A fost o zi lungă, le-a zis Liviu Dragnea celor câteva mii de delegați din sala congresului extraordinar PSD. A fost o zi lungă, dar nu ca pe vremuri, a continuat el. După atâtea peltele scurse de la tribună lumea era prea zăpăcită de șocul glicemic să se întrebe „care vremuri”? Sau poate că instinctiv știa.
Șeful suprem însuși a părut să-și dea seama de actul ratat și nu a dezvoltat subiectul astfel că nu ne rămâne decât să speculăm. S-o fi referit la plenarele și congresele PCR cu care a și intrat în competiție la capitolul manevrelor de culise și la prefabricarea listei de vorbitori? S-o fi referit la concertele rock de pe vremea Cântării României, căci știm că Liviu Dragnea, care pretinde că a fost rocker în adolescență, a cântat măcar o dată We will rock you, cu gândul la electorat? Sau la concertele lui Zubin Mehta (unul dintre cei care s-au plâns de acustica Sălii Palatului care o fi fost bună pentru dicția lui Ceaușescu, dar nu și pentru pianul Khatiei Buniatishvili) la care va fi dormitat și el, o líder supremo, măcar odată?
Oricum va fi fost ziua Congresului, lungă-scurtă, a fost bună pentru toată lumea: prin ceea ce s-a petrecut la scenă deschisă, dar mai ales prin ceea ce a înghesuit neglijent în dulapul cu schelete, lăsând ciolane la vedere, PSD a dovedit, vorba unui membru important și foarte activ, că la o adică, partidul ales democratic poate instaura democratic și dictatura, dacă vrea. În plus, le-a oferit și carburanți partidelor din opoziție care trăiesc doar cablate la microfoanele PSD-ului, resuscitate când și când de indignare și sfântă mânie defăimătoare. Se indignează inutil. Defăimează gratuit. PSD se șterge pe picioare cu opoziția după metoda brevetată acum aproape trei decenii de Ion Iliescu, președinte de onoare al partidului, care spunea că protestatarii din Piața Universității trebuie lăsați să fiarbă în suc propriu, singura grijă a partidului trebuie să fie să mai arunce câte o mână de ierburi și condimente și să pună o surcică sub oale. Așa că PSD lasă opoziția să se epuizeze discutând despre IQ-ul toxic al liderilor social-democrați, despre sexul îngerilor cu fețe murdare de la conducerea partidului, despre doctoratele lor imaginare, despre coafurile zoologice ale farmazoanelor partidului, despre prostul gust ca principiu de viață, despre prostia care salvează România sau despre vrăbiuța pe care șeful a urcat-o pe cea mai de sus cracă din copacul animal al partidului, peste protozoarele din teritoriu și moluștele de la centru, între primatele de la conducere, să i se vadă inelul cu diamant luat din diurnă de 1 martie de logodnicul ei, sărac și cinstit ca orice bugetar. Îi lasă pe membrii opoziției să se frământe pe marginea gropii cu șerpi a deciziilor guvernamentale, știind că dacă te holbezi la abis și abisul se holbează la tine. Astfel că și opoziția devine ea însăși, puțin câte puțin, himera socialist-liberală la care se holbează. De altfel, congresul PSD a fost dublat, în statul paralel al opoziției, la același sfârșit de săptămână, de Consiliul Național PNL, și el plin de șmecherii de culise, de saltimbanci, prestidigitatori și ventriloci, ba chiar, se pare, și de voturi măsluite în favoarea lui Ludovic Orban. Au învățat de la maeștri. A fost o întrunire importantă care stabilea cine va fi prim-ministru propus anul viitor, în ipoteza în care Klaus Iohannis, susținut și el de partid, va fi ales pentru un nou mandat prezidențial. Viorel Cataramă, reevaluat și reciclat de un PNL bulimic și mare amator de E-uri politice, fost candidat eșuat la șefia partidului vara trecută, pretinde că-i ies lipsă o sută de voturi de pe ștatul de plată și ar vrea să fie excluși niște aleși ai partidului care nu știu aritmetica de școală primară. El spune că voturile de la Consiliul PNL au fost numărate pe sărite, cam cum își numără Cataramă partidele din care a făcut parte. Știe el ce știe. Membrii PDL au dovedit în 2010, la votul pentru legea pensiilor, că sunt magicieni ai numerelor mici și că pot transforma, dacă vor, numerele naturale în șirul lui Fibonacci. Bine măcar că la Consiliul PNL s-a votat, chiar dacă pentru un fost urmărit penal (care s-a considerat mereu o victimă a buldozelor politice; DNA a promit o lovitură în plex, dar sentința a fost dată după ce Laura Kovesi și-a primit porția de aplauze prezidențiale pentru bilanțul anului trecut). Și slavă cerului că, după numărătoarea voturilor, măsluite sau nu, nu a câștigat un miliardar de carton, cu o biografie prerevoluționară mult romanțată și, mai apoi, tovarăș de drum cu diverși interlopi. Nu e timpul trecut pentru a redeschide dosarele lui penale încă neprescrise.
Liviu Dragnea, umil ca orice artist, nu a cerut voturi, ci aplauze la scenă deschisă. Un vot de încredere, atât a cerut, și partidul s-a sacrificat. Oamenii au sărit în picioare, însângerându-și gurile și palmele de sloganuri și aplauze entuziaste. Este singurul sânge vărsat pe treptele partidului. Cei care s-au plâns, în vreme, de acustica Sălii Palatului, ar trebui să-și revizuiască opinia: în ziua congresului, corul sclavilor s-a auzit pe o rază de sute de metri, până la Ateneu, ba chiar mai departe, în ciuda sau grație fondului sonor asigurat de protestatarii campați la intrare.
În PSD, democrația a prins miros de usturoi. Să fie de la mititeii, carnea la borcan sau mezelurile mâncate pe sub băncile congresului? Mai mulți membri de frunte ai partidului au încercat să-și taie și ei o bucățică din ciolanul puterii însă au fost alungați cu pietre să-și jelească insuccesele la alte mese, eventual în megafoanele protestatarilor din fața Sălii Palatului. Ba chiar au fost în pericol să-și taie degetele tot trăgând de bucățile de pe masa lui Dragnea. Așa au rămas fără coledzi Ecaterina Andronescu, care râvnea să fie tovarășa executivă a președintului Dragnea, Codrin Ștefănescu care se visa secretar general al PSD pe bancheta televiziunilor, la ședințele de psihanaliză în direct, Cătălin Rădulescu, degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, sau Nicolae Bănicioiu, cu toții animale politice de mare răsunet prin cavernele politice criptocomuniste. Cumva e o nedreptate pentru că și ei sunt mădulare reprezentative ale gândirii de partid și de stat. Ecaterina Andronescu era primadonă în stufosul și costisitorul dosarul Microsoft, cel atât de convenabil prescris nu demult (au fost salvați de pușcărie șapte foști și actuali demnitari, fără ca Laura Kovesi sau președintele Iohannis să clipească). Codrin Ștefănescu spera la mai mult. Șef peste mardeiașii interlopilor, a sărit agitându-și pumnii închiriați să-i ofere protecție și pază lui Dragnea pe când acesta ieșea de la Direcția Anticorupție. Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătății, și-a scris acum mai bine de doi ani numele în zgura de pe zidurile clubului Colectiv iar Cătălin Rădulescu este cel care îi amenința pe protestatarii din Piața Victoriei cu pușca lui de vânătoare pentru care are toate aprobările cuvenite, mai puțin cea de la psihiatru. S-au retras ori au fost retrași din lupta politică pe microfoane, privilegii și voturi, pentru a face loc favoritelor șefului. Unii și-au pierdut chiar sprijinul politic pentru că au spălat lenjeria partidului în public.
Cu toții, viii și cadavrele politice deopotrivă, se întreabă: ce a vrut să demonstreze congresul? Să probeze că partidul mai are în conturile clienților bani de închiriat sute de autobuze și de finanțat perversiunile de grup de interese? Că liderii nu și-au pierdut abilitatea de a meșteri listele convenabile de candidați și de delegați? Că, dacă vrea, Dragnea poate aduce la comandă câteva mii de roboți gata să-și sacrifice votul pe altarul personal? Chiar dacă toată tevatura a amintit de ședințele oamenilor muncii de confirmare a președinției lui Ceaușescu organizate în prezilele Congresului XIV? Sau de referendumul organizat și câștigat de Saddam Hussein, puțin înainte să-i fie date jos statuile și el odată cu ele?
Pentru a dovedit că democrația e un moft și în partid contează disciplina ierarhică, Liviu Dragnea, spre deosebire de liderii de rang doi care s-au bătut pe o felie de salam cu soia, nu a mai fost votat la conducerea partidului, ci aplaudat furtunos. Vreți să mergem împreună? Vreți să mai fiu în continuare președintele vostru? la care sala înflăcărată a răspuns răsunător „Daaa!” Atunci așa va fi! a stabilit el, tăind ca luntrea faraonului, torentul de aplauze. Doar suntem între noi, nu trebuie să mai simulăm democrația, că provoacă dureri în creierul de șopârlă al partidului.
Nici nu era în plan să-și supună șefia votului răcanilor. Nu, nu se temea de surprize, pentru că știa câtă slugărnicie au dejectat predecesorii în codul genetic al partidului, așa că nu se temea că va fi dat jos. Rockerul din el avea însă nevoie de aplauzele sălii, ca la finalul unui concert reușit. Aplauzele și entuziasmul televizate iradiază bine creierul audienței. Și apoi nu realegerea era importantă, ci oficializarea statutului de prima doamnă a partidului. A fost o logodnă cu cinci mii de invitați care au transformat Sala Palatului într-o imensă bodegă unde șeful a ținut toasturi la microfon, s-a pozat, a zâmbit și suspinat, convins că face istorie. A privit-o cu tâlc pe iubita lui din primul rând al prezidiului, fredonând pe sub mustață Whole Lotta Love, adaptând cu accent teleormănean, versurile formației Led Zeppelin (I'm gonna give you my love, ah ,oh).
La Congres nu a făcut decât să se instaleze mai comod în patul conjugal al partidului pentru că se apropie alegerile prezidențiale și, chiar dacă nu va candida el, vrea să propună și să dispună de cineva apropiat lui (cherchez les femmes!), care să se priceapă să mimeze convingător vorbele pe care Dragnea le va scoate din burtă. În ciuda beției de cuvinte pe care au tras-o la Congres, una dintre cele mai importante decizii tot după aceea am aflat-o: PSD este decis ca acum, de centenarul Marii Uniri, să adopte în regim de urgență HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/politic/dragnea-vrea-o-lege-impotriva-celor-care-defaimeaza-romania-gen-monica-macovei-si-alti-europarlamentari-ce-spune-despre-candidatul-psd-la-prezidentiale-si-statul-paralel-17060078"legea împotriva celor care defăimează țara, „pentru că aceşti oameni - gen Monica Macovei şi alţi europarlamentari care mint despre propria ţară, care defăimează propria ţară, aduc foarte multe deservicii şi noi din cauza asta pierdem suveranitate, pierdem demnitate, pierdem respect şi nu câştigăm absolut nimic.” (Cum ar veni, măcar să fi câștigat acolo, un credit nerambursabil, așa ar fi fost acceptabil). Antidefăimarea ca armă politică e o idee mai veche a liderului PSD. Proiectul aflat în discuție acum doi ani fusese adoptat de Senat, dar a fost respins la Cameră, „din pricina sistemului electronic”, susținea Dragnea pe atunci promițând că-și va relua ideea fixă. Și s-a ținut de cuvânt.
Lupta cu defăimătorii a început chiar în ziua Congresului, când protestatarii erau amendați cu aproximativ 7000 de lei pentru că (așa cum scrie în procesul verbal al Jandarmeriei) „au strigat lozinci împotriva PSD.” Protestatarii au strâns deja amenzi de multe mii de lei (probabil un fel de taxă pe drepturi de autor) pentru că au defăimat cu glumițe și logouri nostime guvernele PSD. Căci ecuația este simplă conform vechii legi noi a defăimării (patriotismul este, ca mereu pentru PSD, doar o matrioșcă politică ascunzând o mină antipersoană): dacă protestezi împotriva corupției, ești pasibil de o sută de mii de lei amendă pentru defăimare. Morala: statul pesedist nu poate fi corupt, cum nu a fost nici criminal sau cleptocrat pe vremea comuniștilor. Și ca să demonstreze că nu e nevoie de legi antidefăimare pentru a-i vâna pe incomozi, „consiliul de onoare” al ordinului Steaua României l-a chemat la ordine pe europarlamentarul Cristian Preda să explice de ce a defăimat România. În fapt, pentru a cere retragerea ordinului. Cristian Preda, care a primit decorația de la Traian Băsescu în 2009, înainte de a-și începe cariera europarlamentară, a cerut anul trecut de la tribuna Parlamentului european ca guvernul României să fie sancționat pentru corupția sa endemică. E drept, părea că pune paie pe focul unei Uniuni europene tot mai îngrijorată de actele de indisciplină ale partenerilor estici, iar cererea sa, ca și a altor parlamentari români, ar fi putut fi luată în serios. Deocamdată nu a fost, dar a atras neîncrederea șefilor Comisiei Europene și a partenerilor politici. Cristian Preda scrie pe pagina sa de socializare că va fi tras la răspundere de alți beneficiari ai ordinului: „(...) Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, doctorul Șerban Brădișteanu (da, acela condamnat!), Mircea Geoană, fostul director SRI Costin Georgescu și generalul Degeratu. Consiliul e prezidat de fostul președinte al Academiei, Ionel Haiduc.” Prezența corupților în acest consiliu de onoare nu trebuie să ne mire: ei au contribuit, într-un fel sau altul, la consolidarea partidului-stat în fruntea căruia se află azi onorabilul Liviu Dragnea. Cum nu trebuie să ne mire nici că toți antidefăimătorii au probleme cu corupția. Corupția și antidefăimarea sunt pe mâini sigure. Singură Steaua României stă să apună de atâtea găuri negre și stele pitice, vai de steaua noastră!
