Moştenirea lui Barack Obama în politica internă

Presedintia Obama a fost catalogata drept una istorica, de la bun inceput si asta a fost atit ajutor - un capital de incredere si entuziasm, cit si povara – asteptari exagerate si nerealiste.

Odata cu alegerea lui Barack Obama, s-a vorbit despre o America post-rasiala si viziunea a fost la fel de viabila ca si renumitul „sfirsit al istoriei”, anticipat de Francis Fukuyama, dupa incheierea razboiului rece.

Impulsurile rasiste si discordia rasiala s-au acumulat in America, la fel cum au facut-o nationalismul, populismul si tribalismul, pe plan global. Dar ceea ce nu i se poate lua acestei presedintii istorice este certitudinea pe care a adus-o ca, in societatea americana, in ciuda imperfectiunilor si oscilatiilor, un negru american poate ajunge sa conduca tara, dintr-o casa construita, incepind cu 1792 si cu sclavi.

La 4 noiembrie 2008, Barack Obama a fost ales al 44-lea președinte al Statelor Unite. Senatorul democrat de Illinois a făcut istorie fiind primul candidat negru care a cîștigat președinția americană, și alegerea lui a atras o atenție masivă în toată lumea. Obama a moștenit un set provocator de probleme de la predecesorul său George W. Bush: cea mai slabă economie în decenii, războaie în Irak și Afganistan, și o imagine internațională a Statelor Unite a fost ruinată de „războiul împotriva terorii”. Iată cîteva din cele mai importante momente ale președinției Obama.

La capitolul realizari insuficiente, pentru Obama se numara si reformarea sistemului juridic si de aparare a legii, care continua sa trateze discriminatoriu si sa incarcereze disproportionat negrii americani. Si pe acest fond, tulburarile rasiale au fost semnificative. Ca si reactia unei parti a populatiei albe, la urne.

La capitolul valori si sperante materializate se inscrie si controversatul program de asigurari medicale, Obamacare. Chiar daca republicanii, asa cum spun, vor anula si inlocui legea, Barack Obama a reusit sa ridice stacheta pina acolo incit presedintele ales Donald Trump s-a vazut nevoit sa spuna ca, in planul lui, pe care inca nu l-a vazut nimeni, toti americanii vor fi asigurati. Pare o obligatie morala normala, intr-o tara bogata si civilizata, dar a fost nevoie de Obamacare pentru ca acoperirea universala sa ajunga aproape un consens politic.

Cind Barack Obama s-a instalat la Casa Alba, tara traversa cea mai grava criza de la cea din 1929. In luna in care Obama a preluat conducerea au fost pierdute 600 de mii de locuri de munca si somajul era de circa 8 la suta. In ultima luna a presedintiei lui au fost create 178,000 de locuri de munca si somajul e de 4.6%. Un plan de stimulare economica, salvarea industriei producatoare de autovehicule si a unor institutii financiare au contribuit la iesirea – cu toate imperfectiunile ei – din recesiune. Criticii spun ca meritul principal a fost al Bancii Centrale. Si adauga ca revenirea ar fi fost mai robusta si crea locuri de munca mai numeroase daca administratia Obama nu impovara economia cu un sistem regulatoriu masiv. Fapt este ca nemultumirea unor paturi largi de lucratori a fost un alt factor care a contribuit la alegerea lui Trump.

In chestiunea imigratiei, ezitarile initiale, cind Barack Obama ar fi putut beneficia de sprijinul Congresului, au rezultat in neatingerea obiectivului, care era o legislatie ampla de reformare a sistemului de imigratie. Si astfel s-a creat o alta premiza a alegerii lui Donald Trump.

Omul de afaceri si-a propus ca, incepind de vineri, sa puna in revers mai toate programele lui Barack Obama. Si ar putea avea voturile necesare in Congres.

Pe ansamblu, chiar daca nu s-a ridicat la inaltimea sperantelor initiale – nici nu ar fi putut sa o faca – presedintia Obama a fost idealista, lipsita de scandaluri si a lasat tara intr-o situatie mai buna decit atunci cind a preluat-o.

Dar este totusi o tara scindata politic, care a trimis la Casa Alba un adept al unui alt fel de schimbare. Si ce se va intimpla in urmatorii ani va avea un impact si asupra perceptiei cu privire la mandatele lui Barack Obama.