Raportul companiei Kroll despre devalizarea din sistemul bancar moldovenesc a fost publicat într-un mod care a nesocotit secretul. Ce a putut afla astfel populaţia? Cât de justificat a fost secretul şi ce poate sau trebuie să urmeze ca să se evite sau diminuate măcar efectele dezastruoase ale furtului din bănci?
Vom discuta în această dimineaţă cu Viorel Gîrbu, expert economic la Institutul Economiei de Piaţă.
Europa Liberă: Aşadar, există viaţă şi după desecretizarea unui raport despre furturi în bănci. Speakerul Andrian Candu a sfidat se pare legislaţia sau prevederile cu privire la clasificarea informaţiilor şi a publicat pe blogul său, raportul companiei internaţionale „Kroll”, care a investigat ceea ce se consideră a fi furtul unui miliard de dolari din bănci. Întâi de toate, scurt a existat un mecanism de secretizare sau merita secretizarea în general, ce rost sau ce raţiuni au existat să treci la secret un asemenea raport?
Viorel Gîrbu: „Această decizie de desecretizare a raportului vine din partea companiei care l-a elaborat, compania „Kroll”, iar acest lucru mai mult reiese din experiența pe care o are această companie. Fiindcă în raportul respectiv s-au făcut foarte multe referințe, e un raport complex și, în același timp, nu este un raport finalizat, fiindcă sunt mai multe pasaje în acest raport care încă nu au finalitate, în care compania, autorii menționează că la o etapă ulterioară se va clarifica și posibil vor fi introduse modificări. În acest context este legitim dreptul acestei companii să se protejeze de eventuale acțiuni în judecată care pot să urmeze, urmare a publicării și unui impact eventual mare.”
Europa Liberă: Membrii Guvernului s-au conformat prevederilor sau cerințelor pe care le-a avut această companie privind secretizarea investigației sale?
Viorel Gîrbu: „Da, desigur acest raport a fost solicitat de către Banca Națională, iar Banca Națională, fiind o instituție de stat, l-a distribuit la mulți beneficiari. Ştim că sunt treizeci și trei de copii, o copie a fost făcută publică, iar ceilalţi care au intrat în posesia documentului au păstrat această clauză care a fost impusă de autori, deci l-au păstrat secret.”
Europa Liberă: Cum ar putea reacționa „Kroll” după această desecretizare?
Viorel Gîrbu: „E greu de zis. Eventual „Kroll” ar putea chiar să refuze să mai presteze servicii în Republica Moldova, să refuze să continue să participe la a două etapă în cazul că consideră că această desecretizare a afectat compania respectivă, ori poate să treacă cu vederea acest aspect.”
Europa Liberă: De fapt, raportul ce scop a avut: s-a limitat oare la acela de a constata dacă a existat fraudă în sistemul bancar, cine sunt autorii și beneficiarii sau a mai existat vreun scop?
Viorel Gîrbu: „Exact, cam acesta este scopul raportului respectiv. Să lămurească modul în care au evaluat lucrurile într-o perioadă scrută de timp în sectorul bancar din Republica Moldova, să vină cu o anumită viziune coerentă, cu o anumită opinie. Deci, s-au creat anumite imagini privind modul cum au evaluat lucrurile în sectorul bancar în Republica Moldova. Dar doar atât.
Toate acțiunile de recuperare a pagubelor, calificarea legală a acțiunilor care sunt descrise în raportul „Kroll” urmau să fie vizate la o etapă ulterioară de către autoritățile Republicii Moldova. La prima etapă compania respectivă doar a descris o anumită imagine în care consideră că descrie real evoluția lucrurilor în sectorul bancar din Republica Moldova. De la care să poată să înceapă o investigație.
Totuși, în cadrul acestui raport sunt foarte multe referințe la date furnizate în special de Banca Națională, la date disponibile public. Vedem acest lucru scris chiar de la bun început în raport, acolo se face referință la momentul că raportul s-a elaborat în baza unor date publice făcute disponibile și, în cazul în care datele respective sunt eronate, atunci și raportul este eronat. Compania respectivă doar le-a grupat, respectivele date, de o manieră coerentă pentru a ne crea imaginea.
Totuși, autoritățile deja cunoșteau toate aceste evoluții, trebuiau să cunoască. BNM cu siguranță cunoștea, fiindcă vedem că multe date au fost furnizate de BNM și, totuși, nu a întreprins nicio acțiune. Asta ar trebui să ne deranjeze cel mai mult.”
Europa Liberă: Raportul acoperă perioada 17 august 2012 – 27 noiembrie 2014. Se consideră însă că problemele fundamentale ar fi început anterior, în 2005-2006. „Kroll” n-a fost angajată pentru o perioadă relevantă de timp, cum credeți?
Viorel Gîrbu: „”Kroll” într-adevăr a fost angajată pentru o perioadă mai scurtă de timp. Lucrul acesta se vede, iarăși, de la începutul raportului, acolo unde se face referință la condițiile în care s-a realizat acest raport. Raportul totuși face referință la o dată anterioară, începând cu anul 2010, iar punctul de pornire și subiectul principal al raportului „Kroll” s-a numit „grupul Shor”.
Raportul nu atât vizează modul în care au evaluat lucrurile între aceste trei bănci comerciale în perioada respectivă, 2012-2014, ci mai degrabă vine cu anumite viziuni a modului în care s-a dezvoltat, desfășurat ceea ce a fost numit operaţiunea „grupului Shor” în Republica Moldova și cum acest grup a interacționat în sistemul bancar și ce impact a lăsat, ce urmă a lăsat în sistemul bancar din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar într-o reacție dl Shop, considerat executorul principal al schemei de devalizare, a susținut de fapt că banii ar fi fost furați cu mult înainte de venirea lui la timona evenimentelor în acest domeniu.
Viorel Gîrbu: „Cred că dl Shor este corect în această afirmație. În sectorul bancar din Republica Moldova din păcate există o dezordine, dezordine care s-a instalat aici de o perioadă lungă de timp, în special la Banca de Economii. Cred că în buzunarul acestei bănci a băgat mâna oricine a vrut, oricine s-a aflat la putere.
Această bancă a fost gestionată într-o manieră foarte proastă și s-a aflat într-o situație proastă o perioadă lungă de timp, e ceva firesc pentru Banca de Economii să fie la limita supraviețuirii mereu. În același timp, acest lucru nu explică modul în care au evoluat lucrurile, acest lucru nu explică de ce băncile respective au ajuns la administrare specială, de ce băncile respective au ajuns la un prag sub limita acelor indicatoare minime care sunt impuse de Banca Națională și de ce a trebuit statul să intervină sa ajute băncile respective să-și continue activitatea prin măsuri extraordinare.
Cu siguranță băncile respective au fost devalizate într-o anumită măsură și în perioada anterioară, dar acest lucru nu a provocat practic falimentul băncilor respective. Băncile în cauză sunt practic falimentare acum și sunt menținute doar datorită creditului oferit de Ministerul Finanțelor. Fără acest suport nu ar fi existat, ar trebui să falimenteze.”
Europa Liberă: Raportul este relevant în cazul unei lecturi de specialist. Dar ce ar trebui să ştie, să afle cetăţeanul simplu din acest raport, pe care pare să-l perceapă ca pe un document după care puşcăriile trebuie populate de jefuitorii de bănci?
Viorel Gîrbu: „Raportul într-adevăr este unul complex, conține foarte multe referințe. Trebuie singur să citești raportul respectiv și să-ți creezi o anumită imagine. Toate cele scrise pe durata raportului necesită să fie calificate juridic cumva.
Și aici sunt probleme foarte multe, fiindcă autorii raportului au făcut foarte multe concluzii bazându-se pe informații foarte subiective. Au venit cu anumite caracteristici ale unor evenimente și fiindcă li s-a părut că aceste evenimente sunt cumva similare, din acest motiv deja au calificat că nu se putea întâmpla în o astfel de manieră. Aceasta pare așa atunci când observi modul cum au evaluat lucrurile, dar cu totul alta este situația atunci când toate aceste evenimente sunt aduse în judecată și se încearcă cumva să fie calcificate în funcție de prevederile legale.
Aici, într-adevăr, este foarte greu și îmi dau seama că autoritățile o să aibă o perioadă foarte dificilă în încercarea de a cataloga legal tot ce este descris în raportul respectiv.
Pentru cetățeanul de rând este poate util să înțeleagă modul în care evoluează lucrurile în Republica Moldova, faptul că s-au admis abateri grave în modul în care funcționează orice bancă și aceste abateri nu a fost oprite de nicio instituție. Avem instituții care ar trebui să funcționeze în Republica Moldova și, din păcate, atestăm că aceste instituții sunt total nefuncționale, sunt multe instituții care efectiv nu și-au realizat atribuțiile.”
Europa Liberă: Pentru cetățeanul simplu ce spune acest raport despre felul cum a acționat Banca Națională?
Viorel Gîrbu: „Cred că concluzia poți să o faci atunci când citești raportul unde se explică că Banca Națională nu are autonomie, nu are instrumente, este o instituție care stă undeva amplasată în Chișinău, e o clădire frumoasă sau mai puțin frumoasă, dar atât, este doar un fundal, această instituție de facto nu funcționează. Și atunci când apare o persoană mai îndrăzneață, respectiv așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova, instituțiile respective nu-și fac datoriile.
Atunci când Republica Moldova este pusă în fața unor situații mai complicate, efectiv instituția de stat nu funcționează și nici măcar nu au curajul să descrie lucrurile așa cum s-au întâmplat. Așa cum am spus, un pic mai devreme raportul „Kroll” face referință la multe evenimente în baza datelor BNM, deci, BNM cunoștea și putea să califice toate aceste evenimente, să le descrie, să le pună pe o hârtie de o manieră coerentă. Dar cred eu că BNM a avut nevoie de o anumită companie internațională care să facă textul efectiv pentru a descoperi cu imagini respectiva companie.”
Europa Liberă: Pentru cine nu cunoaşte suficient de bine bucătăria bancară şi vorbim aici despre cetăţeanul simplu: este posibilă ştergerea urmelor, astfel încât până şi o sumă aşa de mare să rămână un mister, iar vinovaţii să rămână nişte anonimi fericiţi, în cazul a cea ce se consideră devalizarea celor trei bănci?
Viorel Gîrbu: „Cred că urma nu este posibil să fie ștearsă, în cazul în care se face o investigație serioasă orice furt poate fi descoperit. Aici e întrebarea doar pe cât de serioase sunt autoritățile Republicii Moldova care strică capacitatea autorităților să ducă până la capăt o investigație. Fiindcă, totuși, una este e să înțelegi, să-ţi dai seama ce se descrie fie și modul în care au evaluat lucrurile, dar e mult mai greu să califici lucrul acesta legal.
Aici facem referință la starea ţării vecine Ucraina, acolo unde iarăși sunt procese similare împotriva familiei Ianukovici, fiind sechestrate și fiind cunoscute sume imense de mijloace financiare care necesită a fi recuperate în bugetul de stat din multe - multe milioane pe perioada a mai multor luni. Dar până în prezent s-au recuperat, așa cum a spus presa, vreo 200 de euro. Cam asta este realitatea.
Una este să cunoști și să vorbești despre modul în care au evaluat lucrurile, dar alta este ca prin metode legale, prin judecată, prin toate acele instituții care trebuie să acționeze în această situație să încerci să recuperezi aceste mijloace financiare. Este mult mai greu.”
Europa Liberă: Despre recuperare… Pentru Dvs. ca specialist, cât de important ar fi banii care au fost livrați de la BNM pentru salvarea acestor bănci să fie întorși? Se știe despre 9,5 miliarde, dar se vorbește şi despre alte 6,5 miliarde care ar fi fost date.
Viorel Gîrbu: „E foarte important. Fiindcă această gaură în sectorul bancar este cel puțin la nivelul a 13,7 miliarde. Deci cam această sumă a fost alocată din bugetul de stat. Ce înseamnă 13,7 miliarde?
Toți banii care se află în circulație, banii pe conturile la vedere, efectiv lichidările din Republica Moldova din toată țara, din toată economia Republicii Moldova sunt în mărime de aproximativă de 25 miliarde de lei. Aici s-au furat aproape 14 miliarde de lei, iar cu dobânda sunt 18 miliarde de lei - e o sumă enormă.
Ce înseamnă faptul că Ministerul Finanțelor și-a asumat toată această gaură? În anul curent, Ministerul Finanțelor va aloca, doar pentru plata dobânzii pentru mijloacele împrumutate de la Banca Națională, suplimentar aproximativ 500 milioane de lei și, spre sfârșitul anului, suma această încă poate să crească.
Această cifră de 500 de milioane de lei putea să fie folosită în orice altă destinație: puteau fi construite drumuri, puteau fi reparate spitale, puteau fi achiziționate echipamente pentru spitale, se puteau acorda agricultorilor subvenţii care, iată, ies în stradă în permanență. Noi avem foarte multe destinații unde să folosim banii respectivi, dar plătim o dobândă care va fi în total de 800 milioane, dar poate şi mai mult.
În anul curent cifra respectivă a crescut cu 500 milioane așa cel puțin arată datele Ministerul Finanțelor. E o gaură imensă în bugetul de stat, din păcate în dreptul Guvernului Republicii Moldova, iar Guvernul ne reprezintă pe noi, s-a desenat o cifră, o datorie foarte mare și acest lucru a fost pierdută doar datorită iresponsabilității aparatului administrativ al Republicii Moldova – funcţionari publici care au admis lucrurile simple să degenereze de această manieră.”
