Bombardamentele de la Alep, calificate de UE ca fiind „la limita crimelor de război”, atacurile hackerilor ruși asupra rețelei de servere ale Partidului Democrat din Statele Unite în cadrul actualei campanii electorale, desfășurarea de instalații de rachete Iskander în regiunea Kaliningrad, la frontiera cu Polonia și Lituania - aceasta este o listă incompletă a unor subiecte legate de Rusia despre care a scris presa internațională în ultimele săptămâni. Kremlinul este prezentat practic ca fiind mai omniprezent, mai agresiv și mai puternic decât Uniunea Sovietică la sfârșitul războiului rece. În ce măsură corespunde acest lucru realității?
Forța și slăbiciunea politicii externe rusești și ale eforturilor propagandistice ale Kremlinului au fost discutate săptămâna aceasta la Praga la Stratcom Summit – un simpozion internațional cu participarea a câteva zeci de experți din Europa și America de Nord. La întrebările colegului nostru de la Radio Svoboda, Iaroslav Șimov, a răspuns unul dintre participanții la eveniment – Edward Lucas, jurnalist și politolog britanic specializat în Rusia și Europa de Est, autorul cărții „Noul război rece: cum amenință Kremlinul Rusia și Occidentul”. Interviul este rezumat și tradus de Lina Grâu.
Radio Svoboda: Zilele trecute, în cadrul dezbaterilor televizate, Hillary Clinton l-a numit pe Donald Trump o „marionetă a lui Putin” și a vorbit mult despre tendința Kremlinului de a influența alegerile americane. Pentru Vladimir Putin aceste cuvinte ar putea fi flatante – Barack Obama a numit la un moment dat Rusia „putere regională”, dar reiese că liderul acestei puteri este capabil să influențeze alegerile pentru succesorul lui Obama…
Edward Lucas: „Eu cred că trebuie evitată demonizarea lui Putin și exagerarea posibilităților sale. Indiscutabil, actuala conducere a Rusiei își dorește să slăbească și să divizeze țările Occidentului. Dar nu cred că este bună tendința de a vedea în Putin un malefic global de genul eroilor negativi din filmele cu James Bond sau un fel de Sauron.
Vorbind despre Putin, Occidentul trebuie să țină minte că de multe ori îl favorizăm pe Putin atunci când ne confruntăm cu el nu pentru că suntem slabi, ci pentru că nu avem suficientă voință. Țările lumii occidentale înseamnă cam un miliard de oameni și un PIB de 40 de trilioane de dolari. Rusia înseamnă 140 de milioane de oameni și un PIB de 1,6 trilioane. Federaţia Rusă nu este URSS-ul care însemna o amenințare globală pentru Occident. Este doar o sursă de anumite neplăceri.”
Radio Svoboda: Vreți să spuneți că politicienii occidentali îl supraapreciază pe Putin?
Edward Lucas: „E un pic mai complex. Pe de o parte, unii dintre ei au căzut în simplism și autoliniștire și putem auzi adesea, referitor la actualele tensiuni cu Rusia, că sunt doar niște neînțelegeri sau chiar că Putin ar putea avea dreptate. „Idioți utili” există mai mult decât suficienți, mai ales în Europa.
Pe de altă parte, se uită adesea cât de dependentă este economic Rusia de Occident, de exemplu în plan financiar. În timp ce noi, Occidentul, nu depindem de sistemul financiar al Rusiei. Și astfel de exemple sunt o mulțime. Avem rezerve și posibilități imense, iată de ce spun că în situația actuală multă lume în Occident, inclusiv politicieni, îl supraapreciază pe Putin. Aceștia nu iau în calcul ceea ce a făcut el cu propria țară – în pofida a ceea ce afirmă propaganda rusă, nici pe departe nu a fortificat-o.”
Radio Svoboda: Poate că aveți dreptate, dar autoritățile ruse par să aibă succese destul de mari, mai ales în domeniul propagandei, în special în țările Europei centrale și de est, unde Putin a reușit să-și găsească aliați politici vizibili.
Edward Lucas: „Din punctul meu de vedere, Putin are un mai mare succes mai ales în Occident,mai mult decât în statele care sunt, așa cum le numesc eu, potențial pe linia frontului. Eu chiar sunt îngrijorat de starea de lucruri din acest domeniu care există acum în Germania, Olanda, în țara mea – Marea Britanie, parțial chiar în SUA. Însă miza pe care Kremlinul o pune pe dezinformare și propagandă este determinată de faptul că această armă îi este accesibilă, spre deosebire de multe alte mijloace de soft-power pe care le folosesc țările mai puternice și sănătoase din punct de vedere social și economic.
Problema țărilor occidentale constă în altceva – ele deocamdată nu sunt capabile să estimeze rapid care sunt acele domenii unde metodele „hibride” aplicate de Kremlin aduc prejudiciile cele mai mari și din cauza aceasta de multe ori reacționează cu încetinitorul.”
Radio Svoboda: Recent am găsit o idee interesantă la unul dintre analiștii politici, legată de comportamentul politic al lui Putin. Acesta susține că ar fi vorba despre un joc intenționat și bine calculat de-a „un pic nebunul” care, în caz de ceva, ar putea pune mâna chiar și pe geamantanul nuclear. Scopul este de a speria un pic oponenții și de a obține astfel cedări pe care aceștia nu le-ar face dacă ar fi vorba despre un politician „normal”. Cum vi se pare o astfel de versiune?
Edward Lucas: „Mie îmi place cuvântul „minciună”, care sună foarte savuros în limba rusă. Minciuna poate fi folosită ca o metodă de a incita oamenii. Și atunci în ochii lor minciuna devine adevăr. Am observat asta de multe ori. Și cred că Putin face foarte abil acest lucru.
Întrebarea este pe ce se bazează această retorică, aceste amenințări și încordări de mușchi. Are oare Rusia o economie care se dezvoltă galopant, un număr mare de tehnologii avansate, instituții de stat eficiente? Domnul Putin, din păcate, a tras concluzii eronate cu privire la interesele reale ale țării sale. Iată de ce oamenilor care încearcă să mă convingă de faptul că Putin este un mare lider le spun: nu, nu este adevărat. În istoria rusească anii cât a fost el la putere vor intra ca o perioadă teribilă, în care Rusia a ajuns în izolare externă și decădere internă.”
Radio Svoboda: Dar, într-un fel sau altul, în viitorul apropiat Occidentul va trebui să discute cu Putin. Sau, chiar dacă ar fi să-l lăsăm pe Putin de-o parte, cu societatea rusească, o parte considerabilă a căreia, așa cum ați spus, este incitată și adusă la o stare nu tocmai adecvată de minciuna lui Putin. Mai este posibil vreun dialog într-o astfel de situație?
Edward Lucas: „Este foarte dificil, dacă ținem cont de faptul că sunt pierduți aproape 30 de ani. Occidentul la timpul lui a încercat să-l ajute pe Gorbaciov - și acela a căzut, căpătând în țara sa o reputație nu tocmai bună anume pentru că a fost susținut de Occident. L-am ajutat pe Elțin - și în final am contribuit la o înflorire teribilă a corupției și la profanarea ideii de democrație. Iată de ce sunt foarte rezervat în ceea ce privește posibilitatea de a influența pozitiv din afară procesele care au loc în interiorul Rusiei.
Dar noi putem fi eficienți din alt punct de vedere – să-i ajutăm pe vecinii Rusiei. Astfel, vom putea arăta lui Putin că privim cu foarte multă seriozitate amenințările lui. Și astfel cresc șansele ca tot mai mulți ruși să se gândească că poate ar fi cazul să privească mai treaz regimul care îi conduce.
Dar aceste procese ar putea fi unele de durată, poate chiar de 20 de ani. Nu-i cred pe politicienii care spun, de exemplu Nicolas Sarkozy în Franța, că dacă vor fi aleși vor corecta rapid relațiile cu Rusia. Cum să facă asta, când este vorba despre o coliziune fundamentală dintre interesele și valorile Occidentului și cele ale regimului lui Putin? Noi credem în securitatea colectivă, în drepturile omului și dezvoltarea democratică, iar el – nu. Nu e foarte mult teren pentru compromis. Și se pare că nu avem altă soluție decât unitatea, fermitatea, reținerea… și așteptarea.”
