Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declarație politică de acceptare a Raportului Comisiei Internaționale Elie Wiesel, prin care România a recunoscut oficial, în 2004, participarea sa la Holocaust. În declarație se spune că Parlamentul moldovean „condamnă orice tentative de ignorare și negare a Holocaustului”, care „reprezintă o mare tragedie istorică (…) resimțită din plin pe teritoriul Republicii Moldova”. Ileana Giurchescu a stat de vorbă cu profesorul Michael Shafir de la Universitatea din Cluj, fost membru al comisiei care a întocmit raportul „Wiesel” în România:
Europa Liberă: Raportul a fost adoptat în România în anul 2004. A fost, de fapt, adoptat de către președintele de atunci al României, Ion Iliescu, cel care înființase și Comisia care a scris Raportul. S-a pus atunci, vreodată, problema ca acest Raport să ajungă și în Parlamentul de la Chișinău sau la Președintele de atunci de la Chișinău, ca să fie, în vreun fel sau altul, acceptat sau adoptat?
Michael Shafir: „Din câte știu eu, această problemă nu s-a pus niciodată. De fapt, nici nu exista un motiv pentru că nu se vorbea în Raport în niciun fel de orice inițiativă care ar fi aparținut altcuiva decât conducătorilor României și celor care îndeplineau acest ordin. Or, nu s-a pus această problemă. Și eu cred că a început să se pună numai din momentul în care Moldova a început să își exprime un interes pentru a se alătura Asociației Internaționale de Cercetare a Holocaustului, ceea ce s-a întâmplat numai foarte de curând. Nu pot să spun exact când, nici măcar dacă, într-adevăr, și-a exprimat acest interes, pentru că eu mi-am dat demisia din acea Asociație. Și, poate, au existat şi alte cauze de natură de politică internă moldovenească.”
Europa Liberă: Dar acum, indiferent de motivele pentru care a fost adoptat acest Raport, în primul rând, ce a însemnat Raportul în România şi ce ar putea să aducă pozitiv şi în Republica Moldova?
Michael Shafir: „În România Raportul a însemnat un pas enorm înainte, deşi au existat şi mai există și astăzi contestatari ai săi. Și, de altfel, şi în rândul istoricilor moldoveni au existat asemenea contestatari.”
Europa Liberă: Ce efecte pozitive, într-o dezbatere, ar putea avea în Republica Moldova?
Michael Shafir: „Ca rezultat al acestui Raport, a fost înfiinţat şi Institutul „Wiesel”, care, în bună parte, continuă lucrul şi îl duce mai departe. Sigur că acest lucru a avut şi aspecte negative, în sensul că a dat ocazia unor atacuri şi acuzaţii înnoite, dar a avut, în primul rând, efecte pozitive. Pentru că, dacă urmărim natura sondajelor de opinie publică, vedem că, din ce în ce mai mulţi, nu îndeajuns, dar din ce în ce mai mulţi, şi mai ales printre cei mai tineri, devin conştienţi de faptul că România s-a făcut vinovată de Holocaust. În ce priveşte Republica Moldova, nu ne rămâne decât de sperat că va avea acelaşi efect. Sau, cel puţin, se vor încuraja istorici locali, şi cunosc câţiva, chiar de frunte, care se simţeau izolaţi şi atacaţi atât din punct de vedere ştiinţific, cât mai ales din punct de vedere personal.”
