Campania electorală a început în Moldova cu un abuz juridic: Curtea Constituțională a confirmat pretenția CEC-ului potrivit căreia cetățenii moldoveni din străinătate să nu mai poată vota cu pașapoarte expirate. Restricții, cât mai multe restricții, așa arată democrația moldoveană! Juriștii independenți vin cu argumente care demonstrează că decizia Curții este o încălcare flagrantă a drepturilor omului și a Constituției, continuarea voluntarismului politic și a arbitrarului interpretativ, instalate în această instituție de mai mulți ani încoace.
Dincolo de contradicțiile juridice, Curtea Constituțională – o structură completată recent cu o seamă de personaje faimoase pentru loialitatea lor față de Partidul Democrat – a emis o decizie care înseamnă o sfidare, o lipsă de respect față de moldovenii din diaspora, cei care – nu va fi niciodată îndeajuns să o spunem – cu banii lor trimiși acasă ajută Republica Moldova să supraviețuiască, să nu intre în colaps și în criză umanitară.
Cum se vor simți oare zecile, poate sutele de mii de moldoveni din străinătate, cu pașapoartele expirate, când vor afla că au fost pur și simplu radiați din lista cetățenilor valizi, deși până acum au putut vota la toate scrutinele? Ce trebuie să înțeleagă ei, că țara nu-i mai vrea, că țara pe care au părăsit-o, dar pe care n-au încetat să o susțină, se scutură de ei ca de niște ciumați, că i-a trecut în categoria „indezirabili”?...
O decizie strigătoare la cer, într-un stat depopulat din cauza sărăciei, inechității cronice și lipsei de șanse. Să-i îndepărtezi, să-i lipsești de drepturi, folosind orice chichiță administrativă și juridică, pe moldovenii din străinătate, acest fapt sugerează că puterea actuală se teme de votul diasporei, un vot care s-a dovedit copleșitor la prezidențialele din 2016.
Este încă o tușă groasă la imaginea de regim autoritar, antidemocratic...
Este încă o tușă groasă la imaginea de regim autoritar, antidemocratic, cu care s-au pricopsit potentații de la Chișinău în fața Occidentului. Dorința lor de a păstra puterea cu orice preț – de parcă în afara guvernării nu mai există viață! – îi face să nesocotească legile, să le închidă ușa în nas cetățenilor plecați și să le ofere o perspectivă sumbră celor de acasă.
Chiar dacă nu mizează pe votul diasporei, în special al celei occidentale, regimul își pune candidații desemnați pentru cele trei circumscripții din străinătate (candidați recunoscuți sau așa-ziși independenți teleghidați din umbră) într-o situație extrem de neplăcută. Aceștia vor trebui să răspundă la întâlnirile cu alegătorii de peste hotare de ce actuala putere i-a lipsit de posibilitatea de a vota, de ce le încalcă drepturile constituționale?...
Dacă CEC-ul admite tot felul de ilegalități, dacă are o atitudine selectivă față de modul cum sunt colectate semnăturile pe listele de subscripție, favorizându-i în mod flagrant pe oamenii din PD, atunci pe teren, acolo unde se desfășoară campania electorală, abuzurile au devenit normă. Intimidări, acte de agresiune fizică și verbală, panouri electorale distruse, persecutarea cetățenilor care au semnat pentru candidații Opoziției. Despre aceste silnicii vorbesc Amnesty International și Promo-LEX. Rapoartele critice ale Promo-LEX au fost deja atacate de reprezentanții Partidului Democrat.
Cei care orchestrează incidentele violente sau nu intervin pentru a le curma, încurajându-și suporterii mai turbulenți să-i atace pe candidații Opoziției, s-ar putea să obțină efectul invers. Nu vot pro-guvernare, nu decepție și absenteism, cum le-ar conveni, ci o încrâncenare a alegătorilor care vor merge la urne pentru a pedepsi regimul, pentru a-și răzbuna amărăciunea și frustrările.
Poate din această cauză, Partidul Democrat, într-un comunicat de presă de ieri, încearcă să condamne actele de agresiune din debutul campaniei electorale și face apel la Opoziție să se ralieze unor standarde pe care, de altfel, liderii ACUM le-au și semnat – e vorba de „codul de conduită” propus de CEC. Problema este ca PD-ul să respecte regulile și ca partid de guvernare să vegheze ca instituțiile statului să-și îndeplinească misiunea, garantând siguranța tuturor participanților la procesul electoral.
Incitarea la ură, diabolizarea Opoziției sunt fenomene cotidiene...
Incitarea la ură, diabolizarea Opoziției sunt fenomene cotidiene în Republica Moldova, iar trustul de presă coordonat de PD contribuie din plin la întreținerea acestei atmosfere. Violența de la Edineț împotriva lui Dinu Plângău, bruscarea lui Valeriu Munteanu la Orhei (ambii candidați ai blocului ACUM) n-ar fi fost posibile dacă legea ar fi fost aplicată.
Orheiul a devenit feuda condamnatului penal Ilan Shor, un fel de stat în stat în care reprezentanții Opoziției nu pot intra, nu pot avea un dialog cu cetățenii, pentru că sunt imediat atacați, bruscați de grupuri de femei isterizate și de inși care apără cu strășnicie teritoriul controlat de patronul lor. Pesemne asta vor să transmită panourile lui Shor care au împânzit Moldova: „Azi în Orhei, mâine în toată țara!” Distracție și violență ca în Orhei-land!
Apărat de o justiție complice, Shor promite în programul său electoral, nici mai mult nici mai puțin, readucerea pedepsei cu moartea în Codul Penal, mizând pe o măsură de un populism visceral, sinistru, împotriva legilor interne și a convențiilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Legat de acest deziderat al primarului de Orhei, am citit pe rețelele de socializare mai multe avertismente de genul „Ilan, ai grijă ce-ți dorești”…
La campania de instigare la agresiune și violență participă cu sârg și Igor Dodon, cel care, după ce a amenințat că se va plasa în fruntea falangei socialiste, ne-a anunțat că nu va candida în alegerile parlamentare (corect, în caz contrar ar fi trebuit să demisioneze din funcția sa de acum, în care a ajuns prin minciună, manipulare și finanțare offshore). Deși funcția îl obligă la neutralitate și imparțialitate de arbitru, Dodon și-a convocat săptămâna trecută pe treptele palatului prezidențial o mulțime de susținători (unii în haine paramilitare), în ideea creării unor gărzi patriotice care să apere președinția, statalitatea și ortodoxia amenințate, în viziunea lui Dodon, de România, NATO, Uniunea Europeană și de americani.
Episodul mobilizator din fața președinției întregește imaginea disoluției instituțiilor statului, subminate din interior de morbul corupției și al trădării interesului public.
Această campanie electorală, dar și lunile care au precedat-o, ne arată că Republica Moldova se deplasează tot mai mult spre un Ev al obscurantismului și al violenței. Asta ne-am dorit când ne declaram independența în 1991? Asta am vrut în 2009, când ne despărțeam de regimul Voronin? Să ne întoarcem la dictatură, să ne luăm cu toții lumea în cap?
Și când te gândești că ar fi putut fi atât de simplu… Să nu furi, să nu minți, să respecți legea, să te comporți decent. Să nu-ți uiți cei șapte ani de-acasă (dacă i-ai avut!), să nu profanezi memoria strămoșilor, suferința lor din Gulaguri, valorile naționale.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.