NATO și Uniunea Europeană tocmai au anunțat prelungirea operațiunii navale din largul coastelor Somaliei, pentru combaterea pirateriei, dar NATO încă o face în plină incertitudine vizavi de viitorul foarte apropiat.
Deocamdată, țările europene membre în Alianță încă trebuie să decripteze remarcile contradictorii ale lui Donald Trump din timpul campaniei electorale în legătură cu Alianța Nord Atlantică.
Trump a spus pe de o parte că ar dori o apropiere a SUA de Rusia și că îl admiră pe Putin. Pe de altă parte, Trump a spus că statele europene din NATO ar trebui să-și sporească cheltuielile militare, ceea ce de altfel ele sunt obligate să facă. Conform cartei și regulamentelor NATO, țările membre trebuie să consacre cel puțin 2% din Produsul Intern Brut (PIB) cheltuielilor militare, dar cu excepția Statelor Unite doar Marea Britanie, Grecia și țările baltice fac asta.
Germania, de pildă, nu investește decât ceva mai mult decât 1% din PIB în apărare.
La prima vedere, cele două inițiative ale lui Trump: a efectua o apropiere de Rusia și a cere țărilor europene să cheltuiască mai mult pentru apărare, nu par a se exclude reciproc. Trump ar putea să le aplice pe ambele după ce intră în funcțiune.
In realitate, analiștii politici sugerează că o apropiere a Americii de Rusia lui Putin ar risca să slăbească NATO, sau chiar să distrugă Alianța.
Astfel, în Marea Neagră NATO nu dispune de nici o structură permanentă, deși trei țări riverane: România, Bulgaria și Turcia sunt membri ai Alianței, o a patra: Georgia, a primit promisiunea oficială că va intra în cele din urmă în NATO iar Ucraina e un aliat al occidentului. Cu toate acestea, Marea Neagră rămâne, în perspectiva lui Putin, o zonă de interes militar rusesc, iar apropierea recentă a Moscovei de Turcia complică și mai mult posibilitatea Alianței de a se instala strategic acolo.
Turcia pare a accepta expansiunea influenței Rusiei în zona Mării Negre, iar asta în ciuda faptului că Rusia a anexat Crimeea limitând sau anulând drepturile tătarilor turcofoni de acolo.
In același timp, Rusia testează în permanență capacitatea de apărare a membrilor est-europeni și scandinavi din NATO, dar efectuează incursiuni și in spațiul aerian al unor țări vulnerabile care nu sunt membri NATO, precum Suedia și Finlanda.
Agravată de faptul că Trump a lăsat de înțeles că ar putea să nu intervină pentru a apăra țările baltice sau Polonia, ca și de efectele psihologice, politice și financiare ale ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, este limpede că o asemenea situație de incertitudine poate duce, pe termen mai mult sau mai puțin lung, la prăbușirea NATO.
Foarte important va fi, așadar, discursul către națiune pe care îl va ține Donald Trump odată ce își va prelua funcția și care va fi urmărit nu doar de americani și de membrii NATO, dar și de Putin și liderii Chinei, ai grupării Statul Islamic sau orice alți politicieni, ostili sau prieteni, al căror statut și viitor depind de relația cu SUA.
