Un interviu cu avocatul copilului Maia Bănărescu, la primul forum de discuții cu tinerii despre implicarea în promovarea drepturilor lor. Masa rotundă de săptămâna trecută, organizată de oficiul ombudsmanului, a fost prilejuită semnării Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată de ONU pe 20 noiembrie 1989.
Maia Bănărescu: „Aș aduce în retrospectivă implicarea în faptul că am adus în fața autorităților problema așa-numiților „copii ai străzii”. Toți vorbesc că cunoaștem problema din anii 90, însă totdeauna îmi pun întrebarea: și ce dacă se cunoaște problema din anii 90, dacă până acum nu s-a încercat să se facă ceva? Sau dacă s-a încercat nu sunt niște acțiuni palpabile. La momentul dat, se lucrează mult la nivel de Ministerul Muncii, la nivel de direcție municipală, pentru a vedea ce facem cu acești copii. Se lucrează la elaborarea unui concept, fiindcă în Republica Moldova nici concept nu este elaborat pentru acești copii.
O altă realizare aș considera faptul că am încercat împreună cu Ministerul Sănătății să lărgim spectrul de servicii medicale pentru copii. Mă refer la prezența pediatrilor în sistem, mă refer la aceleași reţete scrise de pediatri, s-a scurtat drumul micilor de la medicul de familie la pediatru ș.a.m.d.”
Europa Liberă: De ce este importantă implicarea copiilor în promovarea și monitorizarea respectării drepturilor lor?
Maia Bănărescu: „La noi în Republica Moldova cu regret mai este mentalitatea veche că sistemul educațional doar instruiește, dar nu educă. Cu toate că în Codul Educației, adoptat în 2014, se scrie că misiunea este de a educa copilul, dar persistă încă instruirea. Dreptul educației este unul prioritar pentru activitatea mea. La moment, mă interesează asigurarea gratuității sistemului educațional, am început cu gratuitatea manualelor. Dacă Constituția prevede că trebuie să fie gratuit, așa să fie.
Avocatul copilului examinează și cazuri individuale, în situații de risc pentru copil și atunci când autoritățile au eșuat în soluționarea problemei. Avem multe adresări ce țin de violența față de copii, violența din școli, violența din stradă, abuzurile sexuale. Cu regret, deja au parvenit trei cazuri de viol, băieți față de băieți. Și este straniu acest fenomen. Intervin la monitorizarea acestor cazuri, pentru că nu am competența de a interveni în examinarea nemijlocită.”
Europa Liberă: Cum apreciați implicarea autorităților în cazurile pe care le-ați menționat și cât de eficiente sunt autoritățile în lupta cu aceste abuzuri?
Maia Bănărescu: „Aș aprecia o atitudine deja mai puțin formală. Referitor la cazul pe care îl am în gestiune, dacă organele de poliție au refuzat intentarea urmării penale, Procurorul a restabilit urmărirea penală. Iată un exemplu când totuși autoritățile competente au o atitudine corectă.
Avem o legislație foarte bună, dar la implementare avem probleme. Nu se comunică după cum ar fi necesar să se facă în cazul copiilor în situații de risc. Permanent ne instruim, dar este puțin efect. Aș accentua lipsa de atitudine în aplicarea legislației. Chiar în ultimul caz, când copilul a decedat în școală, în timpul orelor de educație fizică, am depistat că practic nici nu sunt aceleași medicamente pentru acordarea primului ajutor. Consider că este insuficient pregătit și cadrul medical, cadrul pedagogic, copiii.”
Europa Liberă: Care sunt prioritățile pentru 2017?
Maia Bănărescu: „Rămân copiii în situații în situație de risc, copiii din stradă, rămân copiii care au un comportament deviant și nu au vârsta de răspundere penală. Nu sunt pentru aceea că acești copii trebuie trași la răspundere penală, vorbesc despre situația când acești copii intră în conflict cu legea, dar nu este un sistem de asigurare a drepturilor acestor copii. Mă interesează respectarea dreptului la educație, mă interesează incluziunea socială, în special incluziunea copiilor în școli cu necesități speciale, deoarece sistemul de învățământ nu este gata pentru a-i primi, vorbim de accesul fizic care trebuie să fie, de atitudinea din școli. Cu regret, în multe școli încă este o atitudine intolerantă față de acești copiii, atât din partea copiilor, cât și a pedagogilor. Nu pot să spun că ceva este prioritar. Când am venit la începutul mandatului, copiii străzii nu erau prioritari, dar din situația creată a fost primul lucru care l-am început chiar a doua zi de numire în funcție.”
