În Republica Moldova a început perioada electorală pentru alegerile prezidenţiale directe din 30 octombrie. Campania electorală propriu-zisă va începe peste o lună, după ce candidaţii vor fi înregistraţi de Comisia Electorală Centrală. Unii candidaţi la funcţia de şef al statului deja au fost anunţaţi, alţii sunt pe drum. Ce reflectă garnitura de candidaţi care se prefigurează, care este intriga, miza acestui scrutin şi ce deznodământ ar fi mai lesne de prevăzut?
Aceste şi alte întrebări în convorbirea cu scriitorul, jurnalistul şi analistul politic Igor Volniţchi.
Europa Liberă: A fost dat startul procedurii de desemnare şi înregistrare a candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova în alegerile de peste două luni, procedură ce se va termina cu 30 de zile înainte de ziua alegerilor, când va începe propriu-zis campania electorală. Întâi de toate, în general vorbind, care este intriga, miza acestor alegeri reluate în forma în care se vor desfăşura după o pauză îndelungată?
Igor Volniţchi: „Ca o caracteristică generală putem spune că toate deciziile care au fost formalizate, unele dintre ele, altele – anunţate, ieri, nu reprezintă nici o surpriză. Surprizele erau aşteptate până la ziua de ieri. Iată însă vedem că au eşuat şi negocierile, chiar dacă se încearcă să fie formulată o scuză oarecare de către liderii partidelor antrenate în acest proces, pe segmentul de dreapta. Mă refer la cele trei partide de dreapta pro-europene care au negociat până în ultimul moment şi anume Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr” (PDA), Partidul „Acţiune şi Solidaritate” (PAS) şi PLDM.
La fel de fărâmițat către aceste alegeri vine şi segmentul de stânga, însă este într-o situaţie puţin mai bună decât cel de dreapta. Partidul „Nostru” are propriul candidat şi acel nume al jurnalistului Dmitri Ciubaşenco care fusese enunţat anterior la capitolul intenţii ieri a fost oficializat, prezentat oficial. PSRM la înaintat pe liderul său, ceea ce era de aşteptat. Şi ceilalţi candidaţi care au fost ieri enunţaţi şi care au înregistrat grupurile de iniţiativă la CEC îşi anunţate intenţiile din timp de aceea nu putem spune că am avut parte de careva surprize. Unica intrigă rămâne modalitate pe care au anunţat-o cei de la PAS şi PDA privind o eventuală retragere, privind o eventuală colaborare.”
Europa Liberă: Tocmai asta şi vroiam să vă întreb, domnule Volniţchi. Aţi spus că este un eşec al negocierilor. Reprezentanţii acestor partide au spus că formula de alegere a unuia dintre cei doi candidați (Maia Sandu şi Andrei Năstase) rămâne în vigoare şi decizia va fi luată un pic mai târziu. Poate că e o problemă doar de rutină?
Igor Volniţchi: „Ziceam că este o scuză, mai degrabă, pentru că în rândurile electoratului respectivelor partide se resimte o aşteptare puternică, o aşteptare ca anume polul de dreapta pro-european, cel care nu poate fi suspectat de colaborare cu actuala guvernare, să vină cu un candidat unic. Știind despre această aşteptare în rândurile alegătorilor, liderii acestor partide şi-au dat seama că nu pot risca să le spună franc în faţă că, uite, a eşuat acest proces. La modul practic, însă, dacă judecăm cum ar urma să aibă loc respectiva aliere pe parcursul campaniei electorale, iarăşi, nu este clar, nu ni s-a făcut nici măcar o aluzie la un mecanism oarecare. În plus, mai este şi această derută care ei o induc în rândurile propriilor alegători şi care ar putea să le joace festa la un moment dat. Lansând, de facto, în campania pre-electorală doi candidaţi va fi foarte greu ulterior să le explici oamenilor de ce a dispărut unul şi de ce celălalt trebuie votat inclusiv de către susținătorii primului candidat care s-a retras. Să nu uităm că vorbim despre doi lideri de formaţie nouă, care au apărut relativ nu demult pe arena politică, fiecare dintre ei dorind să-şi evalueze propriul potențial.
O evaluare mai bună decât alegerile din 30 octombrie nu cred că poate fi. Prin urmare, cred că această aliere se va produce, însă nicidecum nu în primul tur. Sunt prea puţine şanse ca ea să se producă până la 30 octombrie. În turul doi, sigur, dacă unul dintre ei trece, atunci celălalt automat îl va susţine şi e firesc, e logic să fie aşa.”
Europa Liberă: Va surprins ceva în legătură cu desemnarea candidatului PD, partid care domină coaliţia de guvernare, Marian Lupu, care nu este cotat foarte bine în sondaje?
Igor Volniţchi: „Până în ultimul moment s-a discutat despre trei candidaturi din partea acestei formaţiuni şi anume Marian Lupu, premierul Pavel Filip şi spicherul Andrian Candu. De fiecare dată când se pronunţau aceste nume se zicea că ar exista inclusiv câte un scenariu pentru fiecare dintre ele. În cazul domnului Lupu scenariul era următorul: liderul partidului respectiv continuă totuşi să aibă cel mai mare rating.
Chiar dacă ratingul său este departe de cel pe care l-a avut cândva, totuşi el este mai bine poziționat şi deocamdată este unica locomotivă electorală, beteagă aşa cum este ea, dar este unica locomotivă electorală a PD. Din acest punct de vedere era şi logic. Domnul Lupu având un rating mult mai bun decât al premierului Filip şi al spicherului Candu era şi logic ca să fie înaintat. Totodată, de ce ziceam de acest scenariu.
Se zice că PD se află în plin proces de reformă. Noi nu ştim. S-a anunţat un proces de consultări care ar urma să se finiseze în luna decembrie şi, iată că, atunci chipurile PD, prin propriu exemplu, se va reforma singur după care va da startul reformării clasei politice. Ce ar însemna această reformă? Unii analişti spun că e vorba inclusiv despre schimbarea liderului. Sub ce pretext? Care e motivul pentru schimbarea liderului? Îl arunci pe Marian Lupu în cursa electorală, el înregistrează un rezultat, previzibil, mult mai slab decât cel pe care l-ar aştepta coechipierii săi şi atunci ai şi un motiv să pui în discuţie problema privind eventuala schimbare a liderului formaţiunii.
Prin urmare, situaţia lui Marian Lupu trebuie tratată din două puncte de vedere. Pe de o parte, el continuă să fie locomotiva electorală a partidului şi coechipierii săi recunosc unde e meritul, recunoscând că are cel mai bun rating şi îi acordă încrederea, îl nominalizează pentru funcţia de şef al statului. Pe de altă parte, el trebuie să fie foarte atent la ceea ce se întâmplă în spatele său, inclusiv în propriul partid. Dacă rezultatul său, cel pe care îl anticipează mulţi analişti politici va fi slab, atunci aceasta îl poate costa funcţia de preşedinte de partid.”
Europa Liberă: Între cine credeţi că s-ar putea da „lupta cea mare”? cine ar avea şanse să ajungă în turul doi, dacă se va ajunge la turul doi?
Igor Volniţchi: „Suntem acum în perioadă electorală. Nici nu putem vorbi deocamdată de campania electorală, dar chiar acum câteva clipe priveam ştirile la un post TV, nu-i voi da denumirea pentru a nu-i face publicitate, m-a îngrozit amploarea unor materiale cu caracter electoral, să zicem aşa că sunt materiale de evaluare a şanselor fiecărui candidat. Ei formulează cam aşa – cine este, cine şi ce reprezintă dintre candidaţi şi m-am uitat cum sunt prezentați unii candidați.
Ne aşteaptă o campanie atât de grea încât nu ştiu dacă putem la această etapă să spunem cine e favorit. Avem sondaje de opinie care, în linii mari, cu mici excepţii, arată un tablou precum că liderul socialiştilor ar avea cele mai mari şanse, în primul tur se va situa pe prima poziţie, urmat de Maia Sandu, Andrei Năstase, şanse mari are şi candidatul Partidului „Nostru”, iată şi domnul Leancă s-a activat simţitor.
Nu ştiu dacă acest top de cinci sau şase candidaţi, pe care l-am desenat acum din mers, va rămâne în vigoare până la 30 octombrie. Revin la ceea ce am spus în debutul răspunsului la această întrebare, urmăresc ce se întâmplă, vom avea parte de o campanie grea, de o campanie în care piarul negru va fi ca la el acasă, de o campanie în care manipularea şi dezinformarea, din păcate, ceea ce se arată la această etapă, vor domina. Toate aceste aspecte luate împreună pot schimba radical datele problemei, cele arătate de sondajele la care m-am referit.”
Europa Liberă: Beneficiază toţi candidaţii de condiţii egale, legale şi practice, inclusiv atunci când este observată o dominaţie copleşitoare pe scena politică şi nu numai a unui singur partid?
Igor Volniţchi: „Oficial, parcă am avea aceleaşi condiţii pentru toţi candidaţii la funcţia de preşedinte, având şi baza legală nediscriminatorie pentru toţi. Neoficial, însă, evident că lucrurile stau diametral opus. Or nu putem să comparăm posibilităţile pe care le va avea Dmitri Ciubaşenco sau Iurie Leancă, sau Valeriu Ghileţchi cu posibilităţile pe care le va avea, de exemplu, Marian Lupu. Chiar dacă oficial democraţii obţinuseră puterea în mai puţin de 300 de primării, acum numărul primarilor lor s-a majorat cu peste o sută în decurs de doar un an de la alegerile locale din 2015. Aceasta vorbeşte despre apreciabilele şi importantele resurse umane pe care le va avea Marian Lupu la dispoziție. Nu putem neglija nici resursele media pe care le va avea dumnealui la dispoziţie sau resursele financiare, resursele administrative ş.a.m.d. Evident că, la modul practic, domnul Lupu, candidatul puterii, porneşte în această campanie cu cele mai bune condiţii.
Condiţii relativ bune va avea şi liderul PSRM care are o infrastructură partinică destul de dezvoltată. Dumnealui domină topurile, ratingurile la anumite capitole şi este poziţionat mai bine decât alţi candidaţi. Putem presupune că la un moment dat în campania sa va interveni un astfel de moment cum ar fi susţinerea Moscovei, care pentru electoratul lui este ceva foarte important, de multe ori este factorul decisiv care determină opţiunea de vot. Ceilalţi candidaţi evident că sunt mult mai slab plasaţi.
Rămâne o enigmă candidatul Leancă. Vorbeam de activarea care se atestă în cazul dumnealui, dar mai sunt şi acele suspiciuni că ar fi un potenţial candidat din umbră al puterii. Dacă e aşa, atunci şi în cazul dumnealui putem vorbi despre resurse financiare, media, umane, administrative, care camuflat îi vor fi puse la dispoziție. Despre candidatul Ciubaşenco al Partidului „Nostru” putem spune că va avea la dispoziţie infrastructura formaţiunii condusă de Renato Usatîi care e una apreciabilă, însă nu va avea aceleaşi posibilităţi financiare ca şi Marian Lupu sau Igor Dodon. Prin urmare, dacă oficial condiţiile sunt egale pentru toţi, atunci, la modul practic, condiţiile nu sunt deloc egale.”
