Președintele Republicii Moldova Igor Dodon se va afla între 16-18 ianuarie într-o vizită oficială în Rusia iar din delegație va face parte și bașcanul autonomiei găgăuze Irina Vlah, relatează „Timpul”. Potrivit aceleași surse, ministrul de externe nu-l va însoți pe Dodon la Moscova. Vor mai fi însă în delegație lidera socialiastă Zinaida Greceanîi, președintele grupului interparlamentar de prietenie moldo-rus, Andrei Neguța – deputat în parlament, consilier al președintelui pentru relații externe, Vasile Șova, consilier prezidențial pe probleme de reintegrare, Ion Ceban – consilier prezidențial pe probleme politice și Dumitru Braghiș – ambasador al RM în Federația Rusă. Lipsa sefului diplomatiei moldovene Andrei Galbur de la aceasta vizita – PRIMA in străinatate a presedintelui Dodon, trezeste nedumeriri si întrebarea cine anume este cel care da orientarea de politica externa a Moldovei – presedintele, guvernul sau parlamentul ?
Atât Igor Dodon, prin intenţiile sale legate de denunţarea acordului de asociere de exemplu, cât şi Vlad Plahotniuc, prin recentele declaraţii din presa americană prin care lasă impresia că trasează linia politicii externe a Republicii Moldova, îşi adjudecă de fapt roluri false, e de părere marea majoritate a experţilor de la Chişinău. Şi asta pentru că executivul, în general, şi Ministerul de externe, în particular, ar fi instituţiile cu rol de primă vioară în stabilirea politicii externe într-o republică parlamentară cum e Republica Moldova. În ce-l priveşte direct pe şeful statului, acesta ar avea, prin constituţie, doar împuternicirea de a reprezenta Republica Moldova pe arenă internaţională. În rest, ar fi lipsit de alte prerogative prin care să schimbe cardinal ceva în politica externă.
Politologul Mihai Cernenco, şeful catedrei relaţii internaţionale şi politologie de la ULIM, crede tcă argumente ca acelea invocate ţin mai degrabă de teoria decât de practicile sistemelor politice, în particular ale celui moldovenesc:
„Dacă înţelegem ce se întâmplă în politica moldovenească, atunci vedem că după ce a fost înlăturat PLDM, distrus PCRM şi a ajuns la ceea ce este acum PSRM-ul, PD s-a auto-poziţionat ca partid de guvernământ. Şi de fapt aşa şi este, pentru că PD controlează majoritatea parlamentară şi dirijează treburile în Republica Moldova. Probabil din aceste considerente Vlad Plahotniuc a făcut aceste declaraţii, chiar dacă nu deţine nici o funcţie în stat.”
Mihai Cernenco nu exclude că Vlad Plahotniuc încearcă o consolidare a rolului de conducător al statultui în perspectiva în care crede că ar putea reuşi să întreprindă o serie de acţiuni prin care să extindă până la „constituţională” coaliţia majoritară existentă acum în parlament şi controlată de facto de democraţi. O majoritate constituţională le-ar permite democraţilor să neutralizeze orice iniţiativă legată de schimbarea vectorului de dezvoltare venită din clădirea preşedinţiei. O altă explicaţie a ambiţiilor vădit „exagerate” afişate de liderul PD în domeniul politicilor externe ar fi o presupusă nouă încercare a liderului PD de accedere în fruntea executivului.
Miza lui Igor Dodon, pe de altă parte, ar fi alegerile parlamentare din 2018, în urma cărora socialistul speră să se aleagă cu o majoritate în parlament care să-i sprijine orientarea.
Poate, totuşi, Republica Moldova pretinde, la modul practic, la un rol, între coloşii lumii, ca cel descris de Vlad Plahotniuc în presa americană, de „punte de legătură între Est şi Vest”?
Mihai Cernenco este mai degrabă sceptic:
„Suntem un stat care nu generează securitate, care este dezbinat în interior inclusiv în chestiuni geopolitice, avem problem cu investiţiile. Deci, Republica Moldova nu prea are mijloace prin care să devină punte de legătură între est şi vest. Dar avem un preşedinte orientat geopolitic spre Rusia şi scopul lui Vlad Plahotniuc e, în aceste condiţii, să atenueze decalajul mare care există între poziţia preşedintelui şi cea a majorităţii parlamentare.”
Într-un recent comentariu publicat în presa americană, liderul democrat Vlad Plahotniuc a lăsat să se înţeleagă că el este adevăratul partener de dialog la Chişinău, şi nu președintele pro-rus Igor Dodon, adept al aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală cu centrul în Rusia, dar puţini sunt cei care cred la Chişinău cu adevărat că democratului îi va fi atât de simplu să-l domine pe noul şef de stat.