Rusia nu a fost invitată la viitorul summit al Alianței Nord Atlantice (NATO) care se va ține pe 4 și 5 septembrie în Marea Britanie.
Cu toate că una din temele principale ale reuniunii va fi constituită tocmai de situația din Ucraina și de relațiile Alianței occidentale cu Rusia, Putin nu a fost invitat, iar partea rusă afirmă că el nici nu se aștepta să primească o invitație. Alianța a suspendat încă din luna martie orice relație și orice cooperare, fie militară, fie politică, cu Rusia, legătura fiind păstrată doar prin contactele cu ambasadorul Rusiei pe lângă NATO.
La fel, a fost suspendat consiliul NATO-Rusia, în vreme ce a sporit activitatea consiliului NATO-Ucraina.
Occidentalii au luat această decizie în ciuda faptului că multe din temele ce vor fi discutate săptămâna viitoare privesc în mod direct atât securitatea aliaților, cât și a Rusiei. Temele merg de la terorism și securitatea cibernetică, până la situația din Orientul apropiat, în special în Siria și Irak.
In legătură cu poziționarea față de Rusia și criza ucraineană, o dezbatere importantă va fi cea privind oportunitatea desfășurării de trupe NATO în țările est-europene ale Alianței. Polonia și țările baltice, care se simt amenințate în mod direct, au cerut în mod repetat acest lucru. In schimb, mari ezitări s-au făcut simțite din partea țărilor est-europene membre în NATO care sînt văzute ca aflându-se într-o poziție ambiguă vizavi de Moscova: Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România. Premierul Victor Ponta a declarat însă luni că “este unul din obiectivele fundamentale ale României de a avea o prezență militară NATO permanentă pe teriotriul său”.
Cu ocazia summitului se va oficializa și numirea noului secretar general al NATO, fostul premier al Norvegiei Jens Stoltenberg, care îl va înlocui pe actualul secretar general, danezul Anders Fogh Rasmussen. Numirea socialistului norvegian Jens Stoltenberg în fruntea structurilor civile ale Alianței a surprins atunci când a fost decisă în primăvară, întrucât el e văzut ca un politician extrem de moderat și mai degrabă filo-rus. Numirea lui se explică însă prin considerente strategice. Statele Unite voiau să evite ca importanta funcție, rezervată obligatoriu unui european, să fie o parte a negocierilor pentru înaltele posturi din UE, negocieri între statele membre care de altfel nu s-au încheiat și care ar fi fragilizat o alianță al cărei prestigiu este deja fragilizat.
