Linkuri accesibilitate

Despre comedia „deșteaptă”, Cehov și „sexul” pieselor


Regizorul Lev Dodin, Teatrul Național, București 2016
Regizorul Lev Dodin, Teatrul Național, București 2016

Festivalul Național de Teatru de la București – un bilanț de încheiere.

În această a doua parte a festivalului, când am râs și m-am bine dispus cu tinerii clujeni, care mi-au dovedit că se mai poate juca și comedie spumoasă, directă, deșteaptă într-un festival de prestigiu, am „învățat”- fără glumă - mai mult de cât din alte trei alte reprezentați super serioase. Cu sânge din plin și „probleme adevărate” pe gustul unor teatrologilor (al unora, ca să fim siceri). Reprezentații care își au, desigur, și ele locul lor dar care, din fericire, nu devin obligatorii, stăpânii totali ai teatrului „de festival”

Zilele amintite au fost marcate de nume prestigioase, de ieri și de azi, ca Tompa, Darie, Măniuțiu, Purcărete, Felix Alexa, Vlad Massaci, Claudiu Goga și sărbătoritul Gigi Căciuleanu. De văzut n-am văzut tot, pentru că, așa cum spuneam, acum o săptămână, nu poți fi prezent în mai multe locuri deodată. Și - mai ales - la aceeași oră.

Romania, Livada cu vișini, de Anton Cehov, regia Lev Dodin, Festivalul Național de Teatru, București 2016
Romania, Livada cu vișini, de Anton Cehov, regia Lev Dodin, Festivalul Național de Teatru, București 2016

Festivalul s-a încheiat, (cel puțin pentru mine) la fel cum a început, cu o seară minunată. Livada de vișini al lui Cehov, în regia lui Dodin, scenografia lui Borovsky și interpretarea ansamblului lui Malîy Drama din Sankt Petersburg, de un perfect „clasicism” modern, a fost un regal.

Nu se căuta „noutătea” cu orice preț, (ce schimbă „sexul” pieselor), deși locul de joc era o găselniță perfectă. Actorii, toți (zău!) jucau în cel mai contemporan fel Cehov și numai Cehov. Drama era dramă. Sentimentul își avea locul său de cinste. Umorul era, atât cât trebuia și când trebuia. Și performanța actoricească sublinia idea acolo, exact, unde era nevoie. Un mic dramaturg, de lângă mine, strâmba din nas. Voia altceva și actorii petersburgezi nu-i dădeau decât Cehov. Sigur. Perfect. Bravo lor!

Asemenea spectacole ca cel, de deschidere, al lui Căciuleanu, ca cel de încheiere al lui Dodin, ca și umorul pozitiv al clujenilor și al lui Dabija... sunt realmente un câștig pentru noi toți care mai credem, cu adevărat, în teatru. E cazul să le mulțumim și noi spectatorii și organizatorii, cărora le urăm multe alte festivaluri cu asemenea reprezentații.

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG