2005: Justiţie controlată politic

Este anul în care ies la rampă oamenii de afaceri Vladimir Plahotniuc şi Petro Poroşenko, ultimul în calitate de acţionar la centrul comercial Gemenii, din zona ultracentrală a Chişinăului.

Alegerile au fost câştigate de Partidul Comuniştilor, cu 46%, urmat de Blocul Moldova Democrată (BMD)– 28,53% şi Partidul Popular Creştin Democrat – 9,07%. Cele 56 de mandate atribuite comuniștilor erau suficiente pentru a vota guvernul şi a adopta legi organice, nu şi pentru alegerea şefului statului. La 4 aprilie, Vladimir Voronin a fost votat preşedinte al ţării de PCRM, PPCD şi grupurile de deputaţi conduse de Dumitru Diacov şi Oleg Serebrian, desprinse din BMD. Fostul ministru al Economiei Marian Lupu a devenit preşedinte al legislativului, iar la şefia guvernului a fost păstrat Vasile Tarlev.

„Monstruoasei coaliții” (cum a fost calificată de o parte a presei) i-au fost dedicate sute de articole. Dumitru Diacov, Iurie Roşca şi Oleg Serebrian au explicat că altă soluţie nu a existat, eventualele anticipate ar fi dat aceleași rezultate. Ei au spus că i-au înaintat liderului comuniştilor mai multe condiţii, între care figura neadmiterea ingerințelor politicului în justiţie, asigurarea libertăţii de expresie la Teleradio-Moldova şi deetatizarea ziarelor guvernamentale „Moldova Suverană” şi „Nezavisimaia Moldova”.

„Votul acordat de PPCD a fost un şoc pentru mulţi, dar nu şi pentru mine”, a declarat Vladimir Voronin pentru Pro TV Chişinău. La nici jumătate de an, Oleg Serebrian a regretat votul din 4 aprilie, adăugând că scenariul a fost pregătit din timp, urmărindu-se „lichidarea morală a opoziţiei”.

„Hoţul în lege” Karamalak, sponsorul politicienilor

Atât liderii creştin-democraţi, cât şi cei comunişti au afirmat că blocul electoral condus de Serafim Urechean ar fi fost susţinut deschis de Moscova. „În cadrul acestor alegeri, Moldova pentru prima oară s-a confruntat cu un amestec fără precedent şi cinic în afacerile sale interne. Lovitura a fost aplicată din spate şi de către acei care se prezintă o ţară prietenă. Candidații PCRM s-au pomenit lipsiţi de apărare în faţa torentului de calomnii şi minciuni, care a curs peste ei în ultimele săptămâni. Este neonest să pui la dispoziție „hoţilor în lege” televiziunea şi să susții separatismul în Moldova, încercând să-l învingi în Cecenia”, a declarat liderul comuniştilor după scrutin, citat de „Jurnal de Chişinău”.

Voronin îl avea în vedere pe Grigori Karamalak, zis Bulgaru, unul dintre capii grupărilor criminale din anii ’90, anchetat la Chişinău pentru omor şi extorcare de bani şi fugar la Moscova din 1998. Acesta a apărut cu intervenții la posturile ruseşti de televiziune şi cu interviuri în presa scrisă, preluate de o bună parte a ziarelor de la Chişinău. A afirmat că între 1996 şi 2001 a finanţat Partidul Comuniştilor cu 500.000 de dolari cash. De asemenea, Karamalak acuza guvernarea că l-a deposedat de afacerea cu ţigări şi alcool, în favoarea lui Oleg Voronin, fiul şefului statului. „De ce preşedintele Voronin, astăzi un luptător notoriu cu criminalitatea, nu s-a sinchisit atunci să ia bani de la mine, chipurile, o „autoritate criminală?”, se întreba Karamalak.

„Stă sub controlul FSB-ului şi dă interviuri la televiziune”, a spus Piotr Şosev, un om de afaceri apropiat lui Voronin, potrivit „Ziarului de Gardă”. Publicaţia, citând surse anonime, scria că Grigori Karamalak ar fi finanţat în 1996 şi campania lui Petru Lucinschi. Pe de altă parte, ziarul creştin-democraţilor „Flux” a menţionat că în 2005 presupusa autoritate criminală ar fi sponsorizat partidul lui Serafim Urechean.

Publicaţia de limbă rusă apropiată puterii comuniste „Kişiniovskie Novosti” a relatat că Grigori Karamalak folosea paşapoarte false cu identităţi diferite, unele furate de la oameni reali. Potrivit aceleiași surse, Karamalak avea legături strânse cu gruparea moscovită „Solnţevskaia”, apropiată oligarhilor ruşi. Întâmplarea face ca şi controversatul om de afaceri şi politician Vladimir Plahotniuc să aibă legături cu această grupare, fiind monitorizat din această cauză de Interpol Italia.

„Dialogul constructiv în numele intereselor naționale”, formulat la alegerea președintelui, a durat câteva luni. La 10 iunie, legislativul a aprobat, cu unanimitate de voturi, aşa-numitul plan Iuşcenko de soluţionare a conflictului transnistrean. Ziarul „Moldova Suverană” a scris, citându-l pe Voronin, că în planul Iuşcenko nu se vorbeşte despre federalizarea Moldovei. „Acest plan, pentru prima data din toate proiectele de planuri câte am avut până acum, se bazează pe principiul de democratizare a Transnistriei”, afirma şeful statului.

În schimb, ziarul „Timpul” a informat că proiectul votat de deputaţi oferea statut de republică Transnistriei, „cu drepturi exagerat de largi”. Regiunea urma să aibă propria constituție, propriile legi, iar toate bunurile aflate în stânga Nistrului şi resursele naturale să servească drept „bază economică”.

Consensul naţional din vară, a spus la finele anului președintele Voronin, a dus la instituirea Misiunii europene de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene (EUBAM). La acelaşi capitol, trebuie de menționat că în acest an Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au fost incluse cu statut de observatori în procesul de negocieri. „Implicarea SUA şi UE în procesul de negocieri vine să certifice faptul că Republica Moldova nu este abandonată să-şi revendice de una singură drepturile în faţa unor oponenţi mult mai puternici, care până mai ieri îşi făceau de cap cum voiau”, a scris „Moldova Suverană”.

„Epurarea judecătorilor”

Mai mulţi jurişti au afirmat că guvernarea şi-a supus întregul sistem de drept, începând de la ancheta penală şi terminând cu pronunțarea hotărârilor de către magistraţi. În cadrul unei mese rotunde organizate pe 11 februarie, potrivit „Ziarului de Gardă”, circa 30 de foști magistraţi au declarat că din 2001 judecătorii sunt numiți pe criterii ideologice şi contra unor sume de bani. Președinția a refuzat să comenteze declaraţiile foştilor judecători.

„Epurarea masivă a judecătorilor”, în opinia președintelui Asociaţiei Judecătorilor, Nicolae Timofti, s-a făcut atât în curtea Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi în cea a preşedinţiei. „În ultimul timp, partidul de guvernământ vorbește tot mai mult despre integrarea în Uniunea Europeană, însă nu cred că Europa va primi o Moldovă cu justiţie neindependentă. Unii judecători competenţi şi profesionişti nu sunt numiţi în funcţie cu lunile şi chiar cu anii, pe când alţii trec concursul în regim de urgenţă. Este evident că în cazul ăsta sunt indicații ca persoana să treacă”, a spus Timofti, potrivit „Jurnal de Chişinău”.

Arestarea şi condamnarea fostului ministru al Apărării Valeriu Pasat, în dosarul vânzării, în 1997, a unor MIG-uri şi aruncătoare de proiectile reactive de tip „Uragan”, au fost calificate de avocaţii săi drept o comandă politică. Erau invocate legăturile cu fosta conducere a Republicii Moldova, precum şi relaţiile cu Rusia (la momentul reţinerii, Pasat era consilierul pentru relaţii externe al preşedintelui RAO EES). Fostul ministru al Apărării şi şef al Securității a fost achitat în 2009 pe ambele capete de acuzare.

Pe banca acuzaților, doar indezirabilii

Dacă dosarul lui Pasat cu presupusa vânzare ilegală de muniții a ajuns în instanță, alte cazuri suspectate de trafic de armament, ce figurau în rapoartele ONU, ale Departamentului de Stat al SUA şi ale Departamentului Apărării din Marea Britanie, nu au urmat aceeași soartă. Ba mai mult, firme moldovenești care ar fi avut legături cu vestitul dealer de arme Victor But au apărut, indirect, printre acţionari ai Victoriabank, au scris „Ziarul de Gardă” şi „Moldavskie Vedomosti”. Este vorba de companiile Aerocom şi Renan, acuzate de asigurarea cu arme a tuturor războaielor de pe continentul african, din Balcani şi din Irak şi de transportarea cocainei.

La începutul anului 2005, 28,6% din acţiunile Victoriabank au fost cumpărate de un consorțiu de cinci firme anonime, care nu desfăşurau niciun fel de activități şi nu deţineau capital propriu, unele create cu câteva luni înainte de tranzacție în zone offshore din Marea Britanie şi Belize. Asta în timp ce printre cumpărători figurau şi două bănci cunoscute din estul Europei şi chiar banca ar fi vrut să-şi răscumpere acţiunile.

La 12 octombrie, a fost arestat Victor Ţurcanu, preşedintele Victoriabank, fiind bănuit de luare de mită la acordarea unui credit. Avocaţii Gheorghe Amihalachioaie şi Alexandru Tănase au relatat în cadrul unei conferinţe de presă că după tranzacţia din iarnă au început neînţelegerile între acţionari. Prin intermediul apărătorilor, Ţurcanu a transmis că reţinerea sa „este urmare a unor ameninţări”, iar presupusa luare de mită era o înscenare.

Ziarul „Timpul” a publicat o parte din demersul lui Victor Ţurcanu adresat, încă în luna februarie, şefului SIS, Ion Ursu. „A venit Vladimir Plahotniuc, directorul Petrom-Moldova, şi a declarat că el este proprietarul acestui pachet. Totodată, m-a atenționat că intenționează să procure o cotă de 51% din toate acţiunile băncii şi să nu încerc să-i creez obstacole. (…) La refuzul meu au urmat amenințări de genul: „Te distrug complet, îţi aranjez declarații împotriva ta de luare de mită, posesie de droguri, arme”, afirma preşedintele Victoriabank.

Într-o discuţie avută cu Ţurcanu, mai nota „Timpul”, Plahotniuc s-a lăudat că: „Toate organele din ţară sunt în mâna mea şi toate acţiunile sunt coordonate cu preşedintele ţării”. Plahotniuc a negat „calomniile” transmise prin intermediul lui Amihalachioaie.

Victor Ţurcanu a spus presei că Plahotniuc a fost reprezentat ulterior de Viorel Ţopa şi Victor Ţopa. Plahotniuc a devenit, mai întâi, prim-vicepreşedinte al consiliului băncii, după care - preşedinte, înlăturându-l pe Victor Ţurcanu de la conducere. Din noul consiliu de administrare a făcut parte şi ex-directorul comercial la Nobil Air Vasile Botnari, care în ultimii ani a fost director general al Air Moldova, ministru al Transporturilor şi actualul ministru al Tehnologiei Informației şi Comunicaţiilor. Este considerat de presă unul dintre apropiaţii lui Plahotniuc.

Dintre cele cinci firme, Victoria Invest Ltd era compania ce făcea legătura directă cu Plahotniuc, au scris ziarele vremii. În toamna lui 2003, Victoria Invest Ltd a cumpărat 35% din acțiunile Petrom-Moldova, reprezentanța societății românești, controlată din 2001 de Vladimir Plahotniuc.

Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei era acuzat şi în acest caz că exercită rolul de instrument de luptă cu oponenții regimului Voronin, de terorizare şi de supunere. Potrivit expertului în politică externă Nicu Popescu, cazurile Ţurcanu şi Pasat au trezit întrebări la Bruxelles despre independența justiţiei şi climatul investiţional. CEDO i-a dat dreptate lui Ţurcanu în 2007, considerând că reţinerea şi detenţia sa au fost ilegale.

Simultan cu scandalul Victoriabank, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a retras licenţa de emisie a firmei lui Chiril Lucinschi, Analitic Media Group, care retransmitea postul TV Pervîi kanal din Rusia, a anunţat ziarul „Timpul”. Dreptul de a folosi frecvența cu acoperire naţională a fost atribuit Media Satelit SRL, o firmă necunoscută cu un director anonim. Ulterior, s-a aflat că noul proprietar era, prin interpuşi, acelaşi Plahotniuc. Controversatul om de afaceri şi-a declarat oficial televiziunile, inclusiv Prime TV, abia în toamna lui 2015. Ziarele de limba rusă „Moldavskie vedomosti” şi „Ekonomiceskoe Obozrenie” au sugerat că, în primii doi ani, retransmiterea a avut loc fără acordul instituției de la Moscova, „în afara cadrului legal”.

Afacerile lui „pan Poroşenko” din Moldova

„Un pan de la Kiev şi un magazin din Chişinău”, titra pe 27 octombrie „Moldova Suverană”. În articol se menţiona că Petro Poroşenko (sau varianta rusească Piotr) ar fi deţinut pachete importante de acţiuni (între 33 şi 40%) la SA Gemenii, SA Bucuria şi Fabrica de sticlă din Chişinău, „prin intermediul tehnologiilor offshore”. Poroşenko era citat dintr-o declaraţie pentru „Ukrainskaia pravda” că fratele său decedat, Nicolai, ar fi fost proprietarul. După moartea lui, acţiunile au fost moştenite de fiica lui minoră, care se afla în grija lui Petro.

„Ziarul de Gardă” a scris că Petro Poroşenko se afla în mijlocul unui scandal la Kiev. El a fost destituit din funcţia de şef al Securităţii din Ucraina şi era anchetat penal în mai multe dosare. Oamenii legii din Ucraina, mai susținea publicația, au făcut interpelări la colegii lor de la Chişinău, interesându-se de proprietățile deținute de Poroşenko în Moldova. Ei au adăugat că nu pot finaliza anchetele penale până nu primesc răspuns de la Chişinău. „La Chisinau, nimic oficial, se „reprivatizează” în tăcere”, observa „Ziarul de Gardă”, referindu-se la Fabrica de sticlă.

Fraţii Poroşenko au apărut la Chişinău la începutul anilor ’90, continua aceeaşi sursă, infiltrând persoane interesate în câteva fonduri de privatizare. Dar acest fapt a ieşit la iveală abia în vara lui 2005. Un grup de acţionari, a mai scris săptămânalul de investigaţii, l-a acuzat pe Poroşenko că vrea să preia ilegal controlul asupra centrului comercial Gemenii. În timp ce dosarul era pe rol, „persoane cu funcții înalte din conducerea de la Chişinău” i-ar fi acordat sprijin oligarhului ucrainean, inclusiv pentru „a rezolva cazul în instanță”, a afirmat Ilie Rotaru, reprezentantul grupului de acţionari.

Peste circa trei ani, presa a scris că partener de afaceri cu Poroşenko la Gemenii a devenit Vladimir Plahotniuc, prin intermediul companiei offshore OTIV Prime Real Estate B.V. Poroşenko şi Plahotniuc au deţinut, cel puţin până în iarna lui 2015, pachete egale de acţiuni – câte 47,87%.

Numele lui Plahotniuc era legat de multe ori de cel al feciorului preşedintelui, Oleg Voronin, iar prosperarea afacerilor lui era pusă pe seama acestei relaţii privilegiate. În ajunul scrutinului parlamentar, dar şi după alegeri, s-a scris că Oleg Voronin era proprietarul băncii Fincombank şi că, după ce a venit la guvernare Vladimir Voronin, mai multe instituții de stat şi-au mutat conturile la această instituție bancară, fără să fi fost organizat vreun tender. De asemenea, Oleg Voronin controla Metal-Market, Construct-market, Transline Moldova-Ucraina, firma Zahăr şi câteva societăţi înregistrate în România. În 2004, potrivit „Jurnal de Chişinău” şi „Timpul”, guvernul a dispus ca livrarea peste hotare a cerealelor moldovenești să aibă loc prin intermediul câtorva firme, inclusiv Transline, condusă de Oleg Voronin.

Toate acestea se întâmplau într-o perioadă în care guvernarea declara că liberalizează economia şi că vrea să respecte principiul regulilor egale dintre „ai noştri” şi „străini (investitori)”, declaraţie făcută de ex-ministrul Economiei, Marian Lupu, potrivit „Kişiniovskie Novosti”.

Ziarul de limba rusă „Moldavskie Vedomosti” a notat că 2005 a fost anul marilor minciuni, începând de la realegerea preşedintelui şi terminând cu „poveştile despre integrarea europeană”. Publicația a scris că guvernarea nu a realizat nici condiţiile cerute de UE, dar a înrăutățit şi relaţiile cu Rusia.