Institutul Bertelsmann afirmă într-un studiu că Brexitul îi va costa pe europeni circa 40 de miliarde pe an. Din cei circa 4,5 milioane de europeni trăitori în Regatul Unit, nu mai puțin de 750.000 s-ar putea vedea nevoiți să plece.
Europenii se concentrează acum asupra eventualității în care nu se va ajunge la o înțelegere până pe 31 octombrie, data la care Marea Britanie este presupusă a ieși în mod formal din UE. Pentru moment, cele două părţi trebuie să se pună de acord atât asupra naturii relaţiilor pe care le vor avea după Brexit, cât şi a perioadei maxime a tranziţiei avute în vedere după 31 octombrie 2019, în vederea pregătirii unei „viitoare relaţii” cu contururi încă vagi.
Perioada de tranziţie era prevăzută până la sfârşitul lui 2020 sau începutul lui 2021, în acordul provizoriu de retragere, dar, potrivit unor surse europene, negociatorul-şef al UE, Michel Barnier, ar fi propus prelungirea ei cu doi ani. „În mod evident, dacă prelungim perioada, va trebui găsit un acord în chestiunea contribuţiei financiare” a Marii Britanii, a spus Michel Barnier.
Pentru cetățenii europeni locuitori în Marea Britanie, inclusiv pentru români, nimic nu s-ar schimba în cei doi ani obligatorii de tranziție de după Brexit, indiferent de data la care va avea loc divorțul. Incertitudinea însă persistă, iar ea afectează atât moralul europenilor lucrători în Anglia, cât și, lent, economia britanică. Londra n-a putut da, până acum, asigurările că va accepta totalitatea concesiilor cerute de celelalte capitale, concesii care țin de soarta europenilor, a cetățenilor celorlalte 27 de țări ale UE care trăiesc și lucrează în Marea Britanie și care se tem pentru viitorul lor.
Comisia Europeană a început chiar să ancheteze asupra multelor cazuri de cetățeni europeni deportați deja din Anglia, în ciuda dreptului de deplasare de care se bucură toți cetățenii UE. Sunt cunoscute cazuri de cetățeni UE expulzați din Anglia chiar și pentru încălcarea regulilor de circulație, deseori înainte ca ei să aibă timpul să introducă un recurs legal. Datele oficiale britanice cele mai recente arată că în anul 2017 au fost expulzați 5.300 cetățeni UE, cu 27% mai mult decât în anul precedent. Unii din aceștia trăiau de ani de zile în Marea Britanie, plăteau taxe și impozite.
Cazul care a stârnit cel mai mare scandal a fost cel al unui suedez de 26 de ani, care trăia de 13 ani în Anglia și care, deși lucra în mod legal, a făcut 36 de săptămâni de închisoare pentru încălcarea unor reguli de circulație, după care a fost pe loc expulzat în Suedia. De asemenea se anchetează cazul unui polonez de 28 de ani care s-a sinucis la centrul de detenție Harmondsworth din Londra unde era ținut în vederea deportării.
În multe cazuri, avizul de a părăsi Anglia poate fi doar de 10 zile, în care persoana care a primit scrisoarea oficială trebuie să lichideze tot ce posedă.
Asemenea practici nu sunt demne de un guvern civilizat...
Purtătorul de cuvânt al partidului Liberal Democrat din opoziție, Ed Davey, a rezumat situația foarte concis: „Conservatorii caută să stârnească o atmosferă de ostilitate vizavi de oricine nu e britanic,” a spus el. „Asemenea practici nu sunt demne de un guvern civilizat. Au să ne distrugă reputația în străinătate și au să ne facă rău în negocierile cu UE.”
Presupunând că Marea Britanie va ieși într-adevăr din UE pe 31 octombrie anul acesta, va urma o perioadă de tranziție până la sfârșitul lui 2021, perioadă în care practic nimic nu se va schimba. Marea Britanie va avea statutul țărilor din Spațiul economic european (EEE, adică: Islanda, Liechtenstein, Norvegia), care permite un acces total la piața internă europeană păstrând în același timp întreaga legislație europeană. Tot așa, Anglia va rămâne în uniunea vamală cu UE, așa cum este și Turcia.
În perioada de tranziție, Marea Britanie va fi obligată să aplice întreaga legislație europeană, dar fără a mai putea participa la procesul de decizie. Eurodeputații britanici, Comisarul britanic și toți înalții funcționari din instituțiile UE se vor întoarce acasă. În schimb, funcționarii angajați prin concurs, iar nu în posturi politice, în instituțiile europene, vor rămâne la Bruxelles și Strasbourg. Cetățenii UE din Marea Britanie, la rândul lor, își vor continua activitatea ca și până acum.
Ce se va întâmpla însă după aceea nu este deloc limpede. Pentru a câștiga timp, administrația le-a trimis tuturor cetățenilor UE cu adresă cunoscută pe teritoriul britanic o scrisoare care caută să explice, nu foarte convingător, modul efectiv în care se va desfăşura procesul de obţinere a rezidenţei după Brexit.
Un proces digital pentru cei care îşi doresc să aplice la statutul de rezident al Marii Britanii în viitor...
Pe scurt, e vorba de „un proces digital pentru cei care îşi doresc să aplice la statutul de rezident al Marii Britanii în viitor. Acest proces va fi dezvoltat având în prim plan utilizatorul, iar noi vom ţine legătura cu el la fiecare pas. Vom menţine costurile pe cât de scăzute cu putinţă, nu mai mult de costurile implicate de obţinerea paşaportului britanic. Criteriile aplicate vor fi simple, transparente şi strict în concordanţă cu acordul încheiat pentru Brexit. Oamenii care vor aplica nu vor trebui să dea socoteală pentru fiecare călătorie în şi în afara ţării şi (...), foarte important pentru orice cetăţean UE care are rezidenţă permanentă, va fi un proces simplu pus în mişcare pentru a schimba statutul lor actual cu cel de rezident al Marii Britanii".
Promisiunea instalării unui „sistem digital” vag definit nu va fi însă suficientă pentru a spulbera toate spaimele. Un diplomat britanic în post la Bruxelles recunoaște că sarcina de a verifica și redefini statutul celor trei milioane de cetățeni UE care trăiesc în Marea Britanie este uriașă, iar serviciile administrative nu sunt pregătite și că nu au fost încă puse la punct instituții paralele. Același diplomat în post la Bruxelles asigură însă că sentimentul printre cei apropiați de cercul negociatorilor este că în cele din urmă Brexit nu va avea loc și că se va rămâne la status quo, la situația de azi, lăsându-le cetățenilor europeni un statut privilegiat.
Dacă se alege însă să se rămână la un status quo incert și pe termen nedefinit, care nu i-ar atinge, teoretic, pe cetățenii UE cu slujbe și contracte în regulă în Anglia, asta i-ar afecta însă profund pe cei cu statut precar, pe lucrătorii detașați, care trăiesc și lucrează deseori la limita precarității.
Moldovenii cu cetățenie românească nu vor fi afectați, dar cei care nu au cetățenie românească ar putea fi deportați pur si simplu în cazul celei mai mici infracțiuni.
