Sunt patru ani de la dispariţia „miliardului” din sistemul bancar moldovenesc. Vinovaţii nu au fost însă nici identificaţi, nici căutaţi, consideră doi experţi români. Un motiv e că furtul a fost de fapt o afacere de stat. Vorbim astăzi despre aceasta şi alte concluzii ale analizei publicate de portalul LARICS cu unul dintre autori, Dan Dungaciu, cercetătorul Academiei de Ştiinţe de la Bucureşti.
Europa Liberă: O precizare vreau să vă cer, dle Dungaciu, din capul locului. De ce această preocupare a Dvs., a colegului Dvs. Petrișor Peiu acum pentru un furt din R. Moldova, într-un moment în care autorităţile de aici au intrat în posesia unei investigaţii internaţionale, „Kroll-2”, şi ar trebui să presupunem că s-au apucat să o valorifice?
Dan Dungaciu: „Dintr-o exasperare, mai degrabă, nici măcar frustrare, căci foarte multe lucruri care se întâmplă în Republica Moldova sau narațiunile care se declară public n-au legătură cu realitatea. Acesta este motivul pentru care am mai scris la LARICS despre ce se petrece acolo. Prima narațiune legată de un așa-zis război între domnii Plahotniuc și Dodon. Noi am comparat asta cu un fel de confruntare dintre Tom și Jerry din desenele animate. Deci, e o anumită discrepanță între ceea ce se spune și ceea ce se face, nu este un război până la capăt, este doar o mimare a unui război.
A doua chestiune, am mai scris și despre asta, relația dintre București și Chișinău, declarații flamboaiante, dar nimic, de pildă, despre un eveniment care ne marchează sau ar trebui s-o facă – Centenarul pe care îl trăim în 2018. Nu este niciun eveniment organizat de către Guvernul de la Chișinău pe această temă, deci, iarăși, un pic de discrepanță, pe care n-ai cum să n-o sesizezi și, în al treilea rând, evident, furtul miliardului – o declarație sau declarații nesfârșite că se luptă împotriva corupției, dar o estompare a tematicii furtului miliardului, care ar trebui să fie punctul de plecare într-o asemenea bătălie. Și pentru că ați pomenit de raportul „Kroll”, de foarte multe ori raportul „Kroll-1”, „Kroll-2” are aerul sau poate avea aerul unei diversiuni, pentru că ce s-a petrecut în Republica Moldova se putea desluși foarte simplu, fără legătură nemijlocită cu investigațiile „Kroll”.
Faptul că în 25 și în 26 noiembrie 2014 pleacă din Republica Moldova un miliard de dolari, deci iese din Republica Moldova sub supravegherea neatentă a Băncii Naționale moldovenești, deci în două zile se transferă jumătate din exportul Republicii Moldova pe un an, nu avea nevoie de raportul „Kroll-2”, ca să-ți spună că acesta este un lucru scandalos. Deci, „Kroll-2” este utilizat ca într-un soi de registru „fă-te că lucrezi” de autorități, care nu vor să pună punctul pe „i” sau degetul pe rană.
Cum s-a putut ca miliardul să plece din Republica Moldova sub supravegherea Băncii Naționale a Moldovei și nimeni, niciun oficial al Republicii Moldova să nu fie vinovat pentru asta la patru ani de la acest caz? Asta este de fapt posibilitatea sau diversiunea pe care de foarte multe ori o invocăm atunci când apelăm la probe sacrosanct, raportul „Kroll-2” (raportul „Kroll-2”, care în paranteze fie spus, nici măcar nu este publicat integral).
Europa Liberă: Concluzia de bază pe care am desprins-o din analiza Dvs. e că furtul a fost de fapt o afacere de stat. Aţi putea elabora puţin pe această temă, pentru că de aici vine şi explicaţia de ce nu se mişcă ancheta – ar urma ca statul să se auto-denunțe, să se auto-investigheze; persoanele care au făcut asta să se auto-urmărească, ca să zic așa?
Dan Dungaciu: „Cred că ați pus degetul pe rană. Una din explicații sau cel puțin în momentul acesta explicația plauzibilă pe care o avem este că e o afacere de stat. Încă o dată spun: când stai pe monitoare și te uiți la Banca Națională a Moldovei că-ți trec prin față jumătate din cât exportă Republica Moldova într-un an în două zile, pentru că aceste transferuri nu se pot face imediat.
Cele 13,5 miliarde de lei moldovenești s-au transferat în tranzacții mai multe – suma se împarte, în general, cam în sume de 150 de mii de dolari și încep transferurile. Și în două zile s-a transferat această sumă în destinații offshore prin intermediul unor bănci intermediare, pe care evident că Banca Națională a Moldovei le cunoaște.
Fiecare tranzacție are un cod SWIFT, pe care Banca Națională a Moldovei îl cunoaște. Acestea se șterg automat în cinci ani, deci aceste coduri SWIFT poți să le controlezi vreme de cinci ani. În 2019 se vor șterge ultimele urme electronice ale jafului din Republica Moldova. Când vedea asemenea lucruri, Banca Națională a Moldovei trebuia imediat să spună că e o tranzacție suspectă, să anunțe banca intermediară să oprească aceste tranzacții, să convoace toate instituțiile statului Republica Moldova, ca să înțeleagă ce se întâmplă de pleacă din Republica Moldova banii. Ei, asta nu s-a făcut, asta este marea… nimeni n-a fost cercetat penal pentru așa ceva.
Nicio instituție din Republica Moldova nu a solicitat și nu a cercetat codurile SWIFT ale acestei tranzacții. Repet: nu ai nevoie de „Kroll” pentru asta, și nicio instituție din Republica Moldova nu a făcut demersuri concrete pentru recuperarea a ceea ce se poate recupera din miliardul furat. Și nu prin apel la „Kroll”. Apelul la „Kroll-2”, încă o dată spun, e un pic diversionist. „Kroll” este o firmă privată. „Kroll” nu are în spate autoritatea statului. Ea nu poate, de pildă, să ceară informații protejate de secretul bancar, nu poate să înghețe conturile unde se află banii, nu poate emite mandate internaționale de arestare pentru vinovați. Și am sentimentul că Chișinăul a ales o firmă privată inclusiv pentru neputințele pe care o firmă privată le are, care sunt, hai să spunem așa, inerente.
Dacă, de pildă, Chișinăul s-ar fi adresat CBI-ului sau OFAC-ului, Agenția guvernamentală americană care se ocupă de dolari, aceștia ar fi avut posibilitatea să facă tot ceea ce „Kroll” nu poate face. Și Guvernul american ar fi identificat dolarul pe unde s-ar fi plimbat el oriunde în lumea asta și putea să înghețe conturile bancare aflate pe teritoriul SUA și poate chiar putea să emită mandate internaționale de arestare. Faptul că tu apelezi doar la o firmă privată, care sigur că e remarcabilă în performanțele ei financiare și profesionale, arată că n-ai vrut să mergi sau că nu vrei să mergi până la capăt. Și asta se vede foarte limpede și din faptul că singurul vinovat sau vinovatul de serviciu este dl. Shor, care este încă în libertate, deci are acces la toate conturile și, teoretic, s-ar putea bănui, dar asta sigur că e o supoziție, că a fost lăsat în libertate și cu acces la conturile offshore, unde este miliardul căutat de către Republica Moldova, tocmai ca să poată manipula aceste conturi. Dar, evident că asta este doar o speculație.
Mai fac o precizare: fostul premier Filat, care se află acum în închisoare, nu a fost, nu este în închisoare pentru furtul miliardului concret, ci pentru devalizarea unor bănci, credite neperformante, „Caravita” ș.a.m.d., dar nu pentru momentul furtului miliardului. Pentru furtul miliardului în Republica Moldova nu este niciun oficial arestat sau cercetat penal în acest moment. Aici e supoziția pe care Dvs. ați lansat-o și care mie nu mi se pare lipsită de interes.”
Europa Liberă: Acum spuneţi că autorităţile nu au oferit, la patru ani de la dispariţia banilor, dovezi credibile că identificarea vinovaţilor este aici o preocupare majoră. Cum ar trebui, ar fi trebuit să arate aceste dovezi credibile în percepţia Dvs.?
Dan Dungaciu: „Dacă vrei să găsești dovezile credibile, trebuie doar să citești ceea ce ai la dispoziție. În primul rând, să vezi ce s-a întâmplat în acele două zile fatidice și cine a permis transferul banilor. Unu: cine era responsabil ca acest transfer să nu se producă, cine era responsabil să-l supravegheze, cine era responsabil să semnaleze că acest transfer s-a produs și cine erau instituțiile răspunzătoare ca, odată semnalată această tranzacție frauduloasă, să reacționeze? Niciunul dintre aceste elemente n-a fost asumat, cel puțin deocamdată, de către Chișinăul oficial și, prin urmare, nimeni n-a fost pedepsit. Sigur că aici se poate pune un semn de întrebare, dacă era legal ca ce a făcut premierul Leancă, premierul sub care au dispărut banii, miliardul din Republica Moldova, să acorde credite, mă rog, credite de stat unor bănci private.
Miliardul, de fapt, a fost transferat de către Guvernul Filat către băncile comerciale, deși în Constituția Fondului Monetar Internațional se interzice unor state membre să utilizeze rezerva valutară a Băncii Naționale pentru finanțarea băncilor sau companiilor private. Deci, acesta a fost deja un semn de întrebare – de ce s-a petrecut asta? Dar, mă rog, asta s-a petrecut. Guvernul Leancă și-a asumat această decizie, a transferat banii către Banca Națională, care a finanțat cele trei bănci cu probleme, dar de la această decizie a Guvernului Leancă încep întrebările legate de legalitatea acestor tranzacții.
Or, ceea ce nu vedem, cel puțin de aici, de la București, este o investigație de tip in rem, adică o investigație pe furtul miliardului, care să nu identifice de la început vinovații, dar să cerceteze toată lumea care a avut direct legătură cu această poveste. Așa ceva, o investigație in rem pentru furtul miliardului n-a fost declanșată în Republica Moldova și asta face, de pildă, ca fostul premier pe vremea când au dispărut banii să fie bine-mersi și în Guvernul actual. Sau chiar dl Gaburici, pe vremea căruia s-au mai transferat vreo patru miliarde în contul BEM-ului, să fie astăzi ministru în același Guvern. Deci, eu nu fac prezumția că aceste persoane ar fi vinovate, dar ceea ce ridică foarte multe semne de întrebare, inclusiv de ce nu se întâmplă asta, e că acești oameni, cel puțin până astăzi, nu au fost cercetați sau, mă rog, justiția din Republica Moldova până acum i-a evitat cu foarte multă abilitate.”
Europa Liberă: Am să vă dau încă un element. După publicarea acelei sinteze a raportului„Kroll”, sinteză, care Dvs. spuneți că are anumite omisiuni importante și deliberate, trebuie să înțelegem, toată lumea a îndreptat cumva privirea spre Procuratură, ce va face ea urmare a acestei acțiuni, dar procurorul anticorupție, Viorel Morari, a spus în câteva rânduri postului nostru de radio că nu a primit, deocamdată, raportul. Dvs. ce înțelegeți din această reacție?
Dan Dungaciu: „Eu înțeleg că în Republica Moldova sunt oameni care investighează furtul miliardului, dar n-au primit raportul „Kroll”, alții care știu cine sunt vinovații sau știu că 90% nu sunt vinovați din raportul „Kroll”, deși n-au citit raportul „Kroll”. Deci, lucruri de genul acesta cred că ar face deliciul oricărei dezbateri politice și ar oferi muniție politică unor partide care trebuie doar să le folosească. Declarația, de pildă, nu mai zic de declarația procurorului general, că asta mi se pare absolut halucinantă, dar declarația premierului Republicii Moldova, după care 90% dintre persoanele menționate în raportul „Kroll” ar fi nevinovate, este și ea una care e greu de explicat. Prin ce instrumente, cu ce instrumente un premier își permite să identifice vinovații sau nevinovații sau cum ajunge un premier al unui stat să se ante-pronunțe într-o chestiune care este de o gravitate maximă? Deci, toate aceste lucruri de fapt ar trebui, din punctul meu de vedere, cel puțin, să declanșeze o dezbatere publică în Republica Moldova demnă de gravitatea faptelor care s-au petrecut acum patru ani.
Dacă în continuare vom constata declarații de tipul celei pe care am menționat-o a unui premier al Republicii Moldova sau a procurorului general, este clar că suntem într-un teatru al absurdului din care foarte greu ne putem imagina că ne-ar putea salva cineva și nu cred că ar trebui să ne facem vreo iluzie în raport cu atitudinea pe care Uniunea Europeană sau Statele Unite ale Americii o au în acest moment față de Republica Moldova. Evident că toată această răceală care s-a consemnat recent chiar, apropo, pe relația Chișinău – Washington are o explicație foarte concretă, adică atitudinea Guvernului, atitudinea autorităților din Republica Moldova, inclusiv față de dosarul furtului miliardului.
