Una din cele mai tulburătoare amintiri din vara lui 2007, când am mers la Londra ca să îi intervievez pe răposatul magnat sprijinitor al lui Elțîn Boris Berzovski și pe șeful rezistenței cecene din exil Ahmed Zakaev, amândoi refugiați acolo de răzbunarea lui Putin, a fost când Zakaev mi-a arătat locuința sigilată a răposatului Aleksandr Litvinenko, opozantul rus şi fostul agent KGB, asasinat prin intermediul unei cești de ceai cu poloniu-210.
Deși Litvinenko murise de 9 luni deja în chinuri atroce, locuința era încă sigilată, întrucât corpul său, transformat într-un focar radioactiv, impregnase până și zidurile casei. Locuința lui Litvinenko era chiar vizavi de cea a lui Zakaev, însă opozantul cecen nu se apropia niciodată de acea căsuță cu sigilii mari la ușa de intrare.
Litvinenko și ceaiul radioactiv
Acela a fost unul din cel mai recente, dar cel mai mediatizat, cazuri de otrăvire a unui dizident sau opozant rus printr-o substanță toxică, strecurată abil în băutură sau mâncare. Pe 1 noiembrie 2006, Litvinenko s-a întâlnit cu doi foști colegi din KGB/FSB la Millenium Hotel, în centrul Londrei.
Au băut ceai şi au discutat despre ceea ce i se spusese că ar fi oportunităţi de afaceri. Câteva ore mai târziu, s-a simţit rău şi a ajuns la spital. A murit pe 23 noiembrie 2006, la vârsta de doar 43 de ani, otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică produsă în Rusia. O anchetă efectuată în Marea Britanie a conchis că Aleksandr Litvinenko a fost asasinat, „probabil cu aprobarea“ preşedintelui rus Vladimir Putin. Moartea lui Litvinenko a provocat o criză diplomatică între Londra şi Moscova, care a refuzat să-i extrădeze pe cei doi suspecți ce veniseră să îi propună „afaceri” asasinatului opozant.
Dioxina care ucide și pocește corpul
Am văzut apoi și ravagiile produse asupra fostului președinte ucrainean Viktor Iuşcenko, când l-am intervievat în Bruxelles în aprilie 2014. Trecuseră aproape zece ani din septembrie 2004, când Viktor Iuşcenko, pe atunci candidat al opoziţiei şi erou al Revoluţiei Portocalii, a căzut grav bolnav în plină campanie prezidenţială.
Principalul său contracandidat era atunci Viktor Ianukovici, favoritul Moscovei. O echipă de medici din Austria a stabilit trei luni mai târziu că Iuşcenko fusese otrăvit cu dioxină. În pofida tratamentului primit, faţa sa poartă şi acum urmele lăsate de acel compus chimic extrem de toxic.
Lista posibilelor asasinate prin otrăvire ale unor opozanți ai Kremlinului este foarte lungă, începând cu cel mai recent caz:
Serghei Skripal și „substanța necunoscută”
Serghei Skripal, în vârstă de 66 de ani, și fiica sa au fost găsiți fără cunoștință, duminica trecută, pe o bancă într-un centru comercial din orașul Salisbury, din vestul Angliei. Poliția încearcă să determine ce „substanță necunoscută” a cauzat îmbolnăvirea celor doi. Fost colonel al GRU, serviciul rus de spionaj militar, Skripal a fost condamnat pentru spionaj, în Rusia, în 2006, dar a fost eliberat din închisoare și trimis în occident în cadrul unui schimb de spioni, în 2010. Moscova a insistat că nu are informații despre cauzele incidentului, dar că este gata să coopereze în ancheta poliției britanice, dacă i se cere.
Gelsemium și stricnina : Aleksandr Perepilicinîi
Aleksandr Perepilicinîi a fost un oligarh rus și un critic al Kremlinului care a obținut azil în Marea Britanie în 2009 și a ajutat la o investigație asupra unui complex sistem rus de spălare a banilor, furnizând dovezi împotriva oficialilor corupți de la Moscova. El a oferit, de asemenea, dovezi împotriva oficialilor ruși în moartea, într-o închisoare din Moscova, a avocatului anticorupție Serghei Magnițki, în 2009.
Cu puțin înainte de a muri subit la vârsta de 44 de ani în timp ce alerga în afara casei sale din Surrey, Perepilicinîi le-a tot spus colegilor că primește amenințări cu moartea. Deși el a fost a patra persoană implicată în cazul Magnitsky care a murit în circumstanțe suspecte, poliția din Surrey a decis că moartea lui nu putea da naștere la bănuieli. Cu toate astea, autoritățile britanice au redeschis o investigație asupra morții sale după ce teste noi au arătat prezența în stomac a unor resturi din planta Gelsemium, care conține stricnină și este foarte toxică.
Taliul (thallium) cel ucigător
Vine apoi taliul, un metal care există în pirite și care este extrem de toxic. E folosit în otrava pentru șobolani și în insecticide. Așa se crede că a fost ucis Nikolai Hohlov, un fost un agent sovietic KGB care a fugit în 1953 în Statele Unite și a furnizat prețioase mărturii și informații despre operațiunile KGB.
Hohlov a fost tratat pentru intoxicarea cu taliu la Frankfurt, Germania, în 1957, după o încercare de asasinare eșuată a KGB - posibil primul atac radiologic de către agenții KGB. Unii foști ofițeri KGB au susținut că Hohlov ar fi fost otrăvit mai degrabă u poloniu radioactiv, exact așa cum a fost Litvinenko în 2006, mai degrabă decât taliu.
Contaminarea lui Litvinenko cu polonium-210 fusese inițial eronat diagnosticată ca fiind o intoxicație cu taliu.
Yuri Șcekocihin
Yuri Șcekocihin a fost un parlamentar și un jurnalist de investigație rus care a luptat împotriva corupției și a influenței criminalității organizate în Rusia. Șcekocihin a murit în iulie 2003, cu doar câteva zile înainte de a se întâlni cu investigatorii FBI în Statele Unite, după ce l-a lovit brusc o boală misterioasă care prezenta simptome de reacție alergică severă.
Autoritățile ruse au declarat că a decedat de la un sindrom Lyell alergic, dar dosarele sale medicale și autopsie rămân sub controlul FSB.
Unii investigatori afirmă că simptomele bolii lui Șcekocihin au fost similare cu simptomele de otrăvire radioactivă ale lui Hohlov și Litvinenko.
Pastilele și proiectilele cu ricin
Uniunea Sovietică poseda o tehnică a otrăvii cu ricin în timpul războiului rece, când KGB-ul a fost suspectat de tentative de asasinare împotriva a cel puțin trei bine-cunoscuți fugari în Vest.
Ricinul este produs în mod natural în semințele plantei Ricinus communis, care sunt zdrobite pentru a produce uleiul de ricin.
Pasta din opt semințe zdrobite este considerată deja o doză periculoasă pentru adulți. Decesele de la consumul de semințe de plante ricin sunt totuși rare, datorită coajei indigestibile a seminței și deoarece corpul uman poate digera toxina.
Ricinul este cel mai toxic atunci când e inhalat, injectat sau altfel introdus în sânge. Sub formă de pulbere purificată, o doză de dimensiunea câtorva semințe de sare de masă este suficient de puternică pentru a ucide un adult.
Georgi Markov
Cel mai infamant caz este așa-numita asasinare cu umbrela a jurnalistului disident bulgar Georgi Markov la Londra în septembrie 1978. Markov, care a lucrat pentru BBC și Radio Europa Liberă, a murit la patru zile după ce un minuscul proiectil care conținea otravă cu ricină i-a fost injectat în picior.
Investigatorii britanici suspectează că proiectilul a fost tras de un asasin care a folosit un dispozitiv ascuns în vârful unei umbrele cu care l-a înțepat pe Markov, ca din accident, în timp ce acesta urca într-un autobuz pe Podul Waterloo din Londra.
Vladimir Kostov
O tentativa de asasinare avusese loc cu 10 zile înainte împotriva unui alt fugar bulgar care a lucrat pentru Radio Europa Liberă, Vladimir Kostov. Kostov a fost împușcat în spate cu același tip de proiectil cu ricin în timp ce intra într-o stație de metrou din Paris, în august 1978, dar el a ingerat numai o cantitate mică de ricin în sânge și a supraviețuit.
Anna Politkovskaia
Jurnalista de investigație din Rusia și activistă pentru drepturile omului Anna Politkovskaia a avut o violentă criză în septembrie 2004, după ce a consumat ceai pe un zbor Aeroflot de la Moscova în sudul Rusiei în timpul crizei luării de ostatici de către ceceni într-o școală din Beslan, în Osetia.
Politkovskaia a bănuit de la început că a fost otrăvită de FSB, iar rapoartele mass-media au afirmat că atacatorii ei au folosit o toxină necunoscută pregătită într-o fostă instituție sovietică a poliției secrete.
Politkovskaia a supraviețuit, dar a fost asasinată prin împușcare doi ani mai târziu în liftul clădirii sale din Moscova.
