Europa Liberă: Credeți că declarația Consiliului ministerial al OSCE este un semnal bun pentru anul viitor, pentru careva progrese care se vor întâmpla în reglementarea transnistreană pe viitor?
Anatol Țăranu: „Pe parcursul mai multor ani procesul de reglementare politică a conflictului transnistrean stagnează. OSCE practic de la începuturi este parte a procesului de reglementare. E firesc faptul că oficialii OSCE sunt tentați să prezinte orice mișcare înainte în problema reglementării ca un succes, în așa fel explică și dând apă la moara OSCE-ului în sensul că există un raționament anumit în participarea OSCE-ului în reglementarea politică.
Dar, chiar dacă sînt anumite progrese de ordin secundar, în linii mari reglementarea politică continuă să stagneze. Fiindcă, de fapt, tot ceea ce s-a realizat în ultimul timp, îndeosebi pe ultima sută de metri, atunci când au fost semnate aceste patru protocoale, noi asistăm doar la soluționarea unor probleme de ordin local, fără ca să fie abordată problema fundamentală a reglementării politice, și anume elaborarea și discuția pe marginea statutului special al Transnistriei în componența Republicii Moldova.
Din acest punct de vedere, această atitudine laudativă a OSCE-ului într-un fel este de înțeles, este explicabilă, dar ea, din păcate, nu reflectă un progres adevărat, masiv, simțitor în ceea ce privește reglementarea politică în Transnistria.
Eu cred că continuăm să ne aflăm în faza stagnării, în faza înghețării conflictului și chiar dacă aici sunt înregistrate succese de ordin local, asta puțin ce dă pentru soluționarea capitală a conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Domnule Țăranu, reprezentantul special al președinției austriece a OSCE, Wolf Dietrich Heim, a fost în mai multe vizite în Republica Moldova și în cadrul ultimei, din septembrie, nu părea foarte optimism în ceea ce privește ceva mișcări din loc sau semnarea unor documente, lucruri pe care le-am văzut că s-au întâmplat ulterior. Dumneavoastră cum vă explicați această schimbare care s-a produs pe ultima sută de metri?
Anatol Țăranu: „A fost rezultatul unui efort cumulativ, a unei acțiuni întreprinse de mai multe țări ale OSCE. Pur și simplu, sub președinția austriacă s-a fructificat acest efort depus pe parcursul a mai mulți ani.
Ne aducem aminte că semnarea acestor patru protocoale, de fapt, se înscrie în acel document semnat la Berlin în 2016 și acest lucru era, hai să spunem așa, un rezultat sau un efort al diplomației germane a OSCE. În fond, există această competiție între diverse țări atunci când dețin președinția rotativă a OSCE.
Dar, repet încă odată, chiar dacă sunt înregistrate niște succese locale, chiar dacă președinția austriacă poate să se laude cu aceste patru protocoale care au fost semnate între Chişinău și Tiraspol și ele pot fi puse, capitalizate, de formatul 5+2, în realitate o mișcare substanțială pe dimensiunea reglementării politice nu s-a produs. Nimic nu vorbește despre faptul că părțile sunt gata să negocieze statutul special. Dar, de fapt, asta este problema de bază care trebuie să anime toate părțile care sunt implicate în reglementarea politică în Transnistria.”
Europa Liberă: Ce părere aveți despre opinia care a circulat în zona de expertiză de la Chișinău, opinie potrivit căreia aceste semnări de protocoale, aceste, cum le numește declarația OSCE-ului, progrese și această voință politică, ar fi fost de fapt o reflecția unei înțelegeri la nivelul oligarhic, la nivelul liderului Partidului Democrat de la Chișinău, Vladimir Plahotniuc, și șeful concernului Sheriff, Victor Gușan, de la Tiraspol? Această perspectivă pare plauzibilă, din punctul dumneavoastră de vedere?
Anatol Țăranu: „Este o versiune care circulă în spațiul expertizei politice și a devenit chiar și o temă familiară pentru presă, dar nu există dovezi concludente în acest sens.
Dar trebuie să spunem că în sistemele dominate de oligarhie așa ceva este posibil. De aici putem să deducem că asemenea versiuni au și o bază reală la temelie. Acum rămâne doar ca lucrurile acestea să fie probate prin documente sau prin mărturiile care vor fi făcute de către actorii implicați în aceste procese. Deocamdată rămânem la nivel de supoziție.”
Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce este nevoie ca un progres real să aibă loc în procesul de negocieri în formatul 5+2 și dacă acest progres, în actualele circumstanțe, ar fi unul favorabil unui stat Republica Moldova integru, suveran, independent?
Anatol Țăranu: „La etapa actuală este imposibil să obținem o reglementare politică în Transnistria, în conjunctura internațională actuală, să obținem o reglementare politică care să fie conformă intereselor fundamentale ale Republicii Moldova.
Din acest punct de vedere, eu nu aș sfătui factorii de decizie din Republica Moldova să forțeze problema reglementării politice la nivelul elaborării unui statut special. Nimic nu vorbește despre faptul că Rusia este gata să accepte o soluție care ar putea să satisfacă Republica Moldova.
Și, în aceste condiții, mă tem că dacă noi am accepta să purcedem la discuțiile pe marginea statutului special, partenerii noștri occidentali, de dragul bifării soluționării politice, ar putea să forțeze mâna și să facă ca Republica Moldova să accepte anumite cedări, repet încă o dată, neconforme intereselor noastre naționale.
Eu cred că noi trebuie să așteptăm o conjunctură internațională mai favorabilă pentru a merge pe calea elaborării statutului special și pentru a merge pe calea începerii negocierilor nemijlocite privitor la statutul special al Transnistriei.”
Europa Liberă: Domnule Țăranu, eu am avut impresia că în ultima perioadă Rusia este cvazi-absentă la aceste negocieri. Impresia este că stă în umbră și nu are o poziție atât de activă cum eram obișnuiți să o auzim: să avem luări de poziții, reacții la orice se întâmpla în jurul Transnistriei. Cum vă explicați acest lucru?
Anatol Țăranu: „Eu cred că explicația trebuie s-o căutăm în faptul că Rusia, tot mai mult și mai mult, nimerește într-o izolare internațională. Ea are probleme foarte serioase în relația cu partenerii occidentali și, din acest punct de vedere, ea deloc nu are nevoie de un nou punct nevralgic care încă și mai mult ar complica aceste relații.
De aici și vine faptul că Rusia a ocupat această poziție, hai să spunem așa, liniștită. Dar ea nu pierde nimic: ea întotdeauna păstrează pârghiile de influență asupra Tiraspolului, care, de fapt, vociferează poziția Rusiei în toată plinătatea sa.
Rusia, în procesul de reglementare politică în Transnistria, are două microfoane de la care poate să vorbească: propriul microfon și microfonul Transnistriei. Din acest punct de vedere, Rusia poate întotdeauna să recurgă la tactica aceasta de tăcere, fiind ferm convinsă că poziția ei va fi expusă de către Tiraspol.”
Europa Liberă: Domnule Țăranu, eu am mai auzit, tot în zona expertizei, opinia potrivit căreia în cazul semnării acestor patru protocoale Tiraspolul a fost nevoit să meargă la anumite concesii, cel puțin să-și tempereze poziția foarte tranșantă de altă dată din cauza problemelor economice care există acolo și a faptului că Rusia nu se grăbește să susțină ieșirea din criză a regiunii, că n-ar mai veni bani din Federația Rusă în Transnistria. Credeți că poate fi asta o explicație? Sau există alte subtexte în această situație?
Anatol Țăranu: „Eu cred că motivul economic nu este ultimul atunci când încercăm să găsim explicația acestui deznodământ prin care s-a produs semnarea acestor patru protocoale.
Rusia cu adevărat nu are mari posibilități economice să ajute Transnistria și atunci ea preferă ca Transnistria, cumva, să mențină relațiile cu Uniunea Europeană, cu Republica Moldova și, în așa fel, să-și rezolve singură sau, cel puțin să-și rezolve parțial de una singură problemele economice și, în așa fel, să micșoreze presiunea asupra bugetului Federației Ruse.
Dar eu cred că mai există un motiv foarte serios care trebuie să fie luat în considerație: de ce aceste patru protocoale au fost semnate în această perioadă? Și aici eu cred că aceste motive sunt de natură electorală: în Rusia se așteaptă alegerile președintelui, Rusia este cointeresată ca Putin să înregistreze careva succese în plan internațional, având în vedere toate căderile Rusiei din ultimul timp, embargoul împotriva Rusiei. Ei ar putea să spună că, iată, acolo unde noi suntem principalii moderatori ai procesului de reglementare, în Transnistria, acolo se înregistrează progrese. Asta cade bine pentru campania electorală a lui Putin.
În același timp, și în Moldova se așteaptă o campanie electorală anul viitor și guvernarea de la Chișinău este cointeresată, într-un fel, să se manifeste activ pe tărâmul reglementării politice și să spună că, iată, noi avem anumite succese diplomate și care, iarăși, nimeresc ca un plus în pușculița electorală a Partidului Democrat, în primul rând, și al guvernării per ansamblu.
Eu cred că problemele economice, dar și cele electorale împreună constituie motivele adevărate ale acestei deschideri care a fost înregistrată în ultimul timp pe dimensiunea transnistreană a reglementării.”
Europa Liberă: Practic, Partidul Democrat a preluat, cumva, drapelul reglementării transnistrene, l-a confiscat Partidului Socialiștilor și în special președintelui Igor Dodon, care se lansase foarte puternic cu întâlniri cu Krasnoselski, cu declarații spectaculoase privind federalizarea. Deci, cumva Dodon preluase acest subiect transnistrean. Acum PD-ul pare să fi preluat inițiativa. În acest context, mă gândeam la aceste recente informații care veneau de la Moscova cu privire la deschiderea unui dosar penal pe numele lui Vlad Plahotniuc. Credeți că lucrurile sunt legate într-un fel și ar putea aceste aspecte avea consecințe asupra negocierilor pe Transnistria? Sau este exagerată, totuși, paralela?
Anatol Țăranu: „Da, eu cred că e puțin exagerată din simplul motiv că rușii au interesele lor, am vorbit despre aceasta, să înregistreze anumite progrese pe dimensiunea transnistreană, tot așa cum și Chișinăul. Chiar dacă rușii foarte bine înțeleg că guvernarea de la Chișinău ca și cum fură realizările lui Dodon în acest domeniu, ei, totuși, se conduc, mai degrabă, de interesele lor locale, adică de interesul electoral al lui Putin. Ei sunt gata să cedeze sau, cel puțin, să-l sacrifice pe Dodon din acest punct de vedere.
Prin asta se explică faptul că rușii, tacit, au acceptat anumite plusuri în reglementarea politică în Transnistria să fie culese de Partidul Democrat, în detrimentul lui Dodon, foarte bine înțelegând că, de fapt, la Chișinău politica este determinată de majoritatea parlamentară și de Partidul Democrat, iar Dodon din acest punct de vedere mai degrabă este un statist.
Interesul personalizat al Moscovei în acest sens a fost acela care a determinat presiunea care a fost exercitată de ruși asupra Tiraspolului ca el să accepte semnarea acestor protocoale, în detrimentul liniei politice pe care Tiraspolul a avut-o în trecut.”
Europa Liberă: Pentru 2018 vedeți și alte chestiuni tehnice rezolvate sau poate chiar ceva progrese pe zona negocierilor politice?
Anatol Țăranu: „Au mai rămas acolo, din protocolul de la Berlin, câteva chestiuni care încă nu au fost soluționate, ele ar putea să fie realizate în anul 2018. Dar eu cred că acest lucru s-ar putea să se întâmple doar până în martie, când în Rusia vor avea loc alegeri prezidențiale.
După martie, când președinte va deveni iarăși Putin, este ca și un fapt împlinit, eu cred că rușii, Moscova, vor pierde mimarea acestor succese pe dimensiunea transnistreană. Și mai departe, după luna martie, este puțin probabil să fie înregistrate succese noi. Dar numai în condițiile în care Republica Moldova nu va face cedări în detrimentul intereselor sale.”
