Linkuri accesibilitate

Războiul e în prag


La intrarea în Doneţk
La intrarea în Doneţk

Însemnări (subiective) de călătorie din regiunea Doneţk, de la Andrei Babițki.

Deja de vreo două-trei zile pe străzile Donețkului nu se văd oamenii înarmați care până acum o săptămână îi speriau pe orășeni prin prezența lor și prin maniera de a se comporta. Se pare că conducerea autointitulatei „Republicii populare Donețk” (RPD) a avut minte să înțeleagă că era cazul să oprească anarhia şi jafurile care în Donețk erau la ele acasă, ca pe vremea lui Mahno, și care speriau și iritau populația. Acum gărzile militarizate pot fi văzute doar la posturile de control și lângă clădirile în care își au sediile organele puterii. În plus, unitățile militare capturate devin locuri de dislocare ale diverselor formațiuni de forță locale. Scad din intensitate și discuțiile despre atacurile și jafurile armate. Se poate presupune că și aici au fost atinse unele succese. Aceste succese au putut fi obținute prin patrularea străzilor în comun – colaboratorii miliției ies la post împreună cu reprezentanții organizațiilor patriotice locale, membrii cărora se deosebesc prea puțin de gărzile populare militarizate.

Cu toate acestea, orașul trăiește în așteptarea războiului. Sunt puțini cei care se îndoiesc de faptul că armistițiul este o stare temporară, care mai devreme sau mai târziu se va încheia și atunci puterea de la Kiev va încerca din nou să înfrângă prin forță rezistența teritoriilor rebele. Conducerea așa-numitelor republicilor populare Donețk și Luhansk (RPD și RPL) vorbește în permanență zilele acestea despre faptul că în regiunile Donețk și Luhansk sunt aduse noi și noi unități ale armatei ucrainene, precum și tehnică blindată, că nu încetează tentativele de a lua sub control frontiera de stat. Armistițiul este respectat doar parțial, iar de încălcarea acestuia părțile se acuză reciproc. Astăzi, la fel ca și ieri, la fel ca și în toate zilele trecute, Slavianskul a fost supus unui tir de artilerie. Obuzele au lovit în piața agricolă de la marginea orașului și într-o casă de locuit. Potrivit datelor preliminare, au murit trei oameni – două femei și un bărbat.

Gărzile populare militarizate continuă și ele să tragă asupra pozițiilor dușmanilor. Dinspre Slaviansk astăzi s-a tras în direcția pozițiilor militarilor ucraineni de pe muntele Karaciun, în Kramatorsk gărzile au deschis tiruri asupra aeroportului.

În Donețk, după cum ne-a asigurat serviciul de presă al RPD, astăzi a fost luată cu asalt încă o unitate militară. De data aceasta, „prada” s-a dovedit a fi una solidă. A fost luată sub control garnizoana regimentului trupelor de apărare anti-aeriană № А-1402. În dotarea acesteia sunt sisteme puternice de apărare anti-aeriană cu rază lungă de detectare și distrugere a țintelor aeriene.

Un lucru se poate spune cu certitudine: în timpul armistițiului părțile în conflict au reușit să-şi fortifice considerabil propriile poziții. Iată de ce, dacă acțiunile militare vor re-izbucni, acestea vor folosi capacități mult crescute atât din partea armatei ucrainene, cât și din partea gărzilor militarizate. Adică pierderile ar putea fi mult mai serioase decât la etapa inițială a operațiunii militare.

Se pare că Donețkul înțelege deja că războiul nu poate fi evitat. Dar cum va fi acesta, deocamdată nimeni nu știe. Orașul, deși deocamdată arată destul de pașnic, pare să fi rămas fără locuitori. Viața pleacă de aici treptat, aproape pe neobservate. Unul după altul se închid magazinele, oficiile, băncile. La început se închideau afacerile specifice – de exemplu, comerțul cu obiecte de lux. Un tânăr din Mariupol avea aici un magazin de mobilă de bucătărie de elită din Germania. Prețul unora dintre garnituri era de zeci de mii de dolari, îmi spune tânărul. Acum magazinul are lacătul pus, personalul e trimis acasă cu menținerea salariului. Proprietarul încă mai admite că va putea relansa afacerea. Dimineață am constatat că centrul comercial „Bum”, unul imens, a fost închis. Pe ușa acestuia stă un anunț care, din punctul meu de vedere, trădează o iritare vădită: „Nu facem comerț”.

Unul dintre ofițerii gărzilor populare cu care au reușit să vorbesc ieri mi-a spus că operațiunea antiteroristă nu are cum să fie una de succes dacă armata ucraineană va decide să lupte în raza orașului. Aici tehnica blindată nu este eficientă, aceasta poate fi cu ușurință distrusă în condițiile aglomerației din oraș, nu poate ajuta prea mult nici aviația, deoarece blocurile cu multe etaje din localitate constituie un adăpost foarte bun în caz de bombardament aerian.

„Kievul are două posibilități, - mi-a spus interlocutorul meu. - Fie să demoleze orașul din temelie, cum a fost în cazul orașului Groznîi, și doar atunci să introducă trupe, fie să câștige treptat prin lupte raion după raion, suportând pierderi gigantice. Prima variantă este imposibilă din cauza reacției comunității internaționale, care va fi una extrem de negativă din cauza deceselor în masă în rândul populației civile. A doua variantă va genera nemulțumiri deja în interiorul țării. Orice ar alege Poroșenko, războiul va deveni mormântul lui”.

Mai este o circumstanță despre care trebuie să amintesc. Dacă e să comparăm resursele tehnice ale RPD și RPL cu cea a altor formațiuni separatiste de pe teritoriul fostei URSS, trebuie să recunoaștem că actuala rebeliune din Ucraina are o bază tehnico-materială de câteva ori mai bună decât cea a armenilor din Karabah, a abhazilor, a osetinilor de sud sau a cecenilor. Niciodată anterior în dotarea separatiștilor nu au existat instalații mobile de lansare a rachetelor și o cantitate atât de mare de tehnică grea. Este logic de presupus că proporțiile războiului din Ucraina pot fi cu mult mai catastrofale decât oriunde în altă parte.

Previous Next

XS
SM
MD
LG