„Ieri, - a anunțat în această seară în cadrul unui briefing primul ministrul al republicii populare Donețk, Alexandr Borodai, - Kucima a promis aici că acțiunile militare vor fi oprite. Însă astăzi acestea au continuat în zona Slavianskului și la periferia Donețkului, lângă aeroport. Morți și răniți sunt și de partea noastră, și de partea adversarului”. Borodai a calificat armistițiul anunțat drept minciună, de care Kievul a avut nevoie înainte de semnarea Acordului de Asociere cu UE pentru a convinge lumea întreagă de intențiile sale pașnice. În plus, spune el, autoritățile ucrainene nu sunt în stare să-și controleze propriile trupe, care deja acționează practic autonom.
Republicile populare Donețk și Lugansk intenționează să se unească într-o nouă structură – Novorossia, a anunțat Borodai. Deputații consiliului din Donețk au votat pentru constituția viitorului stat. L-am întrebat ce se face pentru a contracara jafurile. „Ducem un lucru intens în această direcție”, a fost răspunsul.
Donețkul există ca și cum în două ipostaze: cel obișnuit și cel revoluționar. Poate să pară că domină cea de a doua ipostază, dar se pare că deocamdată prima este cea mai importantă, și asta, pentru că anume de ea ține viața cotidiană a populației locale. Salariile și pensiile încă mai sunt transferate de la Kiev, deși ieri la Direcția orășenească a afacerilor interne din Donețk mi s-a spus că încă în 20 iunie colaboratorii trebuiau să primească salariile, însă acestea nu au fost transferate nici în ziua de azi. Iar duminică în oraș a avut loc campionatul ucrainean de poker.
Dar situația pare să se schimbe. Reprezentanții autoproclamatei republici Donețk lucrează cu comunitatea de business pentru ca impozitele să nu mai fie transferate la Kiev, ci în bugetul local. Iar refuzuri nu se acceptă.
Despre război în oraș amintesc grupurile de oameni înarmați în haine de camuflaj. În mare însă Donețkul pare un oraș absolut pașnic. Lucrează toate serviciile orășenești. Iar acum câteva zile pe trotuare a apărut o bandă pentru bicicliști. Străzile sunt curățate, spălate, spațiile verzi sunt bine întreținute. Și nu doar în centru, dar și la periferii.
Plătesc la alimentară și îi întind vânzătoarei o bancnotă mai mică decât costul cumpărăturii. Oftează: „E puțin”. „Mă scuzați, nu am învățat încă banii dvs.”, îi răspund. „Sunteți din Rusia?”, mă întreabă. „Da”, îi răspund, pentru a nu intra în prea multe detalii. „Când oare va fi totul la fel ca la voi, și la noi?”, spune și îmi întinde restul.
O tânără de 22 de ani, chelneriță într-o cafenea. Învață la o universitate din Donețk la specialitatea management hotelier. Acum câteva zile a revenit din Kiev, unde a fost la un seminar. „Kievenii, - spune, - aveau o atitudine față de noi ca față de oameni de mâna a doua. Spuneau că cei din Donețk sunt sclavii Rusiei. Iar eu nu vreau ca Ucraina să fie divizată. Dar cu o astfel de atitudine față de noi cum putem rămâne împreună!?”, mai spune tânăra.
Bodorai l-a rugat din nou pe Putin ca Rusia să introducă forțe de pacificare. Când a făcut această declarație, cineva dintre jurnaliștii din sală a comentat, sceptic: „Da, da, desigur!”.
