În august, așa după cum se știe deja, revin în țară mai mulți moldoveni de peste hotare. Recent, aceștia au participat la Congresul diasporei moldovenești, organizat de autorități și cu participarea acestora, dar și la un offline la care au participat reprezentanți ai diasporei, precum şi ai societăţii civile din Republica Moldova. Iar preocuparea din acest an este următoarea - cum se poate implica civic diaspora în campania pentru parlamentarele din februarie 2019? Despre aceasta și alte îngrijorări ale moldovenilor care muncesc departe de casă, inclusiv despre demonstrația planificată pe 26 august, Valentina Ursu a stat de vorbă cu Elena Vascan-Zgardan, care muncește în Italia din anul 2001.
Elena Vascan-Zgardan: „Foarte mult timp, să vă spun sincer, am fost supărată.”
Europa Liberă: Supărată pe țară?
Elena Vascan-Zgardan: „Pe țară, pentru că tot timpul mă gândeam: de ce am ajuns eu să las un copil mic în țară? Pe timpurile celea nu era internet ca să-ți vezi copilul, sunam o dată în săptămână și vorbeam la telefon. Eu am revenit în țară după doi ani și jumătate. Vă dați seama, am lăsat copilul de șase ani și jumătate și l-am găsit de opt ani și jumătate, aproape nouă. Când am intrat în casă, copilul meu nici nu s-a apropiat, se vede că nu m-a mai recunoscut după doi ani și jumătate. Și iată lucrul acesta m-a înrăit împotriva guvernării noastre din Moldova, pentru că mai mult mă doare sufletul anume pentru mamele care își lasă copiii și pleacă peste hotare. Dar am revenit acum în Moldova mai înfierbântată și mai decisă, poate pot ceva să fac și chiar îmi doresc să fac mai mult.”
Europa Liberă: Dar Moldova din acel timp când ai abandonat Republica Moldova, din 2001, și Moldova de astăzi se aseamănă sau întrezărești mai multe diferențe între ceea ce a fost și ceea ce este?
Elena Vascan-Zgardan: „Îmi pare că lumea trăiește un pic mai bine, dar eu cred că trăiește mai bine nu pentru că s-a schimbat ceva la noi în țară, eu cred că trăiește mai bine pentru că noi, cei din diaspora, am trimis foarte mulți bani aici în Moldova, foarte multe colete și de asta eu mă gândesc că lumea o duce mai bine.”
Europa Liberă: Remitențele au salvat statul, au ținut Republica Moldova pe linia de plutire?
Elena Vascan-Zgardan: „Familiile pot să spun că da, pentru că eu vorbesc chiar de apropiații mei, de frații mei, de surorile mele, fiindcă eu foarte mult i-am ajutat, că ei aveau salarii foarte mici. Când frații mei aveau vreo problemă sau erau bolnavi, că și chestia asta foarte mult mă doare, că oamenii n-au acces să-și lecuiască durerile, bolile, trebuie să alergăm noi cu buzunarul de acolo, dar pe de altă parte, când noi revenim în țară, am observat că suntem tratați așa ca niște străini.”
Europa Liberă: Și de ce această percepție?
Elena Vascan-Zgardan: „Iată asta mă întreb și eu...”
Europa Liberă: Adică, v-a adoptat o țară străină și sunteți copii adevărați ai acelui stat și vă simțiți străini aici, pe palma asta de pământ unde v-ați născut?
Elena Vascan-Zgardan: „Eu mă simt oricum copilul Moldovei. Mă doare sufletul când văd prin internet ce se întâmplă aici...”
Europa Liberă: Dar ce se întâmplă? Cum vedeți voi situația actuală?
Elena Vascan-Zgardan: „Iată, de exemplu, copiii la școli, la universități, la toate instituțiile de învățământ, chiar și cei care învață foarte bine numaidecât trebuie să plătească sau li se cer bani. Chestia asta mie nu-mi place deloc. Dacă odată se spunea așa, mai încetișor, mai la ureche că poți să aduci ceva să dai, acum eu am avut nepoți care au studiat și spuneau că în mod direct li se cerea: tu trebuie să aduci și să pui atâția bani. De ce la noi în țară nu pot să studieze toți copiii, mai ales acei care sunt bravo, au studiat în școlile din sate și vin aici la oraș, de ce ei trebuie totuși să dea, să dea? Și acum, la momentul actual că am revenit vreau să fac ceva și îndemn toată lumea împotriva corupției. Lucrul acesta pentru mine e cel mai grav, pentru că unde te întorci trebuie să dai bani.”
Europa Liberă: Dar acolo unde muncești ai dat vreodată mită?
Elena Vascan-Zgardan: „Nu! În Italia mă aflu de atâția ani, dar n-am plătit nimic.”
Europa Liberă: Dar ai o explicație pentru această situație din Republica Moldova și, mai ales, pentru oamenii care dau și cei care iau mită? De ce s-a înrădăcinat acest flagel, corupția?
Elena Vascan-Zgardan: „Părerea mea este că totuși noi, poporul, suntem de vină întâi și-ntâi, pentru că noi am început să dăm. Sunt de vină și aceștia care au cerut, dar noi trebuia să ținem poziția noastră și să nu dea nimeni la corupții aceștia. Poate în felul acesta un pic se strângea cercul, dar noi se vede că suntem vinovați aici și suntem complici, că am alimentat fenomenul acesta.”
Europa Liberă: Și cum se stârpește acest fenomen, flagel?
E mai mare corupția decât era atunci când am plecat eu...
Elena Vascan-Zgardan: „Trebuie să fim toți uniți și să tăiem canalul acesta de a mitui și de a da la corupți. Mă întorc la spitalele noastre. Eu înțeleg că atunci când omul e bolnav sau un părinte când își vede copilul bolnav ești gata să-ți dai și viața, dar totuși noi trebuie să ne educăm pe noi înșine toți împreună și să stopăm chestia asta, să nu le mai dăm la corupți, să nu-i mai mituim, că, dacă n-o să mai dea nimeni, poftim, o să ceară, o să ceară, dar noi nu dăm, nu mituim. Și ce au să facă, au să închidă spitalele, au să închidă instituțiile? Nu! O să trebuiască să meargă mai departe, dar este vinovată – iarăși mă întorc – și conducerea țării noastre, care-i responsabilă pentru toate chestiile astea. Poate ar trebui să pună mai multe controale? Mă întreb: instituțiile din Moldova au făcut controale, au pedepsit, au oprit un pic, ca să dea de înțeles că e timpul de pus punctul, că-i mai mare corupția decât era atunci când am plecat eu. Vă spun sincer din ceea ce aud.”
Europa Liberă: Se vorbește oficial că ar fi mai mult de 700-800 de mii de cetățeni în căutarea unei vieți mai bune în străinătate, neoficial se zice că s-ar fi depășit cifra de un milion de persoane care se află la muncă peste hotare. Pe voi vă mai interesează la modul cel mai direct viitorul Republicii Moldova? Și cum vă puteți voi implica? Diaspora acum e o forță.
Elena Vascan-Zgardan: „Eu mă găsesc la Milano. Cunosc foarte multă lume și pot să vă spun că și acolo sunt cu diferite idei și păreri. Foarte multă lume cunosc pe care nu-i mai interesează – să vă spun sincer –, pentru că au acolo familia, au început acolo a munci, și-au cumpărat acolo case. Cei care sunt acolo fără documente ar fi vrut să se întoarcă. Mulți îmi ziceau: „Mi-ar plăcea să mă întorc, poate și eu pot ajuta cu ceva, poate și eu pot să-mi aduc contribuția, dar, dacă merg în țară, nu mă mai pot întoarce”.”
Europa Liberă: Dar mai sunt încă oameni care muncesc la negru, nu și-au legalizat șederea acolo?
Elena Vascan-Zgardan: „Da, da... De când își pot face pașapoarte biometrice, oamenii vin pentru trei luni, dar nu se mai întorc, rămân acolo.”
Europa Liberă: Vorbeam despre această idee că Moldova rămâne tot mai orfană din moment ce brațele de muncă continuă să plece, tinerii care vor și ei un trai mai bun iarăși își găsesc rostul peste hotare. Cine rămâne aici să schimbe lucrurile?
Elena Vascan-Zgardan: „Iată asta-i problema.”
Europa Liberă: Și întrebarea asta vine, pentru că merg deseori în teritoriu și acolo întâlnesc încă foarte multă lume cu mâna pe bagaje.
De când își pot face pașapoarte biometrice, oamenii vin pentru trei luni, dar nu se mai întorc, rămân acolo...
Elena Vascan-Zgardan: „Problema aceasta-i foarte gravă. Chiar și acum la momentul de față, că eu speram că poate s-a îmbunătățit un pic traiul în Moldova, credeam că lumea care a rămas aici nu va pleca, vor avea aici posturi de muncă...”
Europa Liberă: Din contra, intensitatea fluxului migrațional crește.
Elena Vascan-Zgardan: „Mi-am dat seama că foarte mulți care au plecat nu vor să revină, dar foarte mulți pleacă acum, mult mai mulți decât atunci când am plecat noi la începuturi. Și pe cine am întrebat, toți spun că nu au un post de muncă și chiar dacă îl au, au salarii foarte mici care nu le permit ca să trăiască.”
Europa Liberă: Și în grija cui rămâne Moldova?
Elena Vascan-Zgardan: „Asta-i o chestiune gravă, fiindcă rămâne Moldova fără altă generație. Generațiile noi, copiii se nasc în alte țări, își pun acolo temeliile, își fac familii.”
Europa Liberă: Dar voi de acum ar trebui să veniți și să propuneți și niște soluții?
Elena Vascan-Zgardan: „Păi acum noi la Milano, eu sunt mai în vârstă, dar sunt niște băieți mai tineri, mai capabili și acum cu băieții aceștia – celula de rezistență de la Milano – vrem să vedem ce idei să propunem, ce putem să facem noi.”
Europa Liberă: Dar de ce cei plecați nu vor să revină acasă sau nu-și propun să se reîntoarcă?
Elena Vascan-Zgardan: „Mulți pe care i-am întrebat și cu care am vorbit și chiar eu personal, că nu-s bătrână, încă nu-s la pensie și aș mai putea să lucrez în Moldova, îmi pun tot timpul întrebarea: „Dacă mă întorc în Moldova, ce post de muncă pot să-mi găsesc cu un salariu, nu cer milioane, dar un salariu normal, bun, ca să-mi pot permite o viață demnă”? Și am aici, la Chișinău, niște rude și când le întreb și îmi povestesc ce salarii au și văd ce viață duc ele, vă spun sincer, nu vreau să mă întorc. În Italia nu am o viață – ca să zic așa – că nu mai pot de bine, dar am o viață liniștită. Eu îmi permit cu salariul de acolo să trăiesc bine, să-mi cumpăr ce doresc, nu avem nevoie de magazine sociale ca să ne dea la preț redus. Mie îmi dau un salariu demn cu care eu pot să merg să-mi cumpăr ceea ce doresc.”
Europa Liberă: Dar ați reușit să puneți ceva bani deoparte pentru a iniția o afacere, eventual dacă vă întoarceți acasă?
Elena Vascan-Zgardan: „Eu personal am muncit toți acești ani în Italia și am pus bani deoparte, dar nu m-am gândit niciodată să fac o afacere în Moldova, pentru că cu niște ani în urmă a venit o colegă de-a mea să facă o afacere aici, în Moldova, și mi-a povestit câte piedici i s-au pus. A reușit să facă ceva, dar până la urmă totuși a trebuit să închidă businessul acela, pentru că ea zicea că oriunde mergea, trebuia să facă un document sau altceva, peste tot trebuia să mituiască și eu m-am gândit că eu nu am rude în posturi mari ca să mă ajute, de mituit nu am de gând să mituiesc pe nimeni, pentru că eu banii aceștia i-am muncit, nu mi i-a dăruit nimeni și mi-a pierit acest gând.”
Europa Liberă: Dar dacă din acest milion măcar jumătate din populație ar reveni în Republica Moldova, ar putea să arate altfel realitățile de aici?
Elena Vascan-Zgardan: „Sper că da, pentru că în diaspora eu am întâlnit și cunosc că sunt foarte mulți băieți capabili și deștepți, care ar putea să facă ceva bun și sănătos în Moldova și au idei foarte bune.”
Europa Liberă: Dar cât îi de conștientă această lume că trebuie să facă și un sacrificiu ca să schimbe situația în bine?
Elena Vascan-Zgardan: „Ei vor să schimbe, dar știți cum e, fiecare se gândește că poate cineva va începe ca să schimbe și eu voi continua...”
Europa Liberă: Nu-i suficient curaj?
Elena Vascan-Zgardan: „Mă gândesc că da, sau se gândesc că de ce să schimbe o viață bună pe o viață mai proastă.”
Europa Liberă: Cât de mult acum vă interesează pe voi participarea la scrutinul electoral din 24 februarie 2019? Chiar credeți că diaspora poate să se mobilizeze și să vină în număr mare și foarte mare la urnele de vot, pentru că alegerile decid, pe cale democratică se rezolvă toate problemele?
Elena Vascan-Zgardan: „Noi din diaspora acum chiar, pe 26 august, vrem să cerem ca celor care nu vor putea să vină aici în țară la votul din februarie să ne dea mai multă posibilitate acolo, peste hotare, ca lumea să meargă să voteze, pentru că sunt foarte puține secții de votare și anul trecut nu au ajuns chiar și buletine de vot. Și acum cu votul acesta mixt, nouă nu ne stă bine și nu suntem de acord. Nu poate să fie așa ceva și noi vrem să...”
Europa Liberă: Dar trebuie să fiți conștienți că regulile jocului nu se mai schimbă în timpul jocului? Asta au promis și autoritățile. A spus spicherul Candu că reforma electorală va fi aplicată la alegerile parlamentare din 2019 și că guvernarea nu mai face un pas înapoi.
Sperăm că pe 26 august vom fi o unitate mai mare...
Elena Vascan-Zgardan: „Sperăm că pe 26 august vom fi o unitate mai mare, mai mulți și vom cere chestiile acestea și Guvernul trebuie să asculte un pic și diaspora, un pic și pe acești din țară, că suntem toți un popor. Înseamnă că, vedeți, dacă ei nici nu vor să ne asculte, noi am rămas și neîntrebați. De ce noi ne simțim străini? Pentru că noi nu suntem ascultați, dar hotărârile acestea, iată, pentru noi nu sunt bune, fiindcă se hotărăște noaptea și când ne trezim ziua auzim că s-a decis, s-a decis... Dar cine a decis, cum a decis, cine a fost de acord? Înseamnă că suntem buni ca cetățeni că muncim, e bine că noi trimitem încoace bani la familii și ele își fac ce trebuie de făcut; autobuzele din Italia – că Italia e mai aproape – se rup venind în țară cu colete? Asta-i bine că intră banii noștri în Moldova, dar când să ne dea și nouă ceva ce cerem și noi, dreptul nostru, măcar că suntem în diaspora, noi nu suntem ascultați.”
Europa Liberă: Sunt trei circumscripții și trebuie să alegeți deputați pe aceste trei circumscripții.
Elena Vascan-Zgardan: „Da, da... Și, știți, ne-au pus într-o așa situație, că vă dăm voie să votați, suntem o țară liberă, suntem o țară democrată, dar asta-i scris numai pe hârtie și o repetă, dar noi nu vedem chestiile astea – democrație...”
Europa Liberă: Care sunt valorile pe care puneți preț acolo în Occident, în UE?
Elena Vascan-Zgardan: „În Italia eu ceea ce am văzut, și am avut ocazia ca să trec un pic prin legea italiană, n-am fost tratată ca un om străin acolo sau că nu sunt cetățean de-al lor, italian. Am fost tratată exact după legea lor, exact ca și toți cei care se află acolo, al lor popor. Și asta să știți că mi-a plăcut. Am fost internată și în spital. Am plătit acea taxă de stat pe care o plătesc și cetățenii italieni, n-au făcut excepție că eu sunt străină și trebuie să dau mai mult sau mai puțin. Dacă la taxa de stat trebuie să aștepți un pic mai mult și dorești să faci ceva mai repede, este taxă pe care o plătești în privat, dar totuși e o taxă care este pentru toți totuna. Așa ca să dai ceva, să mituiești în afara acestei taxe, nu poți să dai.”
Europa Liberă: Dar s-a întâmplat vreodată să nimerești în derivă și să-ți pui întrebarea care țară e mai aproape de sufletul tău – Italia sau Moldova?
Elena Vascan-Zgardan: „Eu tot timpul spun că sunt născută în Moldova, dar m-a adoptat Italia. Iubesc Moldova că-i țara mea de baștină, dar iubesc și Italia, vă spun cinstit, pentru că acolo în momentul greu când eu, să zicem, am plecat din țara mea flămândă și străină, țara respectivă care m-a adoptat, m-a acceptat și m-a ajutat, mi-a dat un post de muncă. Și asta-i foarte important, pentru că ai început a munci, ai un post de muncă... Dar ce-i mai important pentru o persoană decât să ai un post de muncă demn și să ai un salariu cu care să te poți întreține?”
Europa Liberă: Dar dacă ai avea posibilitate sau ocazie să discuți cu conducătorii Republicii Moldova, cu spicherul, cu premierul, cu președintele, ce le-ai spune?
Un pic să apropiați urechea mai aproape de popor, să auziți durerile lor și un pic măcar să-i ajutați...
Elena Vascan-Zgardan: „Nu fac parte din niciun partid, dar ca persoană liberă, cetățean al Moldovei, că mă doare sufletul, i-aș întreba așa, în față: „Dar nu vi-i rușine? Un pic să apropiați urechea mai aproape de popor, să auziți durerile lor și un pic măcar să-i ajutați, cât se poate? Că eu înțeleg că voi sunteți acolo sus și copiii voștri pleacă la Dubai și fac băi în șampanie, dar poate ne uităm și la copiii aceștia care au rămas, că ți-i milă că umblă desculți pe stradă? Și președintele nostru din Moldova, Dodon, chiar nu vede el chestiile acestea? Un pic măcar să se apropie de copiii aceștia, că ți-i milă ce viitor le dăm noi la copiii aceștia. Haideți toți din micul nostru să dăm un pic și în folosul acestora, nu numai în buzunarele voastre, că doar voi sunteți pentru popor”. Și dl Dodon a promis că, atunci când va fi președinte, el va face așa și așa, dar noi nu vedem la momentul de față nimic. Ei fac pentru ei înșiși, dar pentru popor nu știu... concertul lui Kirkorov l-au făcut, dar asta îs capabilă și eu să fac.”
Europa Liberă: Și atunci când vorbiți despre Moldova aflându-vă acolo în străinătate, luați în calcul și faptul că nu s-a reușit în 27 de ani de independență să se reunifice cele două maluri ale Nistrului, vă pasă și ceea ce se discută la Comrat, vedeți Moldova ca pe un tot întreg?
Elena Vascan-Zgardan: „Nouă ne-ar plăcea să vedem Moldova ca un tot întreg, dar vedeți că ne-au făcut-o în bucățele – Transnistria, Găgăuzia, acum Orheiul se face am înțeles că așa, el singur. De parcă împărțim pământul, lumea se urăște, parcă n-am fi toți dintr-o țară. Chestia asta foarte mult ne îngrijorează și ne doare sufletul, fiindcă noi suntem un popor. Pentru ce s-a mai făcut războiul acela din Transnistria și au murit băieți tineri? Pentru ce atunci s-au mai făcut Unirea, „Podul de flori” și toate chestiile astea, că au rămas ca o amintire? Au rămas, uitați-vă, peste ani noi tot suntem pe punctul acela, încă poate și mai rău. Iată și acum noi stăm și ne gândim, acești din diaspora, am venit, vom face protestul acesta, dar noi ne vom întoarce la posturile noastre de muncă și parcă ne gândim că au să rămână lucrurile așa, neterminate, dar lumea de aici nu prea vrea să facă nimic, căci toți stau pe acasă și nici nu iese în stradă. Acești de peste hotare venim și ne întoarcem de unde am venit și, știți, rămâne situația așa neclară și nedusă până la capăt. De exemplu, acum vin sărbătorile, Ziua Independenței? Dar care independență?, eu îmi pun întrebarea. Pe hârtie poate-i scris undeva că Moldova e independentă, dar s-o vezi așa, s-o simți, nu. Chiar dacă nu suntem toți de acord că cineva-i cu partidul acela, cineva-i cu partidul celălalt, dar acum din câte m-am informat și duc ideea asta mai departe doar îi un protest împotriva corupției, împotriva mafiei, împotriva la toată conducerea aceasta care se gândește numai la buzunarul său și a uitat de popor. Așa că lumea trebuie să înțeleagă și să se unească. Acum nu să ne certăm noi între noi, cum se mai întâmplă – pe o parte de baricadă stă mama și pe altă parte de baricadă stă fiul sau invers, noi trebuie toți să ne unim și să luptăm pentru a da jos statul acesta corupt, dictatura asta și apoi pe urmă vom vedea. Noi stăm un pic încă pasivi, nu toți s-au trezit și nu toți vor lucrul acesta.”
