Agenda politică din Moldova a fost confiscată de la un timp încoace de harțul „geopolitic” al lui Igor Dodon cu majoritatea parlamentară și guvernul de la Chișinău. Ultimii, după o nouă porție de „salve” pro-rusești ale președintelui ales cu cântec, vin de fiecare dată să asigure opinia publică internă și internațională că parcursul european al Moldovei rămâne unul ferm și solidar cu vecinii care împărtășesc aceeași viziune pro-occidentală. Acesta a fost și mesajul premierului Filip în discuțiile sale cu președintele Poroșenko, purtate recent la Kiev.
Dodon a făcut până acum două vizite oficiale, la Moscova și la Bruxelles, unde a vorbit în funcție de așteptările interlocutorilor săi. La Moscova a spus că va insista pe alegeri anticipate, că federalizarea este soluția „împăcării” cu Transnistria. La Bruxelles socialistul a mulțumit partenerilor de dezvoltare și n-a mai fost atât de categoric cu denunțarea Acordului de Asociere. Oricum, șocant este faptul că Dodon continuă să fie un avocat mai înfocat al Rusiei decât al statului în fruntea căruia s-a pomenit.
Ideea magistrală cu care marșează socialistul e că Moldova trebuie să convoace un dialog în trei cu Uniunea Europeană și cu Rusia „ca să ne clarificăm”. Un dialog imposibil și absurd. Umilitor pentru Republica Moldova și, în egală măsură, jignitor pentru Uniunea Europeană. Bruxelles-ul nu discută cu terți chestiuni bilaterale. În plus, menținerea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei după anexarea Crimeii și susținerea pe care o acordă Moscova separatiștilor în războiul din Donbass, conflict care s-a acutizat în ultimele săptămâni, transformă inițiativa lui Dodon într-o pură fantasmagorie.
Socialistul pretinde respect pentru instituția pe care o reprezintă, dar face totul ca să o discrediteze: nu reușește să fie o persoană credibilă, capabilă să inițieze un dialog eficient cu alte structuri ale statului în interesul cetățenilor. Afirmația pe care a făcut-o ieri, în cadrul unui interviu la Radio Europa Liberă, că Moldova n-ar trebui amestecată în luptele geopolitice în care s-au angajat Rusia și Uniunea Europeană este falsă și sfidătoare. Adică Moldova habar nu are că e vorba de un conflict între civilizații și valori, un conflict care opune democrația și libertatea popoarelor forței brute căreia nu-i pasă de suveranitatea altora și calcă în picioare dreptul internațional. Moldova, nu-i așa, e mică, nu știe nimica și, ca să folosim o metaforă dintr-un registru familiar socialistului, doar chibițează ca un biet pensionar în parc deasupra unei table de șah la care se confruntă marii jucători!
Neutralitatea Republicii Moldova este în fapt anulată de trupele rusești de pe teritoriul ei, trupe și armament ce trebuiau de mult evacuate, încă înainte de sfârșitul anului 2002, potrivit angajamentelor luate de Boris Elțîn la Istanbul în 1999. În aceste condiții, cum ne-am putea permite să ignorăm ceea ce se întâmplă într-o țară vecină, căreia Rusia i-a răpit o bucată de teritoriu și întreține un război de secesiune? Dacă Ucraina – țară comparabilă cu statele mari ale Europei ca suprafață și ca număr de locuitori – a fost agresată de Rusia, ce se poate întâmpla cu Republica Moldova într-o situație similară, când nu avem garanții de securitate din partea nimănui? Mâna întinsă de NATO, care nu ne-a invadat, ci ne-a ajutat să ne rezolvăm niște grave probleme, moștenite din perioada sovietică, este respinsă cu obrăznicie.
Dodon, cu obsesia sa copilărească de a nu accepta un birou al Alianței Nord-Atlantice la Chișinău, nu se desparte prea mult de discursul fostului președinte comunist Voronin, care apăra Breanskul de tancurile NATO. Or, era de așteptat ca mai tânărul și mai instruitul său legatar în acest post, cu un doctorat susținut și în baza surselor de inspirație occidentale și românești, să aibă o altă atitudine. Dodon consideră că deschiderea unui birou NATO îi va supăra pe transnistreni (care, altfel, au fost foarte cooperanți în anii în care n-am avut o asemenea misiune occidentală la Chișinău!). E o interpretare frauduloasă, în spiritul pledoariilor prorusești ale socialistului, iar insistența sa pe reglementarea conflictului transnistrean, acum când nu există nicio premisă pentru o soluție convenabilă Moldovei, este o acțiune subversivă pe care unii comentatori o echivalează cu trădarea de țară.
Ocupat să agite apele politice, făcând și o stranie vizită particulară în Iran, în postura de șef al Federației de Șah a Moldovei, Igor Dodon nu are timp pentru agenda internă cu adevărat arzătoare. Presa a scris despre faptul că Partidul Democrat și Plahotniuc au obținut, prin înțelegeri de culise, bănoasa, profitabila funcție de director al companiei Moldova-Gaz. Prieten cu Miller, șeful Gazpromului, Dodon spune că n-a putut interveni, că nu e de competența sa numirea de persoane. În acest caz el ține să demonstreze că își respectă atribuțiile, doar că își face ferfeniță poza de justițiar: socialistul declară că vrea să scoată miliardul furat de pe urmele populației, dar acceptă să aburce în spatele moldovenilor o altă datorie, mai mare: cele circa șase miliarde de dolari la gazele neplătite de regimul separatist de la Tiraspol. O face în baza unui târg pe care l-a încheiat cu Plahotniuc – afirmă politicienii din Opoziție și unii lideri de opinie. Dacă aceste informații se confirmă, vom putea spune că, ajutată de oponentul său politic să-și adjudece compania Moldova-Gaz, actuala guvernare a dobândit o resursă financiară prețioasă în perspectiva alegerilor parlamentare.
O altă chestiune dezbătută insistent în media este schimbarea previzibilă a sistemului electoral, în care PD și cei din arcul guvernamental, aflați, conform sondajelor, sub pragul de trecere în parlament, încearcă să-și conserve puterea prin promovarea unor baroni locali, pe care să-i finanțeze și arondeze post-factum, după alegeri. Presa și comentatorii au semnalat deja o presiune fără precedent în teritoriu asupra primarilor din alte partide, îndemnați să treacă la PD contra unor subvenții pentru comunitățile lor sau… contra unor dosare penale.
Chiar dacă mai exprimă dubii cu privire la utilitatea votului mixt, Dodon – am văzut – se arată infinit mai intransigent când vine vorba de deschiderea biroului de informare NATO la Chișinău. Or, mizele sunt flagrant disproporționate. De o parte, avem doi-trei civili într-o misiune civilă care să prospecteze eliminarea substanțelor toxice și curățarea de mine antipersonal teritoriul Republicii Moldova, de cealaltă parte se află chiar democrația compromisă prin cumpărarea cu bucata a parlamentarilor aleși în circumscripții uninominale.
Oricât ar pretinde contrariul, între președintele ales cu cântec și actuala guvernare se întrezărește un păienjeniș de interese care converg până la urmă în jurul unui obiectiv comun: cum să împarți pragmatic, cu beneficii reciproce, puterea și avuția țării. Disputa lor ideologică și imposibilul „cadril în trei” între Moldova, Rusia și Uniunea Europeană, inventat de Dodon, sunt efecte pentru galerie, artificii pentru aburirea unui popor pe care nimeni nu-l invită la dialog.
