2004: Apropierea de NATO

Respingerea Memorandumului Kozak, la finele anului 2003, a dus la răcirea relaţiilor cu Rusia şi, implicit, la apropierea de ţările occidentale.

La 25 iunie, a sosit la Chișinău secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld. Escala lui, în drum spre Istanbul, „a fost ca un tunet din senin”, a scris „Jurnal de Chișinău”. Întâlnirea ministrului Apărării al SUA cu președintele Vladimir Voronin s-a desfășurat cu uşile închise. Președinția a comunicat că în cadrul discuției au fost abordate teme ce ţin de reglementarea conflictului transnistrean, de participarea contingentului moldovenesc la operațiunile din Irak şi de cooperarea în cadrul Programului NATO „Parteneriat pentru pace”.

„NATO şi statele-membre ale OSCE cred că angajamentele asumate de Rusia acum cinci ani, la reuniunea OSCE de la Istanbul, trebuie respectate”, le-a spus Donald Rumsfeld jurnaliștilor moldoveni, „fără a se referi în mod explicit la posibilitatea unor presiuni asupra Rusiei din partea NATO”, a informat „Jurnal de Chişinău”.

La sfârșitul lui 2003, Rusia a evacuat din depozitele de armament din Transnistria circa 20.000 de tone de muniţii din cele aproape 43.000 de tone estimate. După vizita lui Donald Rumsfeld, președintele Vladimir Voronin a participat la summitul NATO de la Istanbul, la care „Moscova a fost avertizată pentru a doua oară pentru că nu şi-a retras armamentul din Moldova şi Georgia”, potrivit presei vremii.

La 24 septembrie, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a vizitat Republica Moldova şi a declarat că este nevoie de implicarea comunității internaționale pentru soluționarea cât mai rapidă a conflictului transnistrean. El a spus că Alianţa Nord-Atlantică va face tot posibilul ca Rusia să-şi evacueze trupele şi munițiile din Transnistria, a relatat ziarul guvernamental „Moldova Suverană”.

Potrivit publicației de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”, Moscova nu agrea această apropiere de Vest şi dădea de înţeles că nu va permite niciunei ţări „să se amestece în treburile ei”. Vicepreşedintele Dumei de Stat a Rusiei, Dmitri Rogozin, dădea vina pe americani pentru faptul că ar fi dejucat planul ruşilor în ceea ce priveşte semnarea memorandumului de federalizare şi pentru că ar fi făcut presiuni asupra lui Vladimir Voronin.

„Eu i-am spus domului Vershbow (Alexander Vershbow – la acea vreme ambasadorul SUA în Rusia, în prezent - secretatul general adjunct al NATO) că sunt decepționat de faptul că în prezent politica externă americană este orientată spre crearea de probleme Rusiei lângă granițele sale. Prin crearea de astfel de dispute, în a căror rezolvare Rusia va trebui să fie implicată ani de zile, se doreşte întârzierea artificială a renașterii statalității rusești. Dacă nu ne-ar încurca, noi am rezolva singuri problema Caucazului, problema transnistreană şi alte probleme”, a declarat Rogozin.

Verdictul CEDO: Rusia a contribuit la crearea republicii separatiste

Pe data de 8 iulie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Rusia şi Republica Moldova în cazul „grupului Ilaşcu” şi le-a obligat să ia toate măsurile necesare pentru a-i elibera pe ceilalţi doi deţinuţi politici, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa. Federația Rusă urma să-i plătească lui Ilie Ilaşcu 187.000 de euro despăgubiri materiale şi morale, iar celorlaţi trei deținuți - câte 127.000 de euro. Moldova trebuia să le achite reclamanților, cu excepția lui Ilaşcu, câte 65.000 de euro şi 5.000 lui Ilie Ilaşcu, plus serviciile avocaţilor.

Cel mai important lucru, însă, relata BBC Chişinău, era că hotărârea Curţii statua că Federaţia Rusă a contribuit atât militar, cât şi politic la crearea regimului separatist transnistrean şi continuă să-l susţină din punct de vedere militar, politic şi financiar. Totodată, potrivit aceleiași surse, regiunea separatistă transnistreană continuă să se afle sub influența decisivă a Rusiei şi supraviețuiește graţie sprijinului Moscovei. Din aceste motive, Curtea Europeană a decis că reclamanţii s-au aflat sub „jurisdicţia” Rusiei, care a devenit, astfel, responsabilă de actele denunțate.

Ilaşcu şi avocaţii Igor Nagacevschi şi Alexandru Tănase au susţinut că „Rusia n-are nici dreptul juridic, nici dreptul moral să deţină rolul de mediator şi pacificator la un conflict pe care l-a provocat şi pe care-l gestionează până în prezent”.

Atât Moscova, cât şi Tiraspolul s-au declarat „nedumerite” şi „indignate” de decizia CEDO, Ministerul rus de Externe punând la îndoială „utilizarea unor probe obținute ilegal” şi a „procedeelor nedemne pentru orice instanță judecătorească”.

„Războiul şcolilor”, atacul asupra fermierilor

La o săptămână de la hotărârea CEDO, aşa-zisa ministră a învățământului de la Tiraspol, Elena Bomeşko, a dispus desființarea şcolilor româneşti şi trecerea la standarde ruseşti de instruire. Presa a scris că, pe rând, miliţia a luat cu asalt liceele din Tiraspol, Tighina şi Râbniţa. La Tiraspol au fost sechestrate bunurile materiale şi întreaga arhivă, iar clădirea a fost deconectată de la servicii şi sigilată. Elevi, părinţi şi profesori de la Liceul „Evrika” din Râbniţa s-au baricadat în clădire, încercând să se opună. Au fost arestaţi, peste câteva ore, opt profesori şi părinţi. Protestatarii de la Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina au rezistat mai multe zile în clădire.

Potrivit ziarului de limba rusă „Moldavskie Vedomosti”, „OSCE a acuzat Tiraspolul de purificare lingvistică”, condamnând implicarea copiilor în acţiunile politice. Preşedintele moldovean a calificat „drept inacceptabilă efectuarea unei astfel de epurări etnice şi lingvistice în centrul Europei, ignorarea deschisă a standardelor lingvistice, a libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor la instruirea în limba maternă”, a scris „Moldova Suverană”. Şeful statului a spus că acum este şi mai evidentă necesitatea implicări active a comunităţii internaţionale.

„Ziarul de Gardă” menţiona că, după zeci de întâlniri cu oficiali de la Chişinău şi zeci de scrisori adresate conducerii de la Moscova, protestatari au scris plângeri la CEDO. Potrivit acestora, „reclamanţii sunt supuşi discriminării, deoarece şcolilor ruse şi ucraineşti din regiunea transnistreană li se permite studierea în baza manualelor elaborate şi publicate în Federaţia Rusă şi Ucraina, pe când studierea în baza manualelor elaborate de Chişinău este interzisă”.

În luna august, structurile de forţă ale regimului de la Tiraspol au blocat calea ferată la Tighina, iar la marginea satelor Doroţcaia, Pohrebea, Cocieri şi Molovata Nouă din raionul Dubăsari au apărut posturi de miliţie ce barau calea tractoarelor cu recolta culeasă de pe câmp. Potrivit „Jurnal de Chişinău”, liderul republicii-fantomă Igor Smirnov le-a cerut ţăranilor din zona de securitate care deţin pământuri peste şoseaua Tiraspol-Dubăsari-Râbniţa să-şi înregistreze terenurile la instituţiile cadastrale subordonate Tiraspolului.

După noile provocări de la Nistru, preşedintele Voronin a spus că „regimul transnistrean a fost în toţi aceşti ani, este şi va fi un regim-marionetă, deoarece el este condus, de fapt, din centre – Rusia şi Ucraina – şi, la ora actuală, adevărata reglementare a problemei transnistrene depinde în întregime de Federaţia Rusă”.

Şeful statului a insistat ca trupele de pacificatori şi negocierile să fie internaţionalizate, cu spijinul SUA şi UE. „80% din contingentul trupelor ruse de pacificatori sunt cetăţeni ai Moldovei cu reşedinţa în Transnistria. Ei nu pot fi imparţiali. Când a avut loc incidentul cu şcolile şi de la calea ferată pacificatorii nu au intervenit pentru ameliorarea situaţiei. Noi avem nevoie de forţe de stabilizare care neapărat să fie multinaţionale. (…) Dacă problema nu se rezolvă la nivel bilateral, atunci apelăm la organismele internaţionale”, a adăugat Voronin. La mai puţin de un an de la tentativa de a semna planul de federalizare, Voronin avea o opțiune contrară: „Noi nu putem fi siguri că federalizarea statului va permite soluționarea diferendului transnistrean”.

„Cu cât mai mulţi participanţi, cu atât mai multe opinii şi aceasta se poate transforma într-un bâlci, care va dura nu ani, ci zeci de ani. Nu cred că statul moldovean este interesat ca evenimentele să evolueze anume într-un asemenea mod”, a fost reacția președintelui rus Vladimir Putin, releva BBC Chişinău.

Îngrădirea libertății de exprimare

Schimbarea spectaculoasă a discursului lui Voronin în ceea ce privește politica externă, problema transnistreană şi politica lingvistică nu a dus la evoluţii în politica internă ori la renunțarea la obiceiurile de factură „sovietică”, observa o parte a mass-media. În primul rând, puterea comunistă a fost criticată pentru îngrădirea libertății de exprimare. În 2004, an preelectoral, a fost sistată emisia posturilor municipale Antena C şi Euro TV, iar instanțele de judecată amenințau cu falimentarea ziarelor „Timpul” şi „Moldavskie Vedomosti”, pentru investigații în care se vorbea despre cheltuirea banilor publici. Toate instituţiile media vizate erau considerate de opoziţie, prezentând un punct de vedere alternativ faţă de presa finanțată de stat.

Autoritățile au invocat că au eliberat licențe de emisie pentru Primăria Chişinău, iar cele două posturi municipale nu au fost înregistrate ca instituții autonome. Juristul Dorin Chirtoacă de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului a spus că decizia guvernării face parte din campania conducerii statului de suprimare a libertăţii mass-media, a relatat „Jurnal de Chişinău”.

Pe 23 iunie, ziarista de la „Timpul” Alina Anghel, care a scris despre mai multe conexiuni între puterea comunistă şi business, a fost atacată de doi necunoscuţi lângă blocul în care locuia. Ea a fost lovită cu o bară de metal, inclusiv în cap. Poliţia a calificat incidentul ca un jaf ordinar, iar directorul publicaţiei, Constantin Tănase, a susţinut că puterea vrea să „îmblânzească” astfel presa. „Prin acest atac banditesc, puterea a intrat deplin în campania electorală şi a dat de înțeles presei democratice că nu este dispusă să glumească cu ea”, a adăugat directorul ziarului „Timpul”.

La sfârşitul lunii iulie au intrat în grevă câteva zeci de jurnalişti de la posturile publice de radio şi televiziune. Din anul 2002, urmare a rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, guvernarea trebuia să reorganizeze radioul şi televiziunea de stat în instituții publice. Autoritățile au decis că cei peste 1.000 de angajaţi trebuiau să treacă printr-un concurs de angajare. Jurnaliștii protestatari au contestat profesionalismul membrilor comisiei de angajare, care, după părerea lor, ar fi avut misiunea să cureţe instituţia de oameni nedoriţi.

Potrivit „Moldavskie Vedomosti”, din 14 iulie, o monitorizare efectuată de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Centrul Civis arăta că posturile publice de radio şi TV „rămân structuri de stat”. „Jurnaliştii de la posturile publice ingnoră principiile de imparţialitate şi pluralismul de opinii, programele de ştiri şi cele analitice purtând un caracter preelectoral”, era una din concluziile cercetării.

Anunţată că este pusă o bombă, poliţia i-a scos pe protestări din Casa Radio, după care le-a luat corturile din faţa instituţiei. Ziarul guvernamental „Moldova Suverană” relata, pe data de 4 august, că „au avut loc confruntări între forţele de ordine şi protestatari, care susţin că poliţia a aplicat forţa faţă de ei”. Conducerea companiei, potrivit „Moldova Suverană”, i-a acuzat de politizare excesivă a problemei.

Misiunile diplomatice europene şi Ambasada SUA s-au arătat îngrijorate de situația de la Teleradio-Moldova, iar Consiliul Europei a fost preocupat de comportamentul poliţiei, „mai ales în contextul în care conducerea Republicii Moldova a declarat că vrea să adere la UE”, a scris „Ziarul de Gardă”. „În secolul XXI, în Europa nu se procedează în acest fel”, a declarat Vladimir Philipov, reprezentantul Secretarului General al Consiliului Europei în Republica Moldova, citat de publicaţie.

Începutul anului şcolar şi organizarea recensământului (5-12 octombrie) au demonstrat că PCRM nu a renunţat la ideea de a schimba „Istoria românilor” şi limba română în „Istoria Moldovei” şi „limba moldovenească”, un capitol pe care s-a pus moratoriu în 2002. „Jurnal de Chişinău” a scris că în 300 de şcoli a fost introdus, ca experiment, cursul „Istorie integrată” în locul „Istoriei românilor” şi a „Istoriei universale”. Mai mulţi istorici au acuzat guvernarea că astfel ar intenționa să scoată „Istoria românilor” din învățământ. Potrivit ziarului „Timpul”, concursurile pentru noile manuale a fost organizat în două săptămâni, în loc de jumătate de an, ceea ce dădea de bănuit că manuscrisele viitoarelor manuale fuseseră alese din timp.

La recensământul populaţiei, primul din perioada de independenţă, întrebările ce ţin de naţionalitatea şi limba vorbită au fost cele mai sensibile, au anunţat experţii Consiliului Europei (CoE) care au monitorizat procesul, a scris „Moldova Suverană”. „La capitolul naţionalitate s-au înregistrat confuzii chiar şi între membrii aceleiași familii. Au fost şi unele cazuri când recenzorii au descurajat unii cetăţeni să declare naţionalitatea de „român”, sugerând-o pe cea de „moldovean”, însă cazurile de reclamaţii din partea cetăţenilor care s-au adeverit s-au soldat cu demiterea recenzorilor”, a spus John Kelly, preşedintele grupului de experţi CoE, potrivit „Moldova Suverană”. În acelaşi timp, „Ziarul de Gardă” susţinea că mai mulţi recenzori au primit indicaţii ca, la capitolul limbii vorbite, să scrie „limba de stat”, şi nu cumva „limba română”.

La sfârşitul anului, cu trei luni înainte de alegerile parlamentare, presa a scris că Centrul pentru combaterea corupţiei şi procuratura au intentat dosare penale pe numele primarului Chişinăului, Serafim Urechean, şi a unor angajaţi de la primărie, printre care şi secretarul Consiliului municipal, Vladimir Şarban. Ei erau învinuiţi că ar fi prejudiciat bugetul capitalei cu peste patru milioane de lei la procurarea a 40 de ambulanţe. Urechean, care era şi unul din liderii opoziţiei, a acuzat guvernarea de răfuială politică. Şarban a stat în închisoare timp de 11 luni şi a fost eliberat după ce Moldova a fost condamnată la CEDO, dosarul fiind ulterior clasat din lipsă de probe, potrivit ziarului „Timpul”.

În vara lui 2004, una dintre băncile de top era suspectată de procurori de spălare de bani - peste patru milioane de dolari din Ucraina ar fi tranzitat Republica Moldova în drumul lor spre o bancă din Letonia, a scris „Jurnal de Chişinău”.