Președintele Moldovei Igor Dodon a vizitat duminică Iranul, unde s-a întâlnit cu președintele Republicii Islamice, Hassan Rohani – a treia sa vizită peste hotare de când este președinte. Un comunicat al președinției spune că Dodon s-a arătat interesat de cooperarea în domeniul agricol și cel energetic cu Iranul şi ca deplasarea a fost facută cu ocazia Campionatului Mondial la Șah feminin, la invitația președintelui Federației Internaționale de Șah, rusul Kirsan Iliumjinov, Igor Dodon fiind și șeful federaţiei moldovene de şah. Valentina Ursu a stat de vorbă cu analistul politic Vladimir Socor despre vizitele făcute în străinătate de președintele moldovean.
Europa Liberă: După vizita de la Moscova şi Bruxelles, Igor Dodon a mers şi în Iran. Ați putea estima ce va avea de câștigat țara, după discuțiile purtate de acesta cu demnitarii pe care i-a avut interlocutori?
Vladimir Socor: „În Iran a fost o călătorie particulară a domnului Dodon, la invitaţia preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Şah din Rusia, Kirsan Iliumjinov. Deci, o călătorie particulară. Cred că domnul Dodon este bucuros să obţină orice fel de călătorie în străinătate, pentru că altfel are foarte puţine şanse să călătorească. A făcut o primă vizită la Bruxelles, o vizită normală. Bineînţeles, a început cu Moscova, aşa cum și promisese. După aceea cred că s-au cam epuizat posibilităţile sale de călătorii în străinătate. Sigur, s-au epuizat posibilităţile de călătorii oficiale. Relaţia cu România e stricată la nivel personal şi public. Relaţia lui Dodon cu Ucraina este, de asemenea, stricată. Se duce unde poate. Acum în Iran cu titlu particular.”
Europa Liberă: La întâlnirea sa de luna trecută cu Vladimir Putin la Moscova, Igor Dodon a spus că doreşte să anuleze Acordul de Asociere a Moldovei cu UE. Dar aceasta în anumite condiţii, dacă la alegerile din 2018 partidul pe care l-a condus, Partidul Socialiştilor, va avea majoritate sau, eventual, prin iniţierea unui referendum. Acest mesaj, de la Moscova, a fost transmis şi la Bruxelles, dar mai nuanţat. Totuşi, ce se va întâmpla în relaţia moldo-comunitară, ţinând cont şi de relaţia pe care Igor Dodon vrea să o aibă Moldova cu Rusia?
Vladimir Socor: „Eu nu am crezut niciodată în intenţia lui Igor Dodon de a încerca să anuleze sau să revoce Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Acesta nu este nici interesul Moscovei. Interesul Moscovei este de a menţine o situaţie ambiguă şi, eventual, de a renegocia acordul dintre Moldova şi Uniunea Europeană în trei, cu includerea Rusiei în renegocieri. Acesta este scopul real. Ideea de a anula acordul cred că a fost oferită de domnul Dodon unei părţi mai radicale a propriilor săi alegători. Dar am văzut, cu ocazia vizitei la Bruxelles, ceea ce era cu totul de aşteptat, că Uniunea Europeană va răspunde, că Acordul de Asociere cu Republica Moldova este o chestiune pur bilaterală, în care nu este loc pentru o a treia parte, în persoana Rusiei. Şi acest lucru era de prevăzut. Eu presupun că şi domnul Dodon se aştepta la un asemenea răspuns. Dânsul se va întoarce către propriii săi alegători în Republica Moldova şi le va spune: „Vedeţi, eu am încercat, dar Uniunea Europeană nu ne-a dat voie’.”
Europa Liberă: Sunt mai multe voci care încearcă să acrediteze ideea că asupra vectorului politicii externe a Republicii Moldova ar fi convenit Igor Dodon cu Vladimir Plahotniuc. Credeţi că chiar există o înţelegere tacită între cei doi? Şi ce câştigă Moldova de la această înţelegere, dacă ea şi există?
Vladimir Socor: „Personalităţile domnului Plahotniuc şi, respectiv a domnului Dodon, sunt personalităţi foarte diferite. Domnul Plahotniuc este un tactician pur, el joacă improvizat, tactic de pe o zi pe alta, fără viziuni pe termen lung. Domnul Plahotniuc este şi un maestru al surprizelor negative, dânsul în permanenţă vine cu o nouă mişcare care destabilizează şi răscoleşte situaţia politică internă. Domnul Dodon este un om foarte diferit. Domnul Dodon este o personalitate rigidă, dânsul are idei bine fixate pe termen lung. Domnul Dodon are viziuni pe termen lung, o Moldovă care să ocupe o poziţie echidistantă între Rusia, pe de o parte, şi Occident, pe de altă parte. Domnul Plahotniuc însă va manevra, în funcţie de situaţia internaţională. Cu siguranţă că există o oarecare înţelegere între Plahotniuc şi Dodon. În primul rând, este clar că domnul Plahotniuc l-a făcut pe domnul Dodon preşedinte. Toată maşinăria propagandistică a domnului Plahotniuc a lucrat pentru Dodon, împotriva Maiei Sandu în turul al doilea al campaniei prezidenţiale. Domnul Dodon îşi datorează poziţia de preşedinte sprijinului domnului Plahotniuc. Pe de altă parte, domnul Plahotniuc ar dori să obţină acces la Moscova, ca orice lider moldovean. Domnul Plahotniuc nu este certat cu Moscova, dar nu are acces. Şi eu cred că există un interes din partea domnului Plahotniuc să obţină acces la Moscova prin intermediul domnului Dodon, deoarece domnul Dodon are această datorie faţă de Plahotniuc.”
Europa Liberă: Dar încotro se îndreaptă Moldova cu un preşedinte pro-rus şi cu o guvernare pro-UE?
Vladimir Socor: „Eu nu consider că această guvernare este pro-UE, decât la nivelul lozincilor. Acest lucru l-au spus foarte clar şi europarlamentarii pe care chiar Europa Liberă i-a intervievat, şi dumneavoastră, Valentina, aţi avut interviuri foarte folositoare şi informative la Bruxelles cu europarlamentari care au arătat cât se poate de limpede că nu sunt mulţumiţi de lozincăria pro-europeană a guvernării de la Chişinău şi că aşteaptă, dimpotrivă, aplicarea reală a reformelor, lucru care nu se face. Şi europarlamentarii, cu această ocazie, au reamintit condiţionarea strictă între alocarea fondurilor europene, cele 100 de milioane de euro conveniţi în mod suplimentar, pe de o parte, şi aplicarea Acordului de Asociere, pe de altă parte. Domnul Siegfried Mureșan a spus chiar că acordarea celor 100 de milioane de euro este strict condiţionată de un set de reforme, care va fi supus într-un document adresat guvernării de la Chişinău. Deci, condiţionările vor fi stricte.”
Europa Liberă: Vor fi făcute reforme, totuşi? Cât de responsabili sunt cei care conduc astăzi Republica Moldova de nevoia aplicării reformelor?
Vladimir Socor: „Cei care conduc Republica Moldova nu au interesul să aplice reformele. Deoarece aplicarea reformelor, în primul rând, în justiţie, în Procuratură, în sistemul financiar nu ar mai da posibilitate actualei guvernări să jefuiască statul. Şi când vorbesc de jefuirea statului, nu mă refer la persoane concrete din cadrul guvernului, mă refer la sistemul, la piramida instituită de domnul Plahotniuc, cu persoana dânsului la vârf, această piramidă, această verticală a puterii care stoarce fluxurile financiare ale statului, trăieşte pe seama lor. Şi, în bună parte, datorită deciziilor domnului Plahotniuc, reinvesteşte profiturile ilicite în întreţinerea unui aparat de stat, care perpetuează controlul politic al domnului Plahotniuc. În Moldova există două guvernări paralele. Una oficială a statului, care nu are prea multe puteri reale şi alta neoficială, a domnului Plahotniuc, care deţine puterea reală şi la nivel central, şi la nivel local. Pentru a întreţine acest aparat de putere, un aparat de putere vast, care include administraţie locală formală şi neformală, mass-media, un conglomerat puternic, o armată întreagă de bloggeri, trolli şi consultanţi, Partidul Democrat însuşi, cumpărarea parlamentarilor – toate aceste lucruri costă foarte mulţi bani. Şi cu siguranţă că aceşti bani sunt reinvestiţi din profiturile acumulate prin controlul fluxurilor financiare.”
Europa Liberă: Credeţi că actorii politici se pregătesc deja de alegerile parlamentare şi mai puţin îi interesează să aducă bunăstare şi prosperitate în casa cetăţeanului?
Vladimir Socor: „Da, bineînţeles. Şi aş adăuga faptul că Moldova a nimerit în situaţia foarte defavorabilă, foarte păguboasă a sindromului alegerilor permanente. De abia am avut alegeri prezidenţiale, regizate în mod destul de artificial şi de abil de către domnul Plahotniuc şi cu ajutorul Curţii Constituţionale, printre altele, dar abia am avut aceste alegeri prezidenţiale foarte agitate, care şi ele au abătut atenţia de la programul reformelor și acum deja discutăm despre alegeri parlamentare, posibil anticipate, chiar în acest an sau, posibil, conform orarului iniţial, în anul viitor, dar deja se discută despre alegeri. Toate forţele politice parlamentare se gândesc la alegeri, îşi stabilesc strategiile politice în funcţie de alegeri, eventual, alegeri anticipate. Toată lumea se preocupă de posibilitatea reformării sistemului electoral, reformă propusă de domnul Plahotniuc în interesul Partidului Democrat. Dar şi aceasta absoarbe energiile, absoarbe atenţia şi împiedică orice concentrare asupra reformelor. Moldova a reintrat în acest sindrom al alegerilor permanente. Este şi acesta unul dintre excesele sistemului de guvernare prin partide parlamentare, care împiedică adoptarea reformelor sau, mai bine spus, contribuie la blocajul reformelor.”
Europa Liberă: În altă ordine de idei, s-a anunţat că în vară la Chişinău va fi inaugurat un birou de informare NATO. Aflat la Bruxelles, şeful statului, Igor Dodon, a spus că nu este bine să fie deschis acest centru NATO la Chişinău. Cum vedeţi pe viitor cooperarea dintre Republica Moldova şi Alianţa Nord-Atlantică? Mai ales că Igor Dodon insistă şi pe ideea ca NATO să recunoască neutralitatea Republicii Moldova, iar deschiderea acestui birou NATO la Chişinău, aşa cum spune preşedintele, ar împiedica identificarea unei soluţii durabile pentru criza transnistreană.
Vladimir Socor: „În ceea ce priveşte neutralitatea Republicii Moldova, domnul Dodon în multe privinţe a făcut Republica Moldova de ruşine la Bruxelles, demonstrând ignoranţă asupra politicilor Uniunii Europene şi, iată, acum ignoranţă asupră politicilor Alianţei Nord-Atlantice. NATO nu garantează nimic nimănui, decât securitatea propriilor săi membri. Afară de aceasta, NATO nu a garantat sau nu a susţinut în niciun fel neutralitatea vreunei ţări. Nu există niciun caz de acest gen. Domnul Dodon, pur şi simplu, nu cunoaşte acest subiect. Şi este o ruşine pentru Republica Moldova să vină cu un preşedinte lipsit de cunoştinţe elementare. Faptul nu mă surprinde. Aţi văzut şi dumneavoastră din cine se compune echipa de consilieri a domnului Dodon, sunt oameni fără experienţa şi educaţia necesară, oameni care nu cunosc limba engleză, sunt ancoraţi numai în universul informaţional al mass-mediei şi propagandei ruseşti. De altfel, o critică asemănătoare am adresat-o la vremea respectivă şi echipei domnului Voronin, care, de asemenea, nu era deloc la curent cu relaţiile internaţionale în afara aşa-numitei lumi ruse. Şi acest lucru duce la decizii greşite. Noi nu trebuie să facem haz de necaz sau să ne bucurăm de faptul că preşedintele Republicii Moldova demonstrează o asemenea ignoranţă şi că are consilieri atât de nepregătiţi în acest domeniu. Acest lucru pe noi trebuie să ne îngrijoreze. Noi trebuie să-i dorim domnului Dodon un nivel mai înalt de competenţă în politica externă, în speranţa că acest lucru i-ar da posibilitatea să fie mai atent faţă de interesele naţionale. Acum în privinţa oficiului NATO la Chişinău, eu, personal, sunt un adept foarte convins al Alianţei Nord-Atlantice şi al extinderii Alianţei Nord-Atlantice spre Răsărit. Dar în cazul Republicii Moldova, mă întreb care ar fi valoarea adăugată pe care ar aduce-o Alianţa Nord-Atlantică în Republica Moldova. Republica Moldova nu are o armată, practic, are o armată care există pe hârtie, dar fără valoare combativă. Şi mă întreb care ar fi semnificaţia, rolul, misiunea unei armate reale, dacă Republica Moldova şi-ar putea permite costurile de a întreţine o armată reală. Oficiul NATO la Chişinău s-ar compune din două persoane, ambele civile. Şi ar fi, practic, un fel de sală de lectură, sală de citire şi de conferinţe, nu ar fi mai mult.”
Europa Liberă: Mai cu seamă, că ni s-a spus că un asemenea oficiu există la Moscova şi nimeni nu e deranjat.
Vladimir Socor: „Bineînţeles. Şi la Moscova este chiar foarte mare. Iar şeful oficiului NATO de la Moscova avea rangul de ambasador, era un german, care a fost anterior în Republica Moldova, în treacăt fiind spus, dar acestea sunt paranteze. Deci, semnificaţia acestui oficiu la Chişinău, şi cred că se va deschide, e o semnificaţie pur simbolică, cu nicio valoare practică, nicio valoare adăugată, aşa cum se spune. Dar domnul Dodon ar fi obligat de funcţia pe care o deţine să ceară, în primul rând, evacuarea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, stat neutru. Atâta vreme cât domnul Dodon se opune deschiderii unui oficiu NATO compus din două persoane civile, iar, în acelaşi timp, nu cere retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, atâta timp cât domnul Dodon are această atitudine, ne putem îndoi de faptul că el înţelege interesele naţionale ale statului al cărui preşedinte a devenit, cu ajutorul domnului Plahotniuc.”
Europa Liberă: Când vor apărea şi primele roade de pe urma dialogului Igor Dodon – Vladimir Putin?
Vladimir Socor: „Domnul Dodon s-a întors de la Moscova cu mâinile goale, nu a primit nimic. Dânsul a cerut unele concesii din partea Rusiei, mai ales, în privinţa redeschiderii pieţei ruseşti pentru produsele moldoveneşti şi în privinţa statutului gastarbaiterilor moldoveni în Rusia. După cum a spus vicepremierul, ministrul Economiei, Octavian Calmîc, chiar într-un interviu la Europa Liberă, dânsul a dat destul de clar a înţelege că guvernul spera ca domnul Dodon să obţină asemenea concesii din partea Rusiei, deoarece ele ar fi uşurat şi situaţia internă a guvernului. Dar Moscova, domnul Putin, nu i-a acordat domnului Dodon aceste concesii, pentru că Moscova îşi dă seama foarte bine că domnul Dodon nu are puteri constituţionale sau practice în mod real. Moscova vrea să negocieze cu guvernarea reală. Din păcate, guvernarea reală este cea care există, iar Moscova nu va acorda nici guvernării reale asemenea concesii de la început, dar va intra în tocmeli cu actuala guvernare. Îi va oferi concesii cu ţârâita în privinţa redeschiderii pieţei ruseşti pentru un număr limitat de produse moldoveneşti, în privinţa începerii unor negocieri despre gastarbaiteri, dar fără finalitate. Moscova va intra în acest proces de negocieri cu actuala guvernare, încercând să obţină, la rândul ei, Moscova, concesii din partea guvernării. Domnul Dodon nu are ce să dea în schimb Moscovei. Actualei guvernări Moscova îi va cere să dea ceva în schimb. Iată de ce domnul Rogozin şi alte oficialităţi ruseşti vor veni la Chişinău ca să negocieze cu guvernarea, nu cu domnul Dodon. Iar domnul Plahotniuc va spera şi dânsul să utilizeze asemenea negocieri reale sau aparente, pentru a obţine acces la Moscova.”
