Igor Munteanu: „Toate resursele sunt distribuite în funcție de hatârul unui grup oligarhic, care nu gândește strategic” (VIDEO)

Europa Liberă: Am văzut zilele trecute un studiu european despre reziliența țărilor ca Ucraina, Belarus și Republica Moldova la influența Federației Ruse. Concluzia arată foarte urât, în Republica Moldova, practic, nu sunt capacități de a rezista influenței ruse. Așa este?

Igor Munteanu: „Această concluzie a fost vociferată și de către dl James Sherr într-un interviu și concluziile de bază erau că Republica Moldova, spre deosebire de Georgia și Ucraina, se confruntă cu un deficit constant de capabilități în interiorul agențiilor de stat, pentru ca să înțeleagă, să conceptualizeze și să creeze răspunsuri pentru intervențiile în forță ale Federației Ruse în țara noastră. Intervențiile în forță în interpretarea dlui James Sherr, fost consilier al lordului Robertson în calitate se secretar general NATO și un important analist al politicilor rusești din Marea Britanie, se rezumă nu doar la o intervenție brutală cu forță militară, așa cum s-a întâmplat în Crimeea sau a intervenției militare din Donbas, ci se referă la o rețea complexă de influență care se extinde de la capturarea unor bănci până la crearea de rețele culturale, care să reziste influenței occidentale...”

### Vezi și... ###

James Sherr: „Moldova este un stat unde există încă forțe puternice în umbră” (VIDEO)

Europa Liberă: Să exemplificăm un pic, dle Munteanu.

Igor Munteanu: „Păi foarte simplu. Dacă până în acest moment nu există niciun răspuns eficient în lupta cu dezinformarea rusească, pentru că aceleași canale de televiziune și de radio, aceleași publicații tipărite sunt tirajate, de exemplu, presa scrisă care este retipărită din Federația Rusă ajunge la zeci de mii de exemplare în acest moment în Republica Moldova. Există leadership, există audiență și, în același timp, există aceeași politică editorială pe care jurnaliștii o cunosc foarte bine cu „temniki”, cu temele alese de Kremlin pentru a fi difuzate în anumite medii sau circumstanțe. Și noi suntem total descoperiți, pentru că Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege care pretinde că luptă împotriva propagandei, în același timp a păstrat aproape intact modelul de gestionare a marilor publicații de presă și a agențiilor de știri, și a televiziunilor, care difuzează în continuare prin infotainment, prin programele care creează divertisment pentru audiența din Republica Moldova a mesajelor centrale pe care se bazează propaganda rusească.”

Europa Liberă: Să concluzionăm un pic. Dvs. credeți că, în ciuda acestei legi anti-propagandă, nimic nu s-a întâmplat?

Igor Munteanu: „Legislația adoptată la începutul acestui an, în primul rând, este disproporționat aplicată pe teritoriul Republicii Moldova, pentru că nu a atins nici cu centimetru tipul de canale difuzate în Găgăuzia, în zona de nord și, respectiv, este formal aplicată la Chișinău și în alte câteva zone, dar nu uniform pe întregul teritoriu al Republicii Moldova. În al doilea rând, sursele centrale de dezinformare și propagandă nu sunt cantonate doar la ceea ce știm noi, de exemplu, TASS, RIA Novosti, Sputnik, Rossia Today, sunt în continuare difuzate și sunt după asta replicate în zeci de publicații fie de limbă rusă, fie portaluri de fake news în Republica Moldova cu finanțare din partea Federației Ruse. Dacă vă aduceți aminte, încă în 2015 MoldNova, un portal de știri, difuza o informație foarte interesantă despre crearea unui plan de informare targetată a audienței din Republica Moldova – „Moldova nu este România”. Și planul presupunea crearea unor zeci de difuzori de informație conectați la portaluri și site-uri care ar fi trebuit să îndeplinească această sarcină. Numele celor care creau ingineria acestui format au fost relevate către public și, evident, după asta am văzut în 2016, în 2017, de fapt, îndeplinirea sau implementarea acestui plan cu surse pe care nicio agenție de stat din Republica Moldova nu le-a identificat, nu le-a înțeles și nu le-a contrazis prin acțiuni.

Respectiv, când vorbim de această politică de răspuns, la care face trimitere dl James Sherr, nu ne referim doar la o acțiune propagandistică, că, gata, am bifat în lista noastră de priorități, am rezolvat asta, am adoptat o lege. Legea este doar începutul, felul în care monitorizează posturile de propagandă rusești Consiliul Coordonator al Audiovizualului, felul în care reacționează corpul de jurnaliști din Republica Moldova la ceea ce este fake news și este de fapt informație de dezinformare în raport cu audiența națională, toate astea reprezintă elementele unui joc mult mai complex, dar înainte de asta trebuie să avem autorități de stat capabile să înțeleagă, să discearnă între informare și dezinformare, care sunt capabile să livreze comunicare strategică la nivelul statutului pe care o agenție de stat o are în raport cu alte organizații existente într-o anumită societate. Dacă comparăm ce se întâmplă în Ucraina, Georgia și Republica Moldova, vedem că Republica Moldova este repetentă și la acest capitol.”

Europa Liberă: De ce? De ce spuneți asta? Și când spuneți că autoritățile nu au nici un grad de reziliență la aceste lucruri, aveți în vedere că nu curmă, nu sancționează, nu previn lucrurile care se întâmplă sau că ele personal difuzează idei care vin din Kremlin și intoxică și ele spațiul public?

Igor Munteanu: „Nu există nici la nivelul practic, nici la nivelul hotărârilor unor agenții, unor autorități publice acțiuni de răspuns la propaganda rusească, de regulă...”

Europa Liberă: Dar rezoluția ONU despre trupele ruse nu era ceva de genul acesta?

Igor Munteanu: „Asta e dintr-o altă operă, asta răspunde într-un fel dezideratelor statului de a-și apăra teritoriul național și de a combate unul dintre narativele otrăvitoare pe care le folosește propaganda Kremlinului, în sensul că prezența trupelor rusești este justificată de către propagandiștii Kremlinului prin faptul că ei exercită un rol pozitiv pentru aplanarea conflictului și menținerea păcii. Noi știm foarte bine că de fapt acest rol este de întărire și de consolidare a regimului separatist și de creare a liantului prin care Federația Rusă finanțează separatismul aflat pe teritoriul Republicii Moldova. Acest narativ trebuie să fie dezbătut inclusiv prin rezoluții în Adunarea Generală ONU, dar și prin acțiuni care să combată propaganda creată în presa de limbă rusă, de exemplu, sau în site-urile care ridică în slăvi rolul lumii ruse în Republica Moldova, cei care consideră că cea mai bună soluție – și unica soluție – pentru Republica Moldova este să federalizeze, să accepte o federalizare pe baza realităților consacrate sau realităților deja existente, considerând că în 2019, odată cu încheierea alegerilor parlamentare, ar putea să existe toate condițiile necesare pentru această reconfigurare a statului Republica Moldova, după rețeta pe care dl Primakov pe timpuri o anunța – stat comun, dar unități teritoriale distincte, care ar însemna de fapt o federalizare. Deci, sunt mai multe narațiuni pe care propaganda rusească le lansează și le sprijină în comunicarea de zi cu zi. Sunt programe infotainment, care în continuare, unele dintre ele sunt destul de agresive și adeseori te trezești chiar de la Comedy Club cu atacuri destul de dure în adresa moldovenilor, în adresa celor care s-au separat într-un anumit moment de fosta metropolă sovietică și acest lucru oarecum trece neobservat sau nemonitorizat de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Și anume prin aceste forme de expansiune ideologică Kremlinul continuă să fie destul de prezent, nemaivorbind de armata numeroasă a Sputnik-ului care a devenit, mai ales în ultimul an, foarte agresiv și care merge pe câteva narațiuni de bază – și le voi menționa – în primul rând, nostalgia pentru statul sovietic, arătând așa, prin contrast, ce frumusețe de plai exista înainte de 1990-1991 și ce catastrofă am ajuns în acest moment datorită apropierii de Uniunea Europeană. A doua narațiune este că Occidentul este o civilizație decadentă în care oamenii și-au pierdut sufletul, Biserica nu mai funcționează decât pentru încurajarea unor grupuri minoritare și că adevărata vocație pe care moldovenii ar trebui să și-o găsească se află doar în apropierea Rusiei și că orice contaminare cu valorile occidentale ar însemna de fapt un sfârșit, o moarte a specificului național. Și dacă ne uităm pe aceste narațiuni, ele sunt foarte prezente în temele urmărite de Sputnik, alături de agenții de știri și alături de alte publicații, care construiesc oarecum zona de teme de care este interesată Federația Rusă, Kremlinul propriu-zis. La asta se adaugă evident o narațiune mai veche, care creează linii de divizare între moldoveni și români pe narațiunea propagată pe timpuri de istoriografia sovietică, de exemplu. Și a patra narațiune, la care mă voi referi cu siguranță, este că Republica Moldova trebuie să rămână între cele două lumi, să nu se apropie foarte puternic de Uniunea Europeană, să se găsească mai aproape de Rusia, pentru că doar pendulând între aceste două opțiuni Republica Moldova poate să rămână în siguranță și poate să răspundă cerințelor cetățenilor. Iată despre aceste narațiuni și felul în care sunt promovate zilnic în Republica Moldova se vorbește relativ puțin, există și puține răspunsuri din partea statului pentru ca, printr-o comunicare strategică și credibilă, și eficientă aceste narațiuni să nu-și mai găsească audiențele.”

Europa Liberă: Să vorbim un pic despre rețete, pentru că în raportul despre care vă vorbeam mi se pare că este avansată o rețetă iluzorie, din punctul meu de vedere, că ar trebui să mizăm pe diasporă și pe experiențele pe care le are diaspora acolo, în afară. Mi se pare prea puțin. Dvs. cum vedeți lucrurile?

Igor Munteanu: „Dacă ne uităm la lista de autori care au scris acest raport, că este foarte interesant, și pe alocuri sugestiile lor de politici sunt cu adevărat valoroase, Ucraina are o diasporă extraordinar de puternică și influentă. Eu, personal, m-am convins de vitalitatea acestei diaspore, în general, așezată în Canada și în Statele Unite. În Canada sunt aproape două milioane de ucraineni, în Statele Unite – cel puțin pe atâta și evident că ei, fiind prezenți și în mediul economic, și în instituțiile care reprezintă statul american, evident că au un rol extraordinar prin care pot să ajute țara lor de origine să se înscrie pe o orbită occidentală. Din punctul lor de vedere – și autorii ridică acest subiect –, diaspora are un rol extraordinar. Dacă ne uităm pe cazul specific al Republicii Moldova, diaspora noastră este mai tânără, mai legată de casă și, în același timp, abia acum începe să se afirme ca o entitate cu propria traiectorie, dar chiar și fiind foarte tânără, fragedă, ea rămâne foarte legată de procesul politic și, de exemplu, la alegerile prezidențiale din 2016 au participat, peste 136 de mii de voturi am avut din diasporă. Foarte mulți dintre cetățenii Republicii Moldova pur și simplu n-au avut capacitatea sau dreptul să participe, pentru că li s-au terminat buletinele. Din punctul meu de vedere, diaspora pentru noi reprezintă o resursă inegalabilă de consiliere, de expertiză, de conexiuni, de oameni care ar putea să infuzeze pozitiv orice garnitură de guvernare în viitor.”

Europa Liberă: Deci, nu sunteți de acord că e iluzoriu să mizăm numai pe asta?

Igor Munteanu: „Eu cred în felul următor: diaspora are rolul său, nu poate înlocui nici măcar în Armenia - sunt peste 17 milioane de armeni în afara hotarelor actualei Armenii, ei nu pot să înlocuiască electoratul care își face conștiincios datoria și formează un Guvern în urma unor alegeri. În aceeași situație suntem și noi. Diaspora nu va înlocui niciodată decizia electoratului local de a merge la vot, de a avea o opțiune pentru anumite fețe și persoane care să merite încrederea pentru viitoarea garnitură, ei pot să adauge, de exemplu, teme, expertize, dar nu pot s-o înlocuiască. Ceea ce este extrem de important este că – ceea ce ne deosebește față de Ucraina și Georgia – cetățenii Republicii Moldova nu au sentimentul că se află într-un război, așa cum se simt ucrainenii și georgienii. Tancurile rusești au ajuns până aproape de Tbilisi. Sentimentul de vulnerabilitate i-a împins pe georgieni spre o cooperare mai strânsă cu Alianța Nord-Atlantică și spre o consolidare a Armatei Naționale, care reprezintă o forță importantă, a însemnat o repartizare a bugetului astfel încât georgienii au reușit să-și promoveze mai bine niște lucruri care țin de identitatea lor națională, de cultura și de aspirațiile lor, ceea ce în Republica Moldova este aproape inexistent. Deci, toate resursele sunt distribuite în funcție de hatârul și preferințele unui grup oligarhic, care nu gândește strategic. Este o gândire pe termen scurt, pe termen electoralist, care îmbină vulnerabilitățile și defectele unei cariere făcute în timpul URSS-ului, cu pretenția de a fi capitalist de ultimă generație, care în general nu fac altceva decât să distrugă încrederea cetățenilor în statul pe care îl conduc în acest moment. Ucrainenii, spre deosebire de noi, au sentimentul unei vulnerabilități profunde datorate anexării Crimeii și războiului convențional și neconvențional pe care Federația Rusă îl poartă. Exact din acest sentiment de vulnerabilitate și de necesitate existențială de a se apăra contra unor atacuri reale, mobilizarea ucraineană este extrem de profundă, extrem de largă. Asta observă și James Sherr și zice: diviziunile din Republica Moldova sunt mult mai largi, mai profunde, pentru că nu există această mobilizare de răspuns. Și atunci când nu există mobilizarea, anumite elite politice încearcă să-și promoveze un model de răspuns la crize, care este atavic, este nemodern, este premodern, este legat mai degrabă de lipsa de educație strategică pentru cei care iau aceste decizii și mă refer, de exemplu, la felul în care acest Guvern abordează problema investigării fraudelor bancare.

Criza din sistemul bancar a fost o criză de securitate națională, pentru că a vizat stabilitatea sistemului care apără cursul de schimb, apără rezervele din Banca Națională, apără stabilitatea economică, în general. După 2015, fiecare dintre noi a pierdut cel puțin o treime din veniturile sale din cauza modificării cursului de schimb și din cauza faptului că circa un miliard de dolari a fost extras din economia națională, însemnând capitaluri care au zburat spre alte țări mai stabile. Care este răspunsul actualului Guvern și de ce se întâmplă acest lucru? Avem patru ani de zile în care investigațiile nu au ajuns nicăieri. Ați văzut, și rezoluția de ieri, din 14 noiembrie, revendică foarte clar un alt tip de răspuns din partea Guvernului. Și atunci când vorbim de propagandă, dezinformare și război hibrid, luăm în considerare o gamă mai largă și mai diversificată de pericole, de riscuri. Este necesar, de exemplu, să intri cu tancul în Banca Națională a Republicii Moldova și poți să intri prin intervențiile de natură hibridă, care desolidarizează cetățenii, care creează o prăpastie de comunicare între elite și cetățeanul de rând, care nu se simte reprezentat și care într-un fel se simte descurajat să aștepte schimbări pozitive. Ori, acest lucru poate fi tratat de asemenea ca un efect al războiului hibrid la care noi nu am găsit un răspuns. Un alt exemplu. Spuneam și zilele trecute. Avem un Serviciu de Securitate și Informații, SIS, condus de o persoană care a primit salariu din partea „Gazprom”-ului. Cum se poate ca, de exemplu, la conducerea unor asemenea agenții importante să intre, în primul rând, o persoană care a fost membru de partid și, în al doilea rând, care a primit un salariu din partea unei agenții, a unei companii de stat rusești? Este de neimaginat ca într-o țară care are conștiința vulnerabilităților sale, care are și documente de strategie să se întâmple o asemenea circulație defectuoasă a elitelor și o repartizare a resurselor sau soluțiilor instituționale în măsura în care nu se prevăd niciun fel de efecte de la bombe cu ceas, de la probleme legate de lipsa de capacități pentru asemenea persoane să răspundă în mod strategic la provocările cu care ne ciocnim.”

Europa Liberă: Am să vă întreb pe finalul acestei discuții despre o altă idee a lui James Sherr, care zicea că Uniunea Europeană ar avea instrumente prin care ar putea implica mai mult sau s-ar putea implica mai mult în Republica Moldova, dar nimeni la nivelul Uniunii Europene nu este gata în acest moment să accepte așa ceva.

Igor Munteanu: „Republica Moldova ar avea nevoie de o asistență targetată mult mai ambițioasă, care ar comporta mai multe riscuri, spunea, și din acest moment Uniunea Europeană este oarecum absorbită în propriile dosare – Brexitul, căutarea unor soluții de răspuns colectiv la crizele care lovesc în Uniunea Europeană. James Sherr are dreptate doar în maniera sau în măsura în care politica de vecinătate, Parteneriatul Estic mai contează pentru Uniunea Europeană, pentru că...”

Europa Liberă: Nu mai contează?

Igor Munteanu: „Noi presupunem că va conta atâta vreme cât hotarele Uniunii Europene vor fi protejate și aceste hotare vor include nu doar compasiune, ci un commitment, un angajament pentru toți vecinii care se simt europeni. Noi ne simțim europeni și, respectiv, nimeni nu ar putea să pună o frontieră artificială între noi și restul Uniunii Europene. Cei care nu se simt europeni, de exemplu, partea nordică a Africii, vor continua să aibă pretenții economice, de comerț, de tarife față de Uniunea Europeană, iar noi vom avea nevoie de circulație liberă, schimburi de informații, schimburi de capital, de servicii, educație și am avea nevoie și de instituții europene, care să construiască o guvernare mai calitativă aici. Atâta vreme cât Uniunea Europeană nu-și va schimba fundamental strategia față de vecini, față de Europa de Est, atâta vreme spusele, vorbele lui James Sherr sunt o preîntâmpinare și nu sunt un verdict. Asta înseamnă că toate cărțile rămân în continuare pe masa noastră de decizii, atâta vreme cât noi suntem focalizați și centrați pe căutarea de soluții și atâta vreme cât noi putem schimba lucrurile acasă, ca să fim mai credibili și mai atractivi pentru soluțiile pe care Uniunea Europeană le-ar prefera.”