Lucrurile în Ucraina par să evolueze lent dar sigur într-o direcţia spre care mulţi deja se înspăimântă chiar să privească. Apariţia aşa numitelor „republici populare”, dornice să completeze statul rus, face perspectiva regională tot mai imprevizibilă. Ce are de ales Republica Moldova căreia i se cere deja divorţul de regiunea ei transnistreană? Ce altceva ar putea deturna R. Moldova din drumul să european? Opiniile de expert ale analistului politic Petru Bogatu.
Europa Liberă: Aşadar, dle Bogatu, „republici populare” Doneţk şi Harkov; nou şi în condiţii mai obscure născute în Ucraina. Intenţii deja rodate în condiţiile peninsulei Crimeea - referendum la repezeală şi „revenirea” la sânul Rusiei - mamă. În estul R. Moldova liderii autoproclamatei RMN vorbesc tranşant despre necesitatea unui divorţ civilizat, cer politicienilor din dreapta Nistrului să recunoască Transnistria ca stat; ca apoi acest stat să se ceară în Federaţia Rusă. Ar urma toate acestea să schimbe în vreun fel modul în care autorităţile moldovene au privit până acum noile realităţi sau modul în care evoluează situaţia?
De exemplu, atunci când discută despre CSI: ce facem? dacă mai facem parte din această organizaţie sau nu? Majoritatea înclină să spună că trebuie să facem parte pentru că trebuie să avem o platformă de dezbatere, trebuie să avem ocazii pentru ca să ne întâlnim, fără să ţină cont că lucrurile s-au schimbat, că avem un cu totul alt context internaţional. Că de fapt ar trebui peste capul Ucrainei să discutăm în cadrul CSI. Deci, este nevoie de o poziţie nouă, racordată la poziţia statelor occidentale, la poziţia UE, la poziţia SUA.”
Europa Liberă: Da ce e totuşi asta, din punctul Dvs. de vedere, lipsă de viziune sau continuare a unei politici de îmblânzire a agresorului, precum s-ar spune?
Petru Bogatu: „Da, la noi la Chişinău sunt mai multe prejudecăţi în ceea ce priveşte Rusia: sunt nişte clişee şi din păcate de asta suferă nu doar opoziţia comunistă, ci şi liderii politici aflaţi acum la guvernare, din sânul partidelor democratice. Dacă e să nu lungim vorba şi să vorbim pe scurt, se porneşte de la ideea că mielul blând suge de la două oi, chiar dacă ştim că este riscant într-un fel acest lucru. De la ideea că ursul este periculos şi trebuie să păşim atent pe lângă el, chiar dacă ştim sigur că nu este prietenul nostru.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, au ceva la îndemână autorităţile moldovene şi ce ar fi asta ca să poată preveni „clonarea” în continuare a fenomenului „republicilor populare” pe teritoriul său?
Petru Bogatu: „Da, sigur că Republica Moldova este expusă tocmai acestui pericol şi provocările ruse, indiferent de ce spun autorităţile moldovene, nu contenesc. Şi când spun de provocările ruse, le am în vedere şi pe cele care vin de la Tiraspol, iar ultima declaraţie a lui Evgheni Şevciuk, şeful administraţiei de la Tiraspol, este grăitoare în acest sens, care ne propune cu nonşalanţă un divorţ cât mai grabnic.
Citiţi şi pe pagina de limbă rusă a Europei Libere
Desigur că de una singură Republica Moldova nu poate să se apere, de aceea, repet, trebuie în totalitate să se ralieze poziţiei occidentale şi să caute în fond posibilităţi pentru o reacţie rapidă în cazul unui atac asupra republicii Moldova. Statutul de neutralitate, de exemplu, şi-a dovedit ineficienţă. Din contra, evenimentele din Ucraina demonstrează că pretinsa neutralitate face orice ţară din fostul bloc sovietic vulnerabilă în faţa unei eventuale agresiuni ruse, de aceea poate am avea nevoie de asigurări, de tratate bilaterale, pentru a ne proteja ţara.”
Europa Liberă: E limpede, dle Bogatu, în ceea ce priveşte pericolul din exterior. Dar ce are de făcut guvernarea proeuropeană cu o minoritate rusă vocală care tacit sau pe faţă, poate la un moment dat, prin acţiuni asemănătoare celor din estul Ucrainei, îşi vor manifesta dorinţa de a „reveni” la mama-Rusia?
Petru Bogatu: „Eu cred că ceea ce trebuie să facă guvernarea e să nu apuce „nada” întinsă de provocatori şi să impună, să aibă grijă mai exact, să fie respectată legea pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Faptul că cineva într-o anumită localitate, într-o anumită zonă ar putea să declare sau să ia nişte atitudini separatiste nu este un pericol. Este un pericol faptul când anumite elemente turbulente încep în mod organizat să destabilizeze situaţia politică.
Eu nu mă tem, de exemplu, de nişte declaraţii ale unor personaje la Comrat sau alte localităţi. Repet, eu mă tem de o destabilizare majoră a situaţiei pe plan naţional. Nu are nici o legitimitate nici referendumul care a avut loc şi dacă în aceleaşi condiţii vor fi organizate aici şi alte consultări, pretins populare, sau altceva, pentru toată lumea va fi clar că este doar o provocare, aşa cum este la Doneţk. Şi acolo nimic nu este pierdut. Doar că autorităţile ucrainene au întârziat în timp. Pentru noi, evenimentele de acolo trebuie să se constituie într-o lecţie.”
Europa Liberă: Rămâne de văzut ce punctualitate au politicienii moldoveni în acest sens. Dar ce ar trebui, în opinia Dvs., să fie spus clar populaţiei de către autorităţi, în aceste condiţii de pericol? Pot vorbi într-un glas măcar actorii guvernării cu un mesaj unic - era să zic sub aspectul „formei şi conţinutului” - în faţa acestor pericole externe s-ar părea, sau este imposibil atunci când vorbim de un organism de guvernare cvadrocefal?
Petru Bogatu: „Eu cred că poate sub aspectul formei mai sunt diferenţe şi poate anumite viziuni niţel diferite în cadrul coaliţiei pro-europene. Dar în ceea ce priveşte substanţa, în ceea ce priveşte esenţa problemei nu cred că sunt divergenţe demne de remarcat în cadrul majorităţii parlamentare.
Eu cred că coaliţiei îi lipseşte altceva: îi lipseşte voinţa politică, hotărârea de acţiona coerent. Ne confruntăm cu altă situaţie: am impresia că la unison autorităţile urmăresc pasiv evenimentele şi caută să nu întreprindă nimic. Am impresia că şi instituţiile specializate care trebuie să aibă grijă de interesele de securitate a Republicii Moldova nu-şi fac datoria. Vorbesc de SIS, vorbesc de Procuratură, de administraţiile locale etc.”
Europa Liberă: În Ucraina, forţele pro-ruse separatiste, dar şi în Rusia se insistă pe crearea unei construcţii federative a Ucrainei care să aibă darul de a „proteja” etnicii ruşi şi să le ofere privilegiul de a vorbi exclusiv în limba rusă. Referitor la Moldova există parcă aceeaşi opţiune? Ce credeţi despre asta?
Petru Bogatu: „Este clar că avem de a face cu o momeală întinsă autorităţilor de la Kiev, şi poate şi autorităţilor Republicii Moldova. Pentru că pretinsa federalizare pe care o revendică Moscova nu este altceva decât o tentativă de dezmembrare a Republicii Moldova. Şi am toată certitudinea că în condiţiile în care Putin nu-şi va putea menţine controlul asupra întregii Ucraine, asupra Kievului, asupra puterii centrale, lui nu-i rămâne altceva decât să încerce fragmentarea, dezmembrare Ucraina, şi poate prin federalizare. Ceea ce se întâmplă acum la Harkov, Lugansk şi Doneţk nu înseamnă nimic altceva decât o presiune care este pusă asupra autorităţilor de la Kiev ca să accepte această federalizare.”
Europa Liberă: Dar prin ce se deosebeşte acest model de federalizare, propus de Rusia Ucrainei, de modelul de federaţie existent în realitate în Federaţia Rusă?
Petru Bogatu: „Exact prin ce se deosebeşte modelul de referendum din Crimeea cu referendumurile din Federaţia Rusă. Pentru că în Federaţia Rusă nu există referendumuri. Ultimul a avut loc în URSS. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre aşa-zisa Federaţie Rusă, care de fapt este un stat unitar foarte centralizat. Această metaforă celebră „verticala puterii” tocmai reflectă foarte clar situaţia. Verticala puterii tocmai înseamnă că nu este nici o descentralizare în Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Deci, „o verticală a puterii” numită de fapt „federaţie”?
Petru Bogatu: „Exact. Însă Federaţia Rusă nu are în vedere asta şi în Ucraina. Tocmai în Ucraina ea şi-ar dori o descentralizare maximă a situaţiei, aşa ca să-l parafrazez pe Lenin care era un adept al dictaturii proletariatului dorea o Rusie relativ liberă înainte de revoluţie. Spunea că „noi, bolşevicii avem nevoie de cinci minute de libertate pentru a săvârşi o revoluţie”.
De asta are acum nevoie şi Putin: de o federaţie relativ autentică cu o descentralizare în teritoriu maximă pentru ca ulterior să reuşească desprinderea acestor regiuni - Harkov, Lugansk şi Doneţk – de Ucraina. Pentru că chiar potrivit standardelor europene, orice regiune autonomă în anumite condiţii - nu în 2-3 zile aşa cum s-a făcut un referendum în Crimeea, sau chiar la noi în Găgăuzia – dar zic că în anumite condiţii o regiune poate să se desprindă în timp, aşa cum se încearcă de exemplu în Spania, Catalonia, sau în Marea Britanie, cu Scoţia.”
