarte mult şi care ţine la mine, sper. Am un copil extraordinar, căruia încerc să îi acord o atenţie maximă. Şi, din punctul acesta de vedere, mă simt împlinit. Iar restul, vorba ceea: „Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune”.

***

Pe Olga Gorceag o cunoaşteţi de la „Vocea Basarabiei”. De ceva timp însă este lipsă la microfon pentru că munceşte şi ea peste hotare, în Italia. Am întrebat-o tot despre beneficiile pe care le pot aveam moldovenii care decid să emigreze în străinătate.

Olga Gorceag: „Acum s-au schimbat un pic timpurile. Ştiţi că şi localnicii de acolo acceptă să facă munca pe care o facem noi, străinii, pentru că situaţia economică în unele ţări din Uniunea Europeană nu mai este atât de bună, cum era la început. Acum este un fel de concurenţă, ca să zic aşa, între străini şi localnici.”

Europa Liberă: Care e partea bună a acestui exod?

Olga Gorceag: „Partea bună este că pământul ne aparţine tuturor. Avem dreptul să mergem unde vrem şi să rămânem acolo unde vrem, să stăm acolo unde ne place, să împrumutăm din cultura lor, să aducem acasă chestiile bune pe care încă nu le avem.”

Europa Liberă: Este adevărat că aceşti migranţi ar putea contribui la europenizarea Moldovei? Acumulând anumite sume de bani, se pot întoarce acasă doar cu aceste mijloace financiare sau şi cu valori care ar putea să schimbe, cât de cât, realităţile din Moldova?

Olga Gorceag: „Cred că şi în acest sens şi-ar putea aduce contribuţia, să schimbe şi mentalitatea celor rămaşi acasă, care poate n-au avut ocazia să meargă în străinătate să vadă cum mai trăieşte lumea şi cum mai gândeşte.”

Europa Liberă: Dar cum e acolo, în Occident? Moldovenii cunosc legile statului unde şi-au găsit o bucată de pâine, respectă legea? Şi aici, acasă, e altfel?

Olga Gorceag: „Eşti nevoit să cunoşti şi să respecţi, altfel, nu te poţi integra şi nu eşti acceptat. Acasă, nu ştiu.”

Europa Liberă: Vin cu banii de acolo şi dau mită judecătorului, medicului, învăţătorului...

Olga Gorceag: „Pentru a nu pierde mult timp, pentru a nu aştepta, mai ales, care vin acasă doar în vacanţă, pe o perioadă. Vrea într-o lună de zile să rezolve toate problemele şi atunci este dispus să plătească în toate părţile, nerespectând legea acasă.”

Europa Liberă: Şi tot el îi judecă pe cei care iau mită...

Olga Gorceag: „Păi, aşa e firea omului, să judece. Dar, într-adevăr, aceasta este o problemă. Ar trebui să încetăm cu lucrurile acestea. Eu am aflat, de exemplu, pentru un loc la un cămin într-o universitate din Chişinău, îţi cere deschis să-i dai ceva ca să-ţi facă rost de un loc în cămin. În acelaşi timp, băiatul meu învaţă la Cluj, nu şi-ar imagina niciodată să meargă cu ceva la profesorii de acolo. Ar fi un gest ieşit din comun. Nici nu ştiu cum ar fi interpretat.”

Europa Liberă: Dar acolo, la munci, unde vă aflaţi voi, daţi mită cuiva?

Olga Gorceag: „Nu. Nu am îndrăznit. Acolo te simţi om cu drepturi, pretinzi, vrei ca să-ţi fie respectate drepturile şi, la rândul tău, eşti obligat să respecţi drepturile altora.”

Europa Liberă: Şi sfatul vostru pentru cei care vor să plece peste hotare: să lase Moldova, să rămână aici?

Olga Gorceag: „Cei care nu pleacă şi au curajul să rămână aici sunt eroii adevăraţi. Cei care rezistă în realităţile de acasă sunt eroii noştri. Dar cine vrea să plece, nu trebuie să se teamă că nu îşi va găsi rostul şi acolo. Fiecare pai are umbra sa pe pământ. Însă, să ştiţi că, nu e uşor nici acolo să-ţi faci un rost. Şi dacă poţi să ţi-l faci acasă, e mai bine acasă, pentru că dorul te macină, neîmplinirea, te gândeşti că poate acasă reuşeam mai mult, poate acasă eram cineva, aici sunt nimeni. E mai bine acasă. Dacă reuşiţi să vă faceţi un rost – rămâneţi acasă. Oricum, chiar dacă trăiţi simplu şi cu mai puţini bani, şi nu reuşiţi să aveţi tot ce vă doriţi, să ştiţi că sunteţi eroii adevăraţi ai acestui pământ.”

Europa Liberă: Dominaţi de problemele voastre personale, vă gândiţi şi la soarta, la viitorul Republicii Moldova? Cum vreţi să fie?

Olga Gorceag: „Desigur. Am vrea ca la noi acasă să fie bine, zicem noi acolo, să avem unde ne întoarce. Dar, pe de altă parte, îmi dau seama că cineva trebuie să facă acest bine. Deci este de datoria noastră să contribuim. Ori să nu cerem, să nu pretindem, ori să contribuim, ca să avem unde ne întoarce. Aşa că ar trebui şi noi să venim acasă cu banii, să-i investim, să facem lucruri frumoase, să contribuim împreună cu populaţia care rezistă, în aceste greutăţi zilnice. Nu ştiu, nu aş putea să prorocesc un viitor. Pentru noi, fiind o ţară micuţă, fiind din Europa de Est, poate că este un privilegiu să intrăm în Uniunea Europeană, pentru că vom atrage investiţii, proiecte şi, probabil, aşa Moldova va scăpa de sărăcie şi de dominaţia aceasta de decenii, rusească.”