Recent a fost anunțată la Chişinău o apariție editorială mai puțin obișnuită. Este vorba despre cartea „Legende și povești de pe Nistru”, editată de asociația neguvernamentală KLumea. Cartea a fost tipărită în cadrul proiectului „Două maluri, același râu – legende și povești locale”, realizat de KLumea în parteneriat cu Primăria Holercani și liderii locali din satul Tîrnăuca din stânga Nistrului, în cadrul programului de susținere a măsurilor de promovare a încrederii, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de PNUD. Am discutat telefonic cu co-fondatoarea acestei organizații, Nata Albot, și am rugat-o să ne dea mai multe detalii despre această carte.
Nata Albot: „Cartea aceasta este o primă încercare de-a noastră de a implementa un proiect la care noi, eu în primul rând, visam de foarte mult timp, și anume la conservarea patrimoniului nostru cultural, sau a unei părți din el, cel care se referă la legende și povești locale. Și acest proiect este de altfel un grant pe care noi le-am obținut în cadrul programului de întărire a măsurilor de încredere dintre cele două maluri ale Nistrului. Este un proiect atipic pentru acest gen de grant, pentru că de obicei aceste granturi sunt oferite pentru tot felul de activități, gen traninguri, work-shop-uri etc. Or, acest gen de proiect cultural, care să nu se rezume la niște șezători doar, ci să lase în urma sa un obiect palpabil, pentru cel de la PNUD este o inovație și, oarecum, un test.
Ce am făcut noi? Am mobilizat un jurnalist din Moldova, din partea asta a Nistrului, și un jurnalist de partea cealaltă a Nistrului, care au mers în două sate. Unul dintre ele este Holercani, satul de leagăn al festivalului Ia Mania, un sat-prieten de-al nostru, de-al organizației noastre KLumea. Și cealaltă jurnalistă a mers în satul Tîrnăuca, fiecare dintre ele având misiunea să colecteze tot ce înseamnă istorii, povești, legende locale. În paralel cu asta, am organizat un concurs al tinerilor ilustratori, cărora le-am dat prima poveste adunată și ei, în baza acestei povești, trebuiau să creeze două-trei ilustrații, ca să ne dăm seama de ce sunt capabili. În consecință, Ana Grigorovschi, o tânără studentă la Universitatea „Ion Creangă”, care în această vară urmează să-și susțină licența, a câștigat concursul. Între timp, toate poveștile s-au adunat și au început să fie traduse. Cele din Holercani au început să fie traduse în rusă, cele din Tîrnăuca început să fie traduse în română și redactate, și adaptate. Asta, pentru că în ambele cazuri au lucrat jurnaliste, nu etnologi, nu culegători de folclor, au fost jurnaliste cu un stil anume de colectare a informației, mult mai reportericesc.
Și toate aceste istorii pe care le-au adunat, multe dintre ele cu o sămânță de adevăr, altele deja cu o barbă lungă de poveste, au trebuit să fie adaptate. Asta a făcut Otilia Lipceanu, pentru ca Ana Grigorovschi, primind toate aceste povești, să realizeze ilustrații pentru fiecare în parte și să le adune într-o carte. Această carte, de altfel, este un manifest al unui pod misterios și sfânt, și dulce de comunicare pe care noi atât de tare căutăm să-l realizăm între cele două maluri ale Nistrului despărțite de oameni și, respectiv, tot prin oameni având posibilitatea să fie reunite.”
Europa Liberă: Este vorba despre o ediție bilingvă? Pentru că spuneți că ați făcut traducerea în cele două limbi…
Nata Albot: „Da, da, cartea este în două limbi, astfel încât orice adult sau copil, indiferent dacă vorbește româna sau rusa, să poată să citească această carte.”
Europa Liberă: Spuneai că este un program mai atipic pentru acțiunile pe care le organizează PNUD prin finanțarea Uniunii Europene ca măsuri de întărire a încrederii. Crezi că acesta este modul corect de a construi încrederea?
Emoțional poți conecta oamenii prin ceea ce vibrează cu strunele sufletului lor, ceea ce le trezește emoții, ceea ce este legat de copilăria lor, de amintirile lor, ceea ce îi face să fie mândri de ei...
Nata Albot: „La drept vorbind, nu pentru că aș face eu parte din acest domeniu și în fiecare zi interacționez cu oamenii anume pe calea aceasta a culturii și a patrimoniului, dar eu cred sincer că oamenii în primul rând trebuie conectați emoțional și abia apoi din punct de vedere rezonabil și argumentativ. Iar emoțional poți conecta oamenii prin ceea ce vibrează cu strunele sufletului lor, ceea ce le trezește emoții, ceea ce este legat de copilăria lor, de amintirile lor din copilărie, ceea ce îi face să fie mândri de ei, ceea ce îi face să retrăiască anumite momente care contează mult pentru ei. Presupun eu că prin prisma culturii și a patrimoniului lucrul acesta este mult mai ușor de realizat decât prin obișnuite traninguri sau work-shop-uri, sau seminare, sau conferințe – care tot nu sunt inutile, adică au și ele un rost, dar dacă sunt combinate cu acțiuni de genul celor pe care le-am realizat noi, au efecte mult mai mari.
În cadrul acestui proiect noi nu am realizat doar cartea. Am organizat un eveniment de cusut integrarea europeană autentică. Și la festivalul Ia Mania vom prezenta primele rezultate. Fete din Holercani și din Tîrnăuca s-au unit în ateliere pe care le-am organizat împreună cu coordonatorii grupului de pe Facebook Șezătoare Basarabia, de unde au venit două specialiste cunoscătoare de costum tradițional, care au învățat femeile și fetele să coase ie. Totodată, am făcut un atelier de ceramică, am lucrat cu un meșter ceramist și nu în ultimul rând am făcut un atelier de lemnărit, unde am făcut obiecte din lemn.
Și toate aceste obiecte pe care ei au învățat să le facă vor fi expuse la Festivalul Ia Mania. Și, nu în ultimul rând, un aspect care mie mi s-a părut extrem de important, orice meșteșug sau competență o transmiți unui om, trebuie să-l ajuți să învețe și cum „să prindă peștele”, adică nu doar să-i dai undița. Respectiv, noi ne-am gândit că măcar o parte din ei, făcând un atelier-încare ar învăța cum se deschide o mică afacere, poate că s-ar aprinde de la gândul acesta și ar prelua cunoștințele pe care le-a primit de la crearea iei, sau de la atelierul de ceramică și s-ar gândi cum ar putea să mai mobilizeze câțiva tineri de seama lor să creeze o chestie comună în satul lor și să înceapă să producă „ceramică de Holercani” sau „suvenire de lemn de la Tîrnăuca”, sau „ii de la Tîrnăuca”. Și respectiv astfel am mai făcut și un atelier despre cum să-ți pornești propria ta afacere.”
Europa Liberă: E foarte frumos ce povestiți dvs. Spuneți-mi vă rog când apare cartea? Veți avea o lansare oficială? O putem găsi în librării?
Nata Albot: „În baza acestui grant primul tiraj de 400 de exemplare este gratuit. Joi, 21 iunie, adică joia viitoare, la terasă de la Cafe Propaganda vor face o lectură publică de povești. Am invitat mai multe personalități locale, vorbitori de rusă și română, care vor citi poveștile lor preferate în voce, pentru oamenii de la terasă.
Încercăm să sensibilizăm lumea să înțeleagă cât este de important ca acest conflict de pe Nistru să nu rămână o problemă înghețată la nivel de sentimente și emoții. Noi singuri putem să o dezghețăm, prin a interacționa între noi...
Iar la Ia Mania, pe 8 iulie, va fi prezentarea oficială a cărții. După cum am spus, cartea nu este în vânzare și deocamdată nu va fi în vânzare până epuizăm stocul acesta de cărți gratuite, care în mod normal se repartizează între toți cei implicați în proiect. Trebuie să fie neapărat în biblioteci, la școlile din aceste localități, cărțile vor merge și la bibliotecile din Chişinău, le repartizăm între jurnaliști. Astfel încercăm să inspirăm lumea, să sensibilizăm lumea să înțeleagă cât este de important ca acest conflict de pe Nistru să nu rămână o problemă înghețată la nivel de sentimente și emoții. Noi singuri putem să o dezghețăm, prin a interacționa între noi, prin a crea proiecte comune și inițiative care să lase urme frumoase în spate.”
Europa Liberă: Înțeleg că primul scop al cărții este să placă publicului, să trezească sentimente și emoții, dar aveți și un scop cu bătaie mai lungă?
Nata Albot: „Cumva da. Mie, de altfel, mi-ar fi plăcut foarte mult ca oamenii să înțeleagă că poate e o chestie complicată la prima vedere, dar dacă foarte tare îți dorești și te duce capul să scrii un proiect și să aplici pentru finanțare, poți realiza asta – să aduni folclor local și să-l arhivezi în patrimoniul acestei țări, pentru că până la urmă timpul trece, dar cărțile rămân. Pe carte poți să pui mâna, să o răsfoiești, să o găsești la bibliotecă. Și oricât de puternice ar fi tehnologiile, cărțile niciodată nu vor muri. De aceea trebuie să facem la maxim posibil pentru ca tot ce are mai valoros această țară, indiferent pe ce mal se află, să se eternizeze prin cărți.”
Europa Liberă: Nata, dar ai putea să deschizi un pic parantezele? Sună foarte intrigant o carte cu povești colectate pe cele două maluri ale Nistrului. Mi-ai spus că este vorba nu doar despre povești, ci și despre lucruri reale, „cu barbă”. Spune-mi un exemplu-două de povești care te-au impresionat.
Nata Albot: „De exemplu, pe mine m-a impresionat una dintre istorii care spune că satul Tîrnăuca are una dintre cele mai mari colecții de sticle. Și în cartea aceasta este o legendă despre cum această colecție s-a creat. Acolo este implicat un Michiduță care a venit la colecționarul de sticle și a început să-i strice sticlele pentru ca apoi să-l ia pe lumea cealaltă. După care se adeverește că necuratului îi plac rămășagurile. Și cel care colecționa sticlele a zis: „Hai să facem un rămășag. Dacă tu reușești să numeri toate sticlele mele, înseamnă că eu am pierdut pariul și merg cu tine pe lumea cealaltă. Iar dacă nu vei reuși să le numeri corect, eu voi rămâne aici. Și Michiduță era atât de neatent și șotios, încât în timp ce număra sticlele permanent mai strica câte una. Și mereu nu-i ieșea la final numărul de sticle corect. Și în felul acesta colecționarul de sticle a reușit să-l amăgească și să-și păstreze viața și această colecție de sticle care acum se află la Tîrnăuca.”
Europa Liberă: Deci, cam acesta este spiritul cărții - și glumă, și realitate, și poveste amestecate împreună?
Nata Albot: „Da, da. Eu de exemplu știu că satul Holercani este parțial aflat sub apele Nistrului. Asta s-a întâmplat atunci când s-a construit centrala de la Dubăsari, când satul a fost inundat. Și dacă în mod normal într-un sat din Moldova biserica se află pe vârful dealului, atunci în satul Holercani biserica se află la poalele satului. Deci, biserica se află chiar pe malul Nistrului, iar satul este pe deal. Și asta se explică prin faptul că înainte de a se construi centrala acea biserică era în partea de sus a satului. Dar din moment ce satul a fost inundat din cauza acelei construcții, biserica a ajuns să fie jos. Și această legendă este de asemenea în carte.
Mi se pare foarte interesantă și povestea cu fetele salvate de la turci, care, venind în Holercani, nu furau nimic altceva decât fetele frumoase. Și părinții s-au învățat minte și au construit o hrubă și au reușit să-și salveze odraslele ascunzându-le în acea hrubă.”
Europa Liberă: Nata, încă despre un aspect aș vream să te întreb. În general, atunci când auzim de regiunea transnistreană, despre măsuri de consolidare a încrederii, ne vine în cap ideea de conflict, de separare, de lucruri diferite care se întâmplă pe cele două maluri ale Nistrului. Tu cum ai simțit, unde există de fapt conflict? La nivelul oamenilor cu care ai lucrat, ai interacționat, există acest conflict? Sau este totuși în altă parte?
E vorba despre foarte mulți bani, e vorba despre interesele politicienilor și politicienii nu au niciun interes să rezolve acest conflict din simplul motiv că este vorba despre zone de influență. Și oamenii au de suferit din cauza asta...
Nata Albot: „În primul rând, nouă, celor de pe acest mal, ni se creează impresia că nu doar politicienii sunt niște separatiști, ci și cetățenii sunt cei care își doresc foarte mult să fie două țări separate. Pentru că ei își votează conducătorii, ei fac această alegere. În realitate, cel puțin cei din Tîrnăuca pe care noi i-am descoperit sunt vorbitori de română, dornici să facă parte din proiecte, au ansamblul lor, au costumele lor. În cadrul proiectului fiecare sat putea să solicite ceva pentru sine. Și, de exemplu, cei din Tîrnăuca au solicitat costume tradiționale pentru ansamblul lor de muzică populară. Deci, eu cred că acest separatism sau acest conflict este, în primul rând, un foarte mare interes, un interes de a-l menține artificial, pentru că este vorba despre mari scheme de business și contrabandă, în primul rând. Eu așa cred. Pentru că dincolo de asta eu nu aș vedea niciun motiv. E vorba despre foarte mulți bani, e vorba despre interesele politicienilor și politicienii nu au niciun interes să-l rezolve din simplul motiv că este vorba despre zone de influență. Și oamenii au de suferit din cauza asta.”
Europa Liberă: Foarte tristă concluzie… Per final, ca să rămânem pe o notă mai optimistă, vreau să vă întreb cum vedeți viața acestei cărți – „Legende și povești de pe Nistru”?
Nata Albot: „Cum văd viața cărții? De exemplu, primul lucru pe care noi îl vom face va fi că festivalul Ia Mania va fi decorat cu personaje din această carte. Deci, cumva, el va continua cu aceeași stare de spirit a cărții. Ulterior, eu aș vrea ca ea să devină o mică sursă de venit pentru proiectele KLumea. Cartea va avea o versiune electronică care va putea fi cumpărată on-line cu un preț, de exemplu, de doi dolari de cei care sunt departe de casă. Va exista și versiunea fizică a cărții în librării. Astfel încât organizația noastră neguvernamentală să nu sufere din cauza schimbărilor sociale și politice, ci să poată să-și asigure această mică sursă financiară pentru ca să poată crea și alte proiecte.”
