Pentru a avea parte de un proces în adevăratul sens al cuvântului, în care să fie găsiți toți cei care au complotat pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu în 1985, fiul acestuia a făcut mari eforturi, inclusiv 17 zile de greva foamei. Ancheta a fost reluată la începutul anului trecut, dar abia acum judecătorii de la Curtea de Apel București au dispus începrea procedurilor de verificare a averilor deținute de torționarii lui Gheorghe Ursu, pentru a identifica sursele din care aceștia vor plăti despăgubirile.
În 1985 inginerul și poetul Gheorghe Ursu, Babu, cum îl strigau cunoscuții, era unul dintre oponenții tăcuți, dar eficienți ai sistemului. A fost arestat sub pretextul deținerii de valută străină, lucru interzis în perioada comunistă, dar adevăratul motiv al întemnițării sale era interesul față de Radio Europa Liberă și jurnalul personal în care descria fără menajamente sistemul concentrațional în care trăia. A murit din cauza bătăilor primite la Miliția București, dar și în celulă, la numai două luni de la arestarea sa.
Familia dizidentului, dar și diplomați și oficiali occidentali au încercat încă de atunci să afle de ce a murit Gheorghe Ursu. În 2001, Serviciul Român de Informații a anunțat că are în custodie 50.000 de pagini de manuscrise provenite din confiscările ordonante de Securitatea regimului comunist. 800 dintre erau pagini din jurnalul lui Gheorghe Ursu. În 2003 doi colonei de miliție au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorârea lui Ursu (Tudor Stănică și Mihail Creangă). În 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.
Totuși, cei care au pus la punct întreaga operațiune au rămas nepedepsiți, de aceea Andrei Ursu, fiul dizidentului a fost nevoit să facă greva foamei pentru a-i convinge pe oficialii români să redeschidă dosarul tatălui său.
Anul trecut a început judecarea fostului ministru de interne George Homoștean și a lui Tudor Postelnicu, fostul șef al celei mai temute instituții din perioada comunistă, Departamentul Securității Statului, plus a doi înalți ofițeri de securitate, Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș. Între timp, ministrul de Interne de la vremea arestării lui Babu Ursu a murit. Pentru ceilalți inculpați, fiul lui Ursu le-a cerut judecătorilor să ia măsuri asiguratoriii, în vreme ce avocatul colonelului de securitate Vasile Hodiș a solicitat instanței introducerea în dosar ca părți responsabile din punct de vedere civil, Serviciul Român de Informații, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Explicația e logică: fostul ofițer de securitate vrea să împartă pagubele cu angajatorii săi sau urmașii acestora. SRI este serviciul secret din care s-a metamorfozat Securitatea în 1991, penitenciarul unde a murit Gheorghe Ursu aparținea Internelor, iar ministerul Finanțelor este cel care stabilește bugetele și plătește oalele sparte.
În rechizitoriul procurorilor militari este descris pe larg calvarul lui Gheorghe Ursu și felul în care Securitate a încercat să mușamlizeze moartea dizidentului:
„Inculpaţii Pârvulescu Marin şi Hodici Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a 6-a Cercetări Penale, din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice, cum ar fi filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică asupra victimei ing. disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă. De asemenea, inculpaţii Homoştean George, în calitate de ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de inculpaţii maior în rezervă Pârvulescu Marin şi colonel în rezervă Hodici Vasile împotriva lui Gheorghe Ursu în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi penale pentru opinii considerate ostile regimului comunist”
Abia acum, după aproape 20 de ani de tergiversări și procese nesfârșite se întrevede scoaterea la iveală a întregului adevăr legat de moartea violentă a lui Ursu, și de felul în care Securitatea îi monitoriza legăturile cu Radio Europa Liberă, cu lumea literară, cu disapora și îi punea sub lupă întreaga viață privată. Vor plăti toți cei care au fost parte la crimă chiar și fostul șef al Securității. O pedeapsă care vine atât de târziu: la mai bine de 30 de ani de la omorârea inginerului și poetului dizident.
