Ultima dezbatere față în față pentru alegerile americane din 8 noiembrie între candidata partidului democrat Hillary Clinton si candidatul republicanilor Donald Trump a avut loc în aceasta saptamina. Unul dintre subiectele de politica externa in care cei doi politicieni au viziuni diferite si contradictorii, este cel legat de Rusia si de presedintele Vladimir Putin. Serviciul rusesc al postului nostru de radio l-a avut ca invitat pentru a discuta despre aceasta dezbatere si despre mentalitatile diferite ale americanilor si rusilor față de alegeri, pe istoricul David Satter al cărui interviu vi-l prezentăm în rezumat.
RFERL: Pe exemplul temelor de campanie din Statele Unite și al dezbaterilor electorale dintre cei doi candidați, ce înseamnă informație compromițătoare în SUA, pe de o parte, și în Rusia, de partea cealaltă? De exemplu, diferența în atitudinea față de femei în Rusia, de exemplu; Jirinovski poate lovi în public femeile fără vreun prejudiciu pentru imaginea sa, în timp ce în SUA disprețul față de femei este una dintre principalele piste de atac ale lui Hillary Clinton contra lui Donald Tramp? Pe de altă parte, o altă acuzație importantă adusă lui Trump este cârdășia sa cu Rusia, lucru care, în viziunea lui Hillary Clinton, ar trebui să îndepărteze alegătorul american de concurentul ei. O acuzație care, în oglindă, ar funcționa foarte bine și în Rusia.
David Satter: „Acum relațiile sunt proaste și Rusia este privită în SUA din ce în ce mai mult drept adversar, o țară care vrea să împiedice și să compromită politica externă a SUA. Iată de ce această teză poate fi folosită.
Dar trebuie să ținem cont și de faptul că administrația lui Obama, din care a făcut parte și Hillary Clinton în calitate de secretar de stat, a fost foarte tolerantă față de Rusia și față de Putin personal. E important să ne amintim că politica relansării relațiilor cu Rusia a fost lansată imediat după ce la Londra a fost otrăvit Alexandr Litvinenko, imediat după asasinarea Anei Politkovskaia - și rolul regimului în aceste cazuri era evident. Și atunci administrația americană a închis ochii la asta. Nu mai amintesc și de alte episoade pe care ei erau obligați să le cunoască.
Iată de ce cred că acum ei vor să se reabiliteze parțial, să arate că nu sunt chiar atât de naivi cum păreau și să spună: „Vedeți, Rusia este împotriva noastră, înseamnă că suntem oameni serioși!”.
Nu cred că acest mesaj este foarte convingător, dar cred că au totuși o șansă, măcar și pentru faptul că oponentul lor, Donald Trump, este un om îngrozitor de neinformat care spune despre Rusia lucruri atât de primitive și prostești că creează un fundal pe care chiar și Clinton și adepții săi apar ca fiind mai experimentați și mai realiști. Asta, chiar dacă atunci când au avut posibilitatea de a arăta realism în relațiile cu Rusia, nu au făcut-o.”
RFERL: Cine sunt mai ușor de manipulat, atunci când vine vorba despre declarații făcute în campania electorală? Ar putea, de exemplu, Hillary Clinton să spună, peste un timp, că este bine ca SUA să restabilească bunele relații cu Rusia? Americanii o vor crede pe cuvânt sau vor cere dovezi concrete că politica internă și externă a Rusiei s-a schimbat?
David Satter: „Alegătorul american cere mai multe, clar. Pentru că totuși există o tradiție în America de a gândi și analiza independent de figurile politice, care la noi sunt, indiscutabil, niște figuri temporare. Noi în SUA nu avem un Putin al nostru care va sta acolo mereu și care poate participa la alegeri, dar să refuze dezbaterile, de exemplu. Acest respect și închinare în fața statului care există în Rusia nu există în SUA.
Trebuie să ținem cont că SUA au fost create în urma unei revoluții contra despotismului Marii Britanii în secolul al XVIII-lea și acest lucru și-a pus amprenta asupra caracterului și tradițiilor Americii. Americanul are în sânge sentimentul că el este cel care oferă guvernării atribuțiile de a conduce țara pentru un anumit interval limitat de timp și în anumite condiții și o mandatează să acționeze din numele și în interesul său.
Nimic similar nu există în Rusia și multe din lucrurile care se produc acum în Rusia, și tot tragismul istoriei ruse se pot explica anume din această perspectivă. În plan istoric se poate spune că limitarea competențelor guvernării este de fapt un lucru benefic pentru popor. Pentru că guvernarea trebuie să reacționeze la intențiile și dorințele poporului și nu invers.”
RFE/RL: Mai există și o altă diferență de mentalitate, atunci când vine vorba despre oamenii înstăriți din cele două țări. Este o percepție comună faptul că un oligarh rus va asigura tot confortul copilului său și îi va crea toate condițiile. În timp ce copiii marilor patroni americani vor munci adesea la fast-food-uri pentru a-și face bani de buzunar și vor fi motivați să-și obțină singuri statutul și bunăstarea.
David Satter: „Oligarhii ruși au avut posibilitatea pur și simplu să acapareze tot ce a fost creat de efortul comun al întregii populații în timpul URSS. În special în anii 1990 banii erau extrem de ușori pentru cei care aveau relații corupte. Iată de ce ei niciodată nu au avut impresia că au muncit vreodată cu adevărat pentru a câștiga banii pe care i-au acaparat. Și asta a format o mentalitate total diferită. Omul care lucrează și își investește intelectul și munca înțelege valoarea banilor. Omul care a acaparat totul fără niciun efort și talent, doar cu talentul de a-și stabili relații de corupție, are o altă mentalitate și altă atitudine față de lucrurile materiale. El nu este capabil să aprecieze calitățile morale pentru că aceste calități doar l-ar fi împiedicat în acapararea averilor.
Iată de ce acești oameni se concentrează pe consum, pe lucruri materiale și se obișnuiesc cu ideea că se poate cumpăra orice – se pot cumpăra studiile, se poate cumpăra accesul în anumite zone ale societății, se poate cumpăra prestigiul sau femeile, absolut totul. Și evident că un om cu o astfel de mentalitate nu va crea piedici principiale pentru anumite acțiuni sau abuzuri ale guvernului. Este o trăsătură specifică doar oamenilor liberi.
Pe de altă parte, un om de afaceri american de succes, ajungând la un anumit nivel, începe să se gândească cum ar putea face bine cu acești bani. El creează un fond, ca de exemplu în cazul lui Bill Gates, pentru a investi și a aduce schimbări în educație, în medicină, în alte domenii.
Omul de afaceri rus vrea doar să consume mai mult – dacă a avut un iaht de 100 de metri, vrea unul de 200. Și asta se trage din circumstanțele în care a obținut această bogăție – prin mituire, prin amenințări, prin cooperare cu elemente criminale… Iată de ce el este orientat exclusiv către criterii ne-etice.”
