Dizabilitatea nu este o piedică pentru a deveni lider la nivel local și a contribui activ la dezvoltarea comunității, dar și pentru a-ți urma visele, crede Adela Postolachi, medic de familie în satul Terebna, raionul Edineț.
Europa Liberă: În studioul Europei Libere ați venit în scaunul cu rotile, ați ajuns la noi pentru că vă considerați o persoană ambițioasă și luptătoare. Despre Dvs. se spune că sunteți omul care a început viața de la zero. Iată de ce este bine să afle și alții despre adevărata Dvs. putere, în pofida tuturor greutăților, necazurilor, dificultăților cu care v-ați confruntat, dar pe care le mai întâmpinați. Aveți o istorie aparte – cu mai mult de zece ani în urmă, ați suferit o traumă la coloana vertebrală, după mai multe intervenții chirurgicale, ați ajuns invalidă de gradul I. ONG-urile care apără interesele oamenilor cu dizabilități insistă tot mai mult ca aceștia să fie acceptați în câmpul muncii, dar despre Dvs. ziceam că sunteți luptătoare și ambițioasă, pentru că aveți și un loc de muncă, reușiți să tratați pacienții nu doar cu medicamente. Despre ambiție să ne vorbiți.
Adela Postolache: „Ambițiile apar nu instantaneu. Este necesar în viață să apară anumite momente care să te determine de a fi mai ambițioasă, ca să realizezi anumite lucruri. Deci, aceasta nu vine pur și simplu de la sine, fie că ești o doamnă în scaunul rulant, fie că ești un om absolut, perfect sănătos. Adică, o motivația sau o stare psihică, o stare emoțională care te determină să lupți, să realizezi anumite momente în viață și să acționezi ca să faci anumite situații mai bune sau să realizezi ceea ce, de fapt, ți-a fost încălcat un drept sau o stare – aceasta eu cred.”
Europa Liberă: Cât de ușor v-a fost și vă este să vă integrați în societate?
Adela Postolache: „La momentul actual este OK, însă inițial – ca o doamnă după un traumatism și să revin la serviciu și în societate – foarte greu mi-a fost. În primul rând, societatea noastră cu indiferența, cu starea ei mereu negativă, nemulțumită dă o altă realitate – „îi bolnavă, îi cu dizabilități, ce poate să facă o doamnă”? Însă treptat, dacă te mobilizezi, îți aduni toate forțele în pumn și acționezi, treptat-treptat, deci poți să-ți atingi orice scop pe care ți-l pui în față.”
Europa Liberă: Dvs. aveți și un job, jobul acesta vă produce și satisfacție. Sunt mulți cetățeni care cu încredere deschid ușa și vin la Dvs. ca la doctor de familie.
Adela Postolache: „Da, corect, la momentul de față asta este, însă pe parcursul anilor n-a fost această situație. Inițial când am revenit la serviciu, în 2009-2010, pacienții erau un pic reticenți din cauză că nu știau ce pot eu să aplic în practică, pentru că nu numai am revenit după un traumatism, dar și activitatea anterioară a fost în altă localitate, adică în satul natal, satul Terebna, și nu aveau încredere. „Păi, doamna a revenit din alt sat, nu știm cum acționează, cum ne va trata, cum ne va prescrie tratamentul dacă ea însăși este într-un scaun rulant”. Dar treptat, în fiecare zi punând suflet, dragoste, timp ajungi...”
Europa Liberă: Și cum descrieți relația pacient-doctor astăzi?
Adela Postolache: „Eu o consider armonioasă. Din ce motiv? Pentru că pacientul când vine la mine la primire, el descrie nu numai starea fizică, dar deja îmi vorbește despre anumite momente, fie din familie, fie emoționale, care mă ajută să-l cunosc mai bine, să-l pot ajuta, să-i pot da unele consultații în domeniul psihologiei, să pot atenua cumva situația fie în familie, fie starea sănătății. Și acest lucru treptat mi-a indus încrederea că pot să ajut nu doar persoana individuală, dar mai multe persoane, adică eu mă pot implica într-o activitate mai amplă ca să mă pot realiza și să ajut mai multe persoane.”
Europa Liberă: Ar fi o diferență cum are grijă de sănătate omul în mediul rural, pentru că la oraș situația e mult mai bună decât la sat la capitolul sănătate și servicii medicale?
Adela Postolache: „Accesibilitatea serviciilor, da, este mai redusă, sunt de acord, dar nu numai asta. Totuși, persoanele la țară au o altă mentalitate, ei lucrează, activează până se epuizează totalmente. Când vine la medic, el dorește cu bagheta fermecată să-l facem sănătos, dar deja îi sunt epuizate toate resursele, însă persoanele de la oraș - deoarece am activat și la oraș - sunt mai calculate...”
Europa Liberă: Mai cu grijă de sănătatea lor?
Adela Postolache: „Da, îngrijesc de sănătatea lor și sunt mai responsabile față de sănătate, pe când la țară aceste momente încă nu sunt percepute de către cetățeni.”
Europa Liberă: Pacienții Dvs. v-au spus vreodată că poliția de asigurare nu le este de mare folos?
Adela Postolache: „Da. Eu încerc să le explic că măcar minimumul de investigații, zilele internate în staționar sunt cât de cât achitate și acesta tot este un beneficiu. Într-adevăr nu acoperă toate cheltuielile pe care pacienții astăzi le suportă ca să-și recupereze sănătatea, nu le acoperă, dar mulțumim măcar de minimumul care este.”
Europa Liberă: Așa cum e nevoie de schimbări în medicină pentru a îmbunătăți situația, e nevoie mare de schimbări și în politică. Am înțeles că pentru Dvs. a devenit tentantă și politica, pentru că dacă la început am vorbit despre ambiție, ambiția e ca să obțineți un mandat de consilier la nivel local?
Adela Postolache: „Da.”
Europa Liberă: De ce trebuie să luptați pentru acest mandat?
Adela Postolache: „Îmi permiteți să vorbesc mai întâi de medicină? Da, este nevoie de mari schimbări, deoarece medicul de familie acum este împovărat de multe scrieri și mai puțină atenție față de pacienți. Și asta foarte mult afectează nu numai starea pacienților, dar și relația cu noi este îngreuiată. Pacientul vine și noi scriem, scriem registre, scriem rețete..., scriem și scriem niște rapoarte de parcă suntem niște scriitori în loc să acordăm tratament pacientului.”
Europa Liberă: Înțeleg că-i mult lucru birocratic?
Adela Postolache: „Da, corect.”
Europa Liberă: Și atunci se pierde din atenția pe care trebuie să i-o acordați pacientului?
Adela Postolache: „Da. Însă am observat că activitatea mea medicală se rezumă numai la pacienții pe care îi deservesc și în cabinet vine câte unul, dar eu am o dorință ca să-i ajut pe mai mulți, fiindcă d-lor veneau deja și cu probleme nu de sănătate. De exemplu, unii aveau nevoie de un fotoliu rulant și se interesau unde să apeleze, unde să scrie o scrisoare, de informație juridică pe care eu cât de cât o cunosc și mă străduiam să mă implic. Acesta a fost un imbold să mă implic în politică ca să ajut nu numai pacienții, dar cetățenii satului meu cu puterea mea ca să trăiască mai bine și să aibă o viață cu mult mai bună, pentru că merită.”
Europa Liberă: Nu e nici greu, nu e nici ușor să obții un mandat de consilier local, dar unii spun că poate ar avantaja mai mult culoarea politică dacă o ai, poate că ți-ar ajuta dacă ai lucrat în administrația publică locală. Dvs. totuși veniți din medicină.
Adela Postolache: „Nu este pentru prima oară când încerc să candidez la funcția de consilier.”
Europa Liberă: Ați mai candidat?
Adela Postolache: „Da, cu patru ani în urmă și am pierdut alegerile, n-am întrunit numărul necesar de voturi ca să ocup o funcție de consilier local. Asta a fost ca o lecție și m-a ajutat să analizez și să mă mobilizez, mai mult să învăț – mulțumesc mentorilor care m-au instruit –, ca la viitoarele alegeri să iau iarăși parte.”
Europa Liberă: Și o să mergeți independentă?
Adela Postolache: „Nu, din partea unui partid.”
Europa Liberă: Cărui partid?
Adela Postolache: „Din partea Partidului Socialiștilor.”
Europa Liberă: Contează totuși culoarea politică?
Adela Postolache: „Contează competența, bunătatea, implicarea deplină în activitatea pe care o desfășoară persoana și onestitatea.”
Europa Liberă: Omului ce trebuie să-i dai – undița sau peștele?
Adela Postolache: „Eu consider că undița, dar este necesar și de mecanisme de gândit, și la capitolul acesta mai trebuie de lucrat și sper că noi venind mai noi în politică, sper să aducem și lucruri noi ca să putem ajuta cetățenii, populația satului natal să trăiască mai bine.”
Europa Liberă: Ce inițiative la nivel local ați vrea să promovați?
Adela Postolache: „Aș vrea, în primul rând, despre modul sănătos de viață în care ne vom implica pentru a deschide un centru pentru tineret, pentru sport, să fie accesibile toate instituțiile atât pentru persoane cu mobilitate redusă, cât și pentru mămici cu cărucioare, persoane cu dizabilități... Deci pentru toți să fie accesibile toate instituțiile. Ar fi bine să fie îmbunătățită calitatea apei potabile, rețele de canalizare să fie...”
Europa Liberă: Sunteți beneficiară a Programului de capacitate civică și politică ce este implementat în Republica Moldova de Asociația MOTIVAȚIE în parteneriat cu UN Women și finanțat de Suedia și care are ca scop instruirea femeilor cu nevoi speciale din diferite localități ale țării pentru a candida la funcții în consiliile locale și pregătirea lor pentru a face față provocărilor unei astfel de activități. Ce ne puteți spune despre acest program?
Adela Postolache: „Mă bucur că la această instruire suntem 100 de femei și patru persoane cu dizabilități vom lua parte la alegerile locale. Consider că această instruire va fi o pistă bună pentru a ne lansa și consider, cu Doamne ajută, că vom câștiga. Este un program bine gândit pentru a promova femeia în politică și modalitatea de a te implica în politică și de a ajuta persoanele în anumite situații grele sau complicate, dificile.”
Europa Liberă: Și despre viitorul Moldovei. Cum îl vedeți viitorul satului și al statului?
Adela Postolache: „Eu viitorul satului meu îl văd frumos și consider că noi toți trebuie să ne implicăm, atât persoane cu dizabilități, cât și vârstnici, și tineri ca să schimbăm satul nostru într-un sat prosper, dar și Moldova o văd o țară prosperă și să arate ca parte a Europei pentru a ne simți fericiți acasă și să avem posibilitatea să ne deplasăm în orice colț al lumii, căci merităm, suntem oameni muncitori, buni și merităm acest lucru.”
