Scriitoare de talent, autoare a mai multor romane, dintre care unul, „Un an în Paradis”, a fost tradus și publicat în 2011 în Germania, cercetătoare în prezent la București a istoriei literare românești și bucovinene, Liliana Corobca este, pentru mulți, în R. Moldova, un nume cunoscut. La prezentarea ultimului ei roman, „Kinderland”, la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt, a venit înfășurată - cum i-a spus corespondentului nostru - într-un „șal al bunicii, marcat ușor de molii, dar cîrpit disciplinar, să pară aproape nou”, un fel de a-și purta cu ea copilăria în satul moldovenesc natal, ce a marcat-o vădit. Așa s-a înnodat scurtul dialogul înregistrat pentru Europa Liberă, pe fundalul zgomotului din pavilionul ce a găzduit standul României…
Europa Liberă: Liliana Corobca, înțeleg că sînteți prima dată la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. A fost o mulțime de lume să vă asculte…
Liliana Corobca: „Da, sînt pentru prima oară la un tîrg de carte internațional. Am mai fost la festivaluri internaționale, dar atmosfera de aici, mai ales sîmbăta [cînd publicul larg are acces la tîrg; n.red.] este copleșitoare prin aglomerație și prin interesul pe care îl are atîta lume, totuși, pentru carte. [...] Nu știu, germana mea nu este chiar atît de bună încît să-mi dau seama în ce măsură traducerea redă textul în original, dar am văzut că [oamenii] au zîmbit la anumite fragmente - și în română și în germană.”
Europa Liberă: Cartea are o savoare cu totul deosebită, lăsînd în spate o problemă foarte gravă – în fond, nu? – pentru Moldova…
Liliana Corobca: „Mi s-a spus, a propos de stil, că folosesc acel grai moldovenesc… Eu acasă vorbesc chiar dialect cu părinții mei, așa încît probabil că se simte și atunci cînd scriu; așa cum a zis și un domn în sală: spun cîrlan în loc de miel… Pe mine nu mă deranjează - și am remarcat că nici publicul de limbă română nu este deranjat - și atunci cred că o să merg mai departe; depinde și de subiect. Dacă mă gîndesc la copiii din Moldova, atunci nu pot să le aplic alt dialect sau o limbă prea savantă. Am încercat să fiu conform vîrstei și psihologiei personajelor.”
Europa Liberă: Ați spus că sînt copii „fictivi” și că în continuare vreți…
Liliana Corobca: „N-am spus chiar asta. Am spus că mi-am dorit copii și am încercat să mă înconjor cu niște copii „fictivi” – asta e adevărat – dar cred că anumite experiențe ale fetiței le-am extras din propria mea copilărie, [pentru] al doilea copil, am un frate mai mic și am spus la un moment dat că ce făcea fratele meu i-am aplicat asupra celui de-al doilea copil, și al treilea este copilul pe care mi l-aș fi dorit într-adevăr: băiețelul.”
Europa Liberă: Sînteți, ca să spun așa, o scriitoare „premiantă”, aveți în urmă mai multe volume și ați căpătat, cred, puțină distanță față de Moldova, de ce se întîmplă în Moldova. Cum vedeți de la această distanță, de scriitoare, de autor care circulă în prezent în Europa situația actuală din Moldova și perspectivele de a se modifica, de a se schimba?
Liliana Corobca: „Mie nu-mi place foarte mult să călătoresc. Eu îmi doresc să stau într-o cameră închisă, să nu ies nicăieri și să scriu! Abia acum mi-am dat seama că aceste ieșiri au avut, totuși, o mare importanță pentru mine ca scriitor și ca personalitate, și că, totuși, contează foarte mult să mai ieși, să te compari cu alți scriitori și să vezi evenimente… Din afară, și avînd această distanțare, poți să privesc situația din Moldova un pic mai altfel și mi se pare mai tragică. Cred că și autorilor din Moldova nu le pare nimic roz acolo și dacă îi întrebi pe ei, probabil că ei pot să spună lucruri chiar mai dramatice, că situația lor este precară, grea.
Unde nu e economie, cultura șchiopătează. Dar, mi se pare, în general, că este o problemă a scriitorilor din Moldova, pentru că ei călătoresc puțin și ies puțin. Atunci cînd am colegi cu care comunic, îmi dau seama că nu le-ar strica anumite ieșiri, anumite participări. Din păcate, din Moldova se organizează [ceva] foarte greu; eu sînt invitată a Ministerului Culturii din România și sînt moldoveancă.
Liliana Corobca: o scriitoare moldoveană la Tîrgul de Carte de la Frankfurt
Mi-aș dori ca și autoritățile moldovenești să fie mai active, să vină și Moldova aici cu un stand, să fie invitați și scriitorii moldoveni, să trezească [interes]… Sînt foarte buni ca autori. Eu, pe cîți îi cunosc, sînt încîntată de ceea ce scriu, dar, din păcate, nu sînt cunoscuți. Contează, cred, și faptul că reprezint aici Moldova și România, și dialectul meu moldovenesc poate trezi un anumit interes pentru țara noastră, care este atît de puțin cunoscută la nivel internațional. La cultură mă refer și nu numai!”
Europa Liberă: Care este echilibrul acum între cartea răspîndită, vîndută în România și partea din cărțile Dvs. care se vinde în Moldova? Aveți o idee?
Liliana Corobca: „În primul rînd eu am publicat o singură carte în Moldova în 2003 și am avut marea onoare de a fi un fel de premiantă; și asta a însemnat că tot tirajul mi s-a înmînat mie. Eu eram debutantă și stau cu trei sute de cărți și acum sub divan, sub pat acasă, pentru că nu le-a distribuit nimeni, nu s-a vîndut… Să îi dai unui debutant tirajul de o mie de cărți e, oarecum, interesant, ca să nu zic altceva. Eu am tot dăruit cartea aia tuturor, cîteva sute de exemplare. Și acum mai apar noi prieteni și am o carte să le dăruiesc. Pentru că un autor primește 20 de cărți din celelalte și nu mai am cum să dăruiesc. Și atunci le dăruiesc volumul de debut, cu mărinimie, că mai am cîteva sute de exemplare.
În rest, cărțile mele se distribuie cu foarte multă greutate în Moldova. Pentru că există o anumită dificultate de a le transporta, anumite edituri nu sînt reprezentate în Moldova, de la Polirom ajung mai greu și cu un preț fantastic; costă mai mult în Moldova decît în România! Or, în Moldova, salariile sînt foarte mici. Mai ales intelectualii nu pot să-și permită să dea 120 de lei moldovenești pe romanul Kinderland. Eu m-am speriat. Nici eu nu am avut bani ca să cumpăr și să dăruiesc cartea, fiind destul de scumpă și nu-i prea groasă. Eu aș fi pus, totuși, un preț mai modest la carte …
Și îmi pare rău să spun că în România sînt mai cunoscută ca autor decît în Moldova, deoarece cărțile mele - și mă refer la edițiile științifice – s-au distribuit în România, în Moldova, unele de loc, chiar deloc, din păcate…”
Europa Liberă: Care este perspectiva acum pentru traducerile în străinătate? E clar în Germania vor apare…
Liliana Corobca: „Am fost la un Festival Internațional în Slovenia [la Vilenica], unde am luat un premiu, și traducătorul a zis că am toate șansele să găsesc o editură, că el o va găsi în Slovenia. Zsolnay, editura germană, ar vrea să reprezinte cartea pe plan internațional și se oferă să mă ajute, oarecum, să găsesc și alte posibilități de a difuza cartea, să o reprezinte, să o recomande. Ieri am avut întîlnire cu editorul și a mers foarte frumos. A fost o întîlnire care m-a încurajat.”
Europa Liberă: Ce așteptați de la alegerile din noiembrie în Moldova?
Liliana Corobca: „Parcă mă sperie faptul că totuși comuniștii au atîtea voturi. În rest, ceilalți, care se împacă ori nu se împacă între ei, totuși, [sînt] mai democrați, mai merge. Dar chiar comuniștii să aibă atîtea procente… După o evoluție atît de frumoasă și pro-europeană, și cînd spun că totuși comuniștii sînt pe primele locuri, asta mi se pare incredibil, foarte deranjant și regretabil. Atît, în rest, depinde… N-am preferințe. Îmi place de Iurie Leancă, cum se prezintă. Este unul dintre personajele care, la nivel internațional, cred că se descurcă cel mai bine. Este un personaj care chiar a reprezentat Moldova pe plan internațional! Probabil sînt și mulți alții, nu prea am urmărit situația politică din ultimul timp, avînd alte preocupări. Cred că și în Moldova sînt personaje politice care au pregătirea necesară, dar să nu fie comuniști, atît…”
Europa Liberă: Care este următoarea carte, următoarea apariție?
Liliana Corobca: „Lucrez pe mai multe planuri. Eu, cîndva, am făcut o antologie a cenzurii și a fost blocată cîțiva ani; acum am găsit și finanțare, volumul al doilea trebuie să apară la Tîgul Gaudeamus. Si lucrez la un roman, dar nu prea mă grăbesc să-l scriu. Vreau să mă mai gîndesc, să-l cizelez, așa, să fie romanul meu cel mai bun. Acum că am Kinderland-ul, care-l va concura, așa că s-a bucurat de succes, vreau unul și mai bun…”
*Liliana Corobca, Instituția cenzurii comuniste în România (1949-1977), vol. I. București: Editura Ratio et Revelatio, 2014; idem, Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist din România. Cartea Românească, București, 2014. 376 p.
