Secții de votare au fost deschise în 33 de țări, 40 activează în sediul misiunilor diplomatice, iar alte 60 – în locații determinate din timp. Cele mai multe secții de votare au fost deschise în Italia – 25. Eduard Moldovanu se află în această țară din 1999. A votat la toate alegerile. Și votează în continuare în speranță că într-o bună zi va reveni acasă...
Eduard Moldovanu: „Eu sunt prezent acum la secția de votare din orașul Mestre, în Veneto, deja de 45 de minute. Și este mereu un flux stabil al diasporei către secția de votare. După cum spun și prietenii mei din Treviso și Padova, și Milano, e cam aceeași situație. În Italia sunt mai multe secții de votare decât în 2010 și este mereu prezență de alegători. Suntem foarte bucuroși de această situație.”
Europa Liberă: Câți kilometri ai parcurs ca să ajungi la secția de votare, împreună cu familia?
Eduard Moldovanu: „Mămica mea a parcurs o distanță de 50 de kilometri, noi cu soția – 25 de kilometri.”
Europa Liberă: De ați insistat să veniți să vă dați votul?
Eduard Moldovanu: „Suntem cetățenii Republicii Moldova. Suntem cetățeni și este datoria noastră să votăm viitorul nostru. Și dacă nu vom vota, nu credem că pot fi schimbări. Suntem o țară democratică și votul este o obligație a oricărui cetățean. Un cetățean al republicii are obligația de a veni la votare. Acum aici e ora 13.00. Dimineață au fost cozi. Azi e duminică și doamnele care lucrează în familii cu bătrânele au timp liber de la ora 14.00 până la ora 18.00. Și până acum au venit să voteze familiile tinere, aceasta ne bucură foarte mult și pe mine, personal, că văd foarte mulți tineri. Dar după masă cred că vor veni anume persoanele după 40-50 de ani, doamnele care lucrează în familie și nu au avut posibilitatea să vină dimineața. Cozi nu sunt pentru că sunt multe secții, dar este mereu multă lume, oamenii intră, ies, este foarte bine organizat. Secția de votare la Mestre este în centrul orașului. Și este o afluență stabilă. Observ că oamenii intră, ies. Și aceasta e foarte bine și plăcut.”
Europa Liberă: Cei din diasporă amintesc de atâtea ori cuvântul „schimbare”. Ce înţelegeţi voi prin această noţiune de schimbare, atunci când spuneţi că anume aceasta aşteptaţi de la viitorul preşedinte, de la alegerile de azi?
Eduard Moldovanu: „Schimbarea este un cuvânt pentru noi, diaspora, schimbarea către bine, schimbarea către încredere pe care să o avem faţă de noul preşedinte şi faţă de politicieni. Schimbarea pentru a ne da o speranţă de a ne întoarce acasă, ca într-o bună zi să alegem între Italia şi Moldova, dar să optăm pentru Moldova. Pentru că aceasta ar însemna că Republica Moldova ne oferă aceleaşi condiţii pe care ni le oferă acum străinătatea. În sens, că dacă aceasta e tot când cineva vrea să se întoarcă în Republica Moldova dintr-o ţară occidentală, unde are un serviciu, unde funcţionează toate instituţiile publice, unde nu este corupţie la aşa un nivel de înalt. Aceasta ar însemna pentru noi viitorul în Republica Moldova. Adică, schimbarea este atunci când omul vrea să se întoarcă în ţară după o lungă ședere în străinătate. Diaspora va reveni acasă dacă vor fi condiţii. În alte situaţii nu cred că diaspora se întoarce acasă. Orice persoană are ca prioritate familia, viitorul copiilor lor. Şi dacă familiile nu văd că întoarcerea în ţară le dă posibilitatea de a avea un viitor mai bun pentru copii, e puţină şansă ca ei să se întoarcă. Dar de aceasta şi speranţa moare ultima. Vrem să venim acasă şi să vedem că ţara noastră prosperă. E clar că este un parcurs foarte lung, nu se face totul într-o zi, într-un an. Suntem o republică tânără, dar trebuie să fie nişte semne. Semne pe care noi în ultimii şapte ani nu le-am văzut. Eu vreau ca în ţara mea toţi să trăiască bine. Nu vreau să mă expun că, iarăşi, Rusia sau unirea, sau pro-Europa. Aceasta a fost mereu un şantaj. Eu doresc să vin acasă să văd ţara să fie curată, să văd infrastructură, să văd oameni care zâmbesc, persoane în vârstă sau tineri care merg pe stradă de mână şi sunt fericiţi că trăiesc în Republica Moldova, indiferent de politica sau geopolitica pe care o duce partea guvernării, Preşedinţia sau alte instituţii de stat. Aceasta eu îmi doresc, când vin acasă. Şi aceasta doresc în Republica Moldova.”
