„Durerea trebuie să ne unească, altfel pierim”. Solidaritate în vreme de pandemie

Sunt tot mai multe voci care spun că situația de criză prin care trece omenirea este similară unui război, de aceea este nevoie de unitate și solidaritate. Despre solidarizarea pe timp de pandemie și cât de săritori la nevoie sunt moldovenii, vorbim la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Sprijin, solidaritate, ajutor reciproc – toate acestea sunt importante în aceste vremuri. Lumea învață din crize și știe ce înseamnă solidaritatea. În plină pandemie, persoanele generoase și organizațiile caritabile oferă ajutor categoriilor vulnerabile. La Sângerei, trecătorii cu care am discutat ocazional mi-au spus că solidaritatea înseamnă apropiere, grijă pentru cel de lângă tine, pentru semenii tăi și chiar funcționează.

– „În aceste timpuri, solidaritatea se manifestă mult mai mult ca altădată și ne-am bucura ca ea să aibă continuitate și să ne vedem cu ochi buni, să ridicăm și ochii la cer și să cerem întotdeauna îndrumare, înțelepciune.”

Europa Liberă: Cum învinge binele răul?

– „Numai prin bunătate: o faptă bună și un gând bun să trimiți.”

Europa Liberă: Dar se observă egoism, invidie, goană după material?

– „Se observă toate. Iată, acum s-au oprit și poftele.”

Europa Liberă: Și ce se va schimba?

– „Vom fi alții, cu siguranță, alții mai buni, mai solidari, mai omenoși, mai plini de cumsecădenie.”

Europa Liberă: Dvs. când faceți o pomană?

– „Când ajut pe cineva - că este copil, că este bătrân, că este cu studii, că nu-i cu studii. Și binele acesta se poate manifesta în multe modalități, nu neapărat în bani.”

Europa Liberă: Pe cine-i considerați neajutorați? Și sunt mulți din ăștia?

– „Neajutorați sunt acum bătrânii. Și sunt mulți, mulți și singuri. Bătrânețea îi haine grele, dar ea nu ar fi atât de grea, dacă i-ar avea pe cei dragi aproape. Și atunci, omul se împacă și cu destinul, și cu anii, și se mândrește cu felul că a adunat o coroană de ani și că, uite, este un exemplu.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, a poposit cu microfonul aici, la Sângerei, și întrebăm localnicii despre cum înțeleg moldovenii să fie generoși, mărinimoși, să sară în ajutor?

– „Nu-i numai ajutorul acesta material, putem ca să întrebăm cel puțin vecinul de peste gard de ce are nevoie, putem să dăm cuiva un pahar cu apă la nevoie, să punem bunătatea noastră, omenia noastră, de ceea ce cam am uitat acum în ultima vreme.”

Europa Liberă: Dvs. când ați mers la o vecină, la un nevoiaș să-i dați o pomană?

– „Întotdeauna merg. Strigă vecina peste gard că are nevoie de un medicament și am fugit la farmacie, că-i trebuie. Nu-i materialul că să-i arunci anume punga ceea ori banul acela să i-l dai, dar pur și simplu de ce are omul nevoie în momentul acela. Chiar am o vecină cu piciorul rupt, e o femeie în vârstă și nu așteaptă banul, că ea nu poate să mănânce rubla, dar așteaptă ca cineva să-i deschidă ușa și să o întrebe: „Ce faci, cum te simți? Stai să-ți spun ceva, ori eu am timp ca să te ascult, spune-mi tot ce te doare, spune-mi tot ce ai pe suflet, eu am timp”. Și timpul acesta pe care ni l-a îngăduit Dumnezeu printr-acest COVID - să-l folosim ascultând și făcând bine cuiva.”

Europa Liberă: În general, această perioadă de criză, de pandemie, a solidarizat lumea?

– „E omenia oamenilor simpli care vor să ajute într-adevăr medicii, că chiar le foarte mulțumim, pentru că stau în prima linie. Știm că sunt și jertfe și merită sprijinul, merită ajutorul și eu am bună-credință și bună nădejde că lumea care face toate ajutoarele acestea face cu scopul de a ajuta pe cineva, nu pentru numele lor, ca să se pună ei în fală, în mândrie că, uite, eu mă bat cu pumnul în piept că eu am dat suma asta de bani. Fiecare care dă – dă din ceea ce are și nu-și afișează numele cu scopul, cu gândul ca banul acesta într-adevăr să fie pentru medici, pentru poliție, pentru toți-toți care stau pe prima linie și care ne ajută, ne sfătuiesc și noi nu trebuie să ne supărăm că îs întâlnită pe stradă hoinărind și-mi spune că „du-te acasă”, iar eu să spun că „ce treabă ai?”. Nu, nu, trebuie să ne supunem legislației. În fața crizei îs egali toți, și cel bogat, și cel sărac.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?

– „Să facem o trezire, să nu fim numai cu judecata în gură. Hai să începem de la noi, să ne uităm fiecare la noi și de la noi să începem o viață frumoasă, să trăim frumos.”

Europa Liberă: Așa se spune că lumea de după coronavirus nu va mai fi lumea de până la această pandemie.

– „Depinde cum fiecare om înțelege pandemia asta, că ni s-a spus: „Opriți-vă din umblarea voastră fără rost”. Să ne trezim la gânduri frumoase, să ne trezim la fapte bune, să ne schimbăm într-adevăr atitudinea unul față de altul, nu că pandemia, nu, nu, până la pandemie, așa, toți am fost închiși în case, toți am fost închiși în găoacea lui, că n-am vrut să vadă ce fac eu în casă vecinul, că n-am vrut poate să ies mai mult să vorbesc cu cineva... Trebuie să trecem asta și să ne aducem aminte de părinții noștri care ieșeau la porți, organizau șezători, chiar se cocea acea pâine, acea plăcintă și ieșeau la poartă, poate chiar era și un pahar de vorbă, dar era fără clevetire, fără bârfă, fără invidie, erau lucruri frumoase, erau glume frumoase, era frumos. Hai să trăim frumos cum a trăit odată Moldova noastră înfloritoare, s-o aducem înapoi așa cum a fost ea odată – frumos, cald, vesel, bucurie, asta să aducem în țara noastră!”

Europa Liberă: Asta înseamnă că vorbiți cu nostalgie după alte timpuri?

– „Poate și da, dar copiii noștri, nepoții noștri nu știu cum au fost timpurile celea, dar noi să aducem aceasta încetișor, ca ei să-și amintească și ei că a fost bine la bunica când au venit, a fost bine la străbunica când au venit, că era miros de pâine coaptă și asta o să le rămână în amintire, ceea ce ne-a rămas și nouă de la bunei. Eu nu spun de vremuri, eu nu spun de material, eu nu spun de ideologie, dar eu spun de sentimentele frumoase din familie.”

Europa Liberă a poposit cu microfonul aici, la Sângerei, și întrebăm localnicii despre cât de săritori la nevoie sunt cetățenii, nu numai pe timp de criză, dar, în general, calitatea asta înfrumusețează națiunea să se ajute unul pe altul, au mărinimie, generozitate?

– „Desigur, suntem cu inima deschisă, adică orișicare care are nevoie de ajutor – ne străduim. Nu cu multă vreme în urmă, moldovenii pe vremurile celea când se făcea clacă, știți, era un ajutor, dar și acum. Acum e clar, cu COVID-ul nu mai pleacă unul la altul că, adică, se cam tem de…”

Europa Liberă: Dar există o solidaritate?

– „O solidaritate, desigur, există. Păi să vă lămuresc una: au venit copiii acasă și au fost la magazin, au făcut câteva pachete mari și nu că să se ducă la o rudă careva, că am, mama e în vârstă și trăiește alături și mai am rude care îs mai în vârstă, dar nu, la careva mai în vârstă care-s singuratici, care-i avem în mahala.”

Europa Liberă: Năpăstuiți de soartă...

– „Da, și care au nevoie.”

Europa Liberă: Și cum v-ați uitat la acest gest?

– „Pasul acesta… Știți, m-am uitat cu lacrimi în ochi, m-am bucurat foarte mult și eu, dacă cândva, nu dă Domnul, voi avea nevoie de o mână de ajutor - sper că cineva să întindă mâna și să mă ajute, deoarece până acum toată vremea am pus umărul, dacă a trebuit, unde a trebuit, la cine, nu m-am uitat că o să am ceva de acolo ori n-o să am ceva de la chestia asta, dar am ajutat pe foarte mulți.”

Europa Liberă: Știți că se răspândește așa un zvon în societate că acei care sunt un pic mai înstăriți, mai avuți – nu prea se uită la cei săraci?

– „Omu-i diferit, este om care-i mai puțin avut, dar îi mai rezervat, îi mai zgârcit și te miră chestia asta, pentru că el singur simte pe pielea lui că are nevoie în multe cazuri de ajutor, dar să dea o mână de ajutor cam se mai gândește și, invers, sunt care nu prea are el nevoie de ajutor, dar ajută pe unul, pe altul, cât poate, cum poate și eu socot că asta-i caracteristic la moldoveni și așa ar trebui să fie.”

Europa Liberă: În perioada asta de pandemie cea mai mare solidaritate se zice că s-a manifestat când s-a propus să vină cetățeanul în ajutorarea personalului medical. Și aici, la Sângerei, din câte am înțeles, lumea n-a fost indiferentă?

– „Da, fiecare după posibilități. În spitale situația e critică, deoarece n-a fost nimeni pregătit. În teritoriu, echipamentul e foarte puțin și e clar că au pus umărul și agenții economici, care au putut, cu ce au putut au ajutat, dar aici îs politicile statului și ar trebui să intervină, deoarece medicii nu-s echipați. Medicul de familie se duce la chemare – el nu știe unde se duce. Medicii de familie sunt și ei pe prima linie și e foarte periculos când te duci și nu știi unde te duci - îs bolnavi, nu-s bolnavi.”

Europa Liberă: Sunteți agent economic, Dvs. știți cum se câștigă banul. Dar dacă, eventual, ați avea acum un milion, un miliard, ce ați face cu banii?

– „Păi, desigur, aș da ajutor în primul rând la spital, echipament pentru medici, le-aș face condiții, deoarece medicii lucrează cu o mască și o pereche de mănuși pe care le cumpără singuri de la farmacii, înțelegeți, pentru că nu-i…”

Europa Liberă: Încă ce ați mai face cu banii?

– „În agricultură să faci un miliard, asta cred că e imposibil, dar de asta și am zis că…”

Europa Liberă: Dar până la urmă, contează bogăția materială sau cea spirituală?

– „Contează bogăția spirituală pe care o are omul, că banii vin și se duc, dar ce are omul în suflet, în inimă rămâne și dacă ai vecini buni, prieteni buni – ți-i mai ușor, are cine să-ți dea o mână de ajutor și să treci prin viață e mai ușor.”

Europa Liberă: Cum se ajută moldovenii la nevoie?

– „Nu se ajută, îs buimatici, îs invidioși, nu se ajută. A mers omul pe drum, dacă a căzut jos – nu-l mai scoală nimeni, acolo șede.”

Europa Liberă: Dar criza asta de pandemie ar putea să schimbe mentalitatea oamenilor?

– „Dacă să lucrăm, nu, iaca, de-o vorbă, eu sunt în piață, dacă văd că omul nu are bani, eu îi dau lucrul acela cu cât l-am luat, chiar și ieri am dat mai ieftin pentru un bărbat de 62 de ani.”

Europa Liberă: Cel bogat îl înțelege pe cel sărac?

– „Sărac pe sărac ajută, acel bogat merge și nici bună ziua nu-ți dă, dar noi suntem deprinși așa, mai cu pomană.”

Europa Liberă: Cine sunt cei săraci?

– „Acei săraci, iaca, alde mine, care n-au trei-patru mașini, trei-patru case sau cât acolo.”

Europa Liberă: Dar cât îi trebuie unui om?

– „Dacă ai mult – nu știi ce să faci, dar când e mai puțin – încă îi mai cu folos.”

Europa Liberă: Dacă ați avea un milion de dolari, ce ați face cu banii aceștia?

– „Da, rămân toți la stat, dacă nu-i am și nici nu o să-i am.”

Europa Liberă: Dacă i-ați avea printr-o minune?

– „Dacă i-aș avea, i-aș da la cei săraci.”

Europa Liberă: Cum i-ați împărți?

– „Omul se vede care nu are și care are, sunt mulți că am dat pe datorie și nu-mi dau banii, nici nu-i mai cer, pentru că văd că nu au de unde să mi-i dea, dar dacă a venit și a cerut și eu văd că nu are de unde să dea – eu îl las așa, că știu că nu o să dea.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, a poposit cu microfonul aici, la Sângerei, și întrebăm localnicii despre generozitate, mărinimie, compasiune. Cum se manifestă aceste calități?

– „Moldovenii sunt foarte săritori la ajutor, știu din propria experiență, chiar acum am sunat la un prieten și trebuie să vină cu mașina să mă ia de aici, de la spital. Am avut o intervenție.”

Europa Liberă: Cum vi s-a părut spiritul acesta de solidaritate acum, pe timp de pandemie?

– „Chiar acum, pe timp de pandemie, oamenii se ajută unul pe altul, mulți fac donații de bani ca să ajute medicii, mulți îi laudă pe medici. Vreau să mulțumesc mult și eu medicilor, fiindcă am stat acum în spital. Cred că în această perioadă oamenii se vor ajuta și mai mult unii pe alții, fiindcă este nevoie de bunătate, de credință și ajutor moral, asta-i principalul pe acest timp.”

– „Am descoperit o solidaritate fenomenală pe timpul de restriște, pe timpul războiului acesta cu acest ucigaș nevăzut, care se numește COVID. Oameni din toate părțile lumii, dar în primul rând acei din oraș au venit cu propunerea să-i ajutăm pe acei care sunt în nevoință. Necazul ne-a unit.”

Europa Liberă: Dar cum vedeți lumea în perioada post-COVID?

– „Cred că bunătatea și dragostea vor fi net superioare pentru tot globul pământesc. De fapt, COVID-ul acesta a făcut și un lucru mare. Da, este o tragedie, mor oamenii noștri din cauza iresponsabilității celor care ne conduc, dar COVID-ul, de fapt, curăță și este o curățare acum pe pământ, alege grâul de neghină. COVID-ul a fost creat de răutate, diavolul a creat COVID-ul, dar Dumnezeu o să-l răstoarne, răutatea lucrează prin oameni și Dumnezeu lucrează prin oameni. Și credința oamenilor care s-a renăscut, practic, eu văd o renaștere și a creștinismului nostru, întinerirea credinței noastre care se naște acum din nou în casele noastre, în biserica cea mică pe care o avem. Câte case și câte apartamente avem în Republica Moldova – atâtea biserici avem, de fapt. Toate, toate casele noastre, de fapt, nu-i casă, eu cred, unde nu este candela aprinsă. Diferite confesiuni suntem, dar, până la urmă, suntem majoritari creștini și toți îl avem pe Hristos. Omenirea a fost împărțită atunci când Hristos a fost răstignit, acest exemplu, a fost răstignit și pe dreapta, și pe stânga, de fapt, asta este dreapta – bunătatea, stânga – răutatea.”

Europa Liberă: Și binele învinge răul?

– „Și binele învinge, numaidecât învinge!”

* * *

Oamenii cu care am discutat ocazional la Sângerei au vorbit despre o solidaritate impresionantă în lupta cu noul coronavirus. Mulți s-au solidarizat și ajută cu ce pot persoanele care se află în prima linie în combaterea îmbolnăvirii cu COVID-19. Inițiativa civică „Împreună pentru voi” a fost lansată de Ana Racu, Victoria Dunford și Anatol Untură, pentru susținerea celor care sunt expuși unui risc mai mare de infectare. Gestul activiștilor civici este decisiv pentru susținerea medicilor, lucrătorilor sociali, poliției și penitenciarelor. Ana Racu, membru al Comitetului ONU împotriva torturii, vorbește despre campania de strângere de fonduri pentru susținerea celor implicați în lupta cu pandemia de COVID-19 - „Împreună pentru voi”.

Ana Racu: „Suntem în a cincea săptămână de campanie. Prin ceea ce am reușit noi până acum să colectăm, să donăm, să mobilizăm, cu certitudine pot să afirm că nu suntem pierduți din perspectiva mobilizării comunitare și a carității, există foarte multă lume care din puținul pe care îl are încearcă să ajute medicii. Și asta este de lăudat și de admirat. Evident că avem contribuții substanțiale de la companii, instituții care, în pofida crizei existente, își pot permite să facă donații substanțiale din care am cumpărat deja echipamente medicale scumpe, care sunt la mare căutare acum la nivel global. Dar noi apreciem fiecare donație, fie că este vorba de 50 de lei pe care-i face cineva din salariul modest pe care îl are, fie că este vorba de donații care pleacă mai sus de 50 de mii de lei; pentru noi fiecare donație contează, deoarece când zic 50 de lei, asta înseamnă 5 măști, iar 5 măști înseamnă că 5 medici pot fi asigurați aproape o zi întreagă cu o mască de protecție și asta înseamnă destul de mult.”

Europa Liberă: Dar și acum, când cuvântul „solidaritate” este la ordinea zilei, aud constatări. Unii spun că sunt solidari cei care înțeleg greutățile și au trecut poate prin necazuri și acum chiar vin în ajutor; alții spun că cei care sunt bogați-bogați și goana asta după averi îi face să fie poate și mai avari ca altădată. Din observațiile de pe parcursul acestor 5 săptămâni, ce apare în prim-plan totuși?

Ana Racu: „Îmi vine foarte greu să fac o temperatură medie pe spital, ca să zic așa, la nivel social.”

Europa Liberă: Dar temperatura societății poate fi măsurată?

Ana Racu: „Da, noi suntem cumva clădiți din substanțe și valori diferite totuși. Am întâlnit oameni bogați zgârciți și am întâlnit oameni săraci foarte mărinimoși. Până la urmă, ține de o decizie personală dacă te implici sau nu, pentru că a face bine corect e o mare artă. Nu e suficient pur și simplu să donezi sau să aduci ceva, trebuie să fie și de calitate, și conform rigorilor, și verificăm calitatea, și solicităm certificate, pentru că imaginați-vă că duci o mască necalitativă, asta înseamnă că tu ai cheltuit și bani, și nu oferă protecția necesară. Ce pot să spun cu siguranță, există câteva tipuri de personalitate, astfel că unii se adaptează mai repede la criză, alții mai greu, iar alții nu acceptă nici în ceasul de pe urmă, deci au mecanismul acesta de apărare și de negare gen: „Cu mine n-o să se întâmple așa ceva; mie nu mi se poate întâmpla asta”. Este regretabil faptul că acest mecanism de negare îl au și decidenții în unele cazuri și asta face lucrurile dacă nu grave, atunci imposibile. E foarte grav să ai un primar sau să ai un polițist, un preot care gândește în felul acesta. Mobilizarea asta comunitară se instalează involuntar, pentru că oamenii înțeleg că la o anumită etapă am realizat că suntem pe cont propriu și trebuie să facem ceva ca să ne salvăm viețile. Încă o dată spun: este admirabil efortul și coalizarea asta socială care s-a produs. Campania noastră nu este unică. Noi am pornit primii, ca să zic așa, și asta a fost un fel de torță, o forță care i-a mobilizat și pe alții. Deci să facă și alții atât cât facem noi, să facă alții și mai bine dacă pot.”

Europa Liberă: Voi v-ați focusat să veniți în ajutor, înainte de toate, celor din prima linie, mai cu seamă personalului medical, celor de la poliție, din vamă. Ce ați citit în ochii celor pe care i-ați ajutorat?

Ana Racu: „Comunic cu zeci de medici, inclusiv asistente medicale și văd foarte multă recunoștință, văd foarte multă lume care nu vrea să lase mâinile în jos, oameni puternici, determinați să lupte și o fac în modul cel mai profesionist posibil, chiar dacă au tensiunile lor interne, pe care, bănuiesc, nu le arată, pentru că își fac griji pentru copiii lor, pentru părinții pe care îi au în vârstă sau departe, fiindcă au și ei familiile separate ca și toată lumea care acum e prinsă de această pandemie, dar din ceea ce văd eu, văd foarte multă demnitate. Am toată admirația și recunoștința pentru medicii noștri, în pofida tuturor lucrurilor care s-au mai spus pe alocuri despre prezența actelor de corupție în sistemul medical. Deci, există, cu toată certitudinea afirm în ceasul acesta greu că există foarte multă lume profesionistă, există foarte mulți medici buni, asistente medicale jos pălăria, infirmieri și infirmiere, tehnicieni de laborator, șoferi de ambulanțe, oameni care... imaginați-vă doar pentru o clipă că vă treziți dimineața și mergeți să vă întâlniți cu moartea. Nu mi se pare cel mai simplu exercițiu.”

Europa Liberă: Situația a arătat că totuși în Republica Moldova, un stat mic, numărul personalului medical care a fost infectat este destul de mare și iată că sunt și cazuri tragice, fiindcă s-au înregistrat și decese în rândul personalului medical.

Ana Racu: „Din păcate, cifrele vin să susțină acest lucru. Nu pot să afirm cu toată certitudinea care au fost cauzele îmbolnăvirii atât de masive a medicilor, fie că este vorba de lipsa echipamentului de protecție, pe alocuri admit că ar putea să fie și din necunoaștere...”

Europa Liberă: Erori umane...

Ana Racu: „Erori umane, în sensul că nu toată lumea, nu toți medicii, inclusiv din spitalele raionale au avut acces la instruiri cum trebuie să fie stocat sau îmbrăcat acest echipament de protecție. Deci nu cred că există o singură cauză, asta-i cu certitudine.”

Europa Liberă: Se învață și din mers.
Ana Racu: „Da, multe lucruri s-au învățat. Toate statele au fost luate prin surprindere de această pandemie, nu cred că noi suntem o excepție. Mai mult decât atât, nu ai cum să știi că ești super-protejat la muncă medic fiind și poți să mergi să-ți cumperi pâine și să înhați virusul de la alimentară. Deci nu poți să stabilești cu exactitate. Eu nu știu dacă noi am putea să ne permitem luxul să facem asemenea investigații, mai ales că acum suntem pe linia de front. Evident, pe urmă probabil au să apară mai multe interpretări, mai multe opinii, cert este că noi în această campanie - „Împreună pentru voi” - ne dorim să avem medicii funcționali, sănătoși și protejați, pentru că asta înseamnă șansa noastră de salvare.”

Europa Liberă: Voi ați demonstrat cât de importantă este transparența. Acest lucru v-a ajutat foarte mult să obțineți credibilitate și din partea donatorilor, și din partea celor pe care îi ajutați. Până la urmă, mulți se mai întreabă: totuși, unde ajung banii și dacă statul este impotent atunci când cetățenii pun mână de la mână să salveze situația?

Ana Racu: „Transparența este oricând binevenită, fie că este vorba de o achiziție la nivel de primărie, fie că este vorba de o achiziție de milioane, sute de milioane la nivel statal. În primul rând, operăm cu bani din donații și omul vrea să știe dacă donează unde ajung banii lui, pentru că au fost pe alocuri și niște sugestii de genul că ar trebui caritatea să fie făcută în tihnă și în liniște, și nu în văzul lumii. E adevărat, de multe ori încerc să fac un bine fără ca să-l etalez, problema este că, atunci când operezi cu bani din donații trebuie să existe transparență, oamenii trebuie să vadă unde au ajuns banii și dacă aceste echipamente au ajuns la destinatari, adică la personalul medical. Noi facem publică fiecare procurare, în sensul că anexăm toate facturile, conturile de plată, facem poze, video acolo unde ne permite inclusiv restricția epidemiologică. Dar avem pe alocuri și situații foarte dificile, cel puțin una dintre contabilele unei instituții mari cu care am lucrat timp de trei săptămâni are și ea COVID acum și nu putem să obținem actele. Deci avem blocaje de tot felul, dar încercăm maxim posibil să facem totul transparent, suntem conștienți că ne-am pus și reputațiile noastre profesionale și personale la bătaie. Miza este foarte mare și nu ne permitem să gafăm și ar fi mișelește în situație de criză să îți permiți așa ceva. Eu ajung uneori în situații că nu am dezinfectant acasă, asta în timp ce livrez cu tonele în instituții medicale. Pe de altă parte, încercăm să facem lucrurile maximum calitativ, transparent, la timp și un accent foarte mare îl punem și pe posibilitatea de a lucra cu furnizori locali. Noi încercăm să achiziționăm maximum de la companiile locale.

Dacă vorbim de echipamente de protecție, atunci lucrăm cu Fabrica de confecții de la Soroca, dacă vorbim de măști, am lucrat cu întreprinderea de stat de la Penitenciarul Rusca, pentru că și impactul social contează. Acolo stau aproape 100 de femei-deținute care coase și au și ele sentimentul acesta că pot ajuta pe cei din libertate și în plus este și avantajul acesta că ele, fiind în izolare totală, nici nu contactează cu nimeni și avem siguranța că lucrează în condiții sterile și verificate. Același lucru îl putem spune și despre Fabrica de confecții de la Soroca. Am lucrat cu furnizorul local care produce dezinfectant și săpun antibacterian la prețuri foarte bune, astfel am reușit să achiziționăm săpun antibacterian de calitate foarte bună la un preț de 10 lei per litru. În cifre reale asta însemnând peste 10 mii de tone de săpun livrat în instituțiile medicale din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Și acest ajutor pe care l-ați adunat și continuați să-l adunați voi arată totuși faptul că statul rămâne impotent?

Ana Racu: „În momentul în care fac o analiză și fac niște concluzii trebuie să fac referință la niște lucruri pe care le-am studiat cap-coadă. Eu am început această campanie din inițiativă civică, din entuziasm civic. Ca să înțeleg cum funcționează procurările sau cum funcționează în general sistemul medical, mi-ar trebui ceva timp ca să intru în detalii, dar un lucru știu sigur: și statele care au bugete mari, de zeci, de sute de ori mai mari bugete decât statul Republica Moldova și acolo societatea civilă este foarte activă, pentru că dincolo de partea materială medicii au nevoie și de suportul acesta moral, să știe că ei sunt susținuți, să se audă vocile celor din comunitate. Deci nu vorbim doar de autorități și sistem medical. Pe de altă parte, necesitățile cresc de la o zi la alta și noi niciodată nu putem să știm câți pacienți urmează să avem mâine.

După sărbătorile pascale, sunt sigură că curba noastră va urca ușor în sus. Asta înseamnă că automat spitalele care recepționează pacienți cu COVID vor avea necesități crescânde și chiar dacă statul Republica Moldova ar fi cel mai potent stat posibil, eu nu cred că, în condițiile actuale de blocaj global, tu poți să faci livrări ca ceasul, chiar dacă ar fi făcute toate sută la sută foarte calitativ. Deci nu ai cum. De aceea este necesară această mobilizare totală, pentru că acest virus nu alege. Noi suntem într-o bărcuță acum toți - de la pensionar la ministru, de la măturător la ambasador, de la jurnalist la președinte... Suntem deopotrivă vulnerabili și răspunsul trebuie să fie comun.”

Europa Liberă: Astăzi puteți spune totuși cât de frumoasă a fost această inițiativă la începuturi? Și ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat această inițiativă?

Ana Racu: „Dacă prin acest efort nebun, colosal de aproape 5 săptămâni, noi am putut salva măcar o asistentă medicală, eu cred că lucrurile au meritat. Un medic poate salva o armată. Este regretabil că au decedat și aduc sincere condoleanțe familiilor, prietenilor, colegilor medicilor care au plecat. Au plecat medici buni. Din păcate, virusul acesta îi afectează pe cei în vârstă și în cazul medicilor, iar medicii în vârstă înseamnă cei mai experimentați și cei mai buni care pot școli și educa medicii tineri, dar dacă am putut proteja, salva un singur doctor, asta a meritat tot efortul.”

Europa Liberă: O știre care a făcut înconjurul lumii e că un bătrânel ajuns la vârsta de 100 de ani din Marea Britanie a ieșit în stradă și a început să adune și el bani și suma a devenit una fabuloasă. În Republica Moldova un asemenea exemplu ar fi avut același impact?

Ana Racu: „Noi nu avem tradiții de mobilizare comunitară. Iată de ce spun că această urgie, această năpastă acum cumva a trezit în noi niște sentimente și niște emoții, pentru că noi am cam uitat după război cum e. Pe alocuri, nu zic, sporadic vorbind, mai sunt inițiative foarte frumoase și în cunoștință de cauză pot spune că, cu mici excepții, oamenii în ultimii 20 de ani au demonstrat că pot fi făcute lucruri frumoase în comun. Întotdeauna trebuie să existe cineva care aprinde o torță și trage oamenii după sine. Cum să zic? Noi avem în sângele nostru sentimentul acesta de clacă, când oamenii se ajutau unii pe alții să construiască o casă. Eu cred că ceea ce predecesorii noștri au lăsat în codul nostru genetic poate fi activat la un moment dat, să venim cu un genetic frumos contra virusului, pentru că altă soluție nu avem. Cel mai prost lucru pe care putem să-l facem acum e să ne dezbinăm și să ne lansăm în competiții politice, în tot felul de lozinci, pentru că noi și așa suntem puțintei și dacă rămânem și mai puțintei, și mă refer în mod special la elita societății, care sunt medicii, cu exodul de medici pe care îl avem, noi o să murim ca muștele. Și de asta ar trebui să fim conștienți. Pardon că îmi permit asemenea formule, dar uneori aceste formule pot să trezească la realitate. Învățăm să fim solidari și să ne mobilizăm comunitar.”

Europa Liberă: Gestul vostru a fost și este apreciat de foarte multă lume. Dar ce sentimente trăiți atunci când tot din informații aflați că cineva își propune ca scop să se îmbogățească pe acest timp de pandemie?

Ana Racu: „Am fost abordați chiar la modul direct de către un furnizor care a cerut asigurări că noi nu revindem lucrurile. Este vorba de un producător de viziere care ne-a spus franc, în ochi: „Dacă sunteți agent economic, nici nu discutăm mai departe, dacă sunteți campanie de solidaritate și de caritate, evident, vă dau și reduceri”.”

Europa Liberă: Dar v-ar durea sufletul să aflați că cineva totuși își propune drept scop să se îmbogățească?

Ana Racu: „Oameni de genul acesta există, nu-i nimic nou sub soare, există profitori, există oameni care fac afaceri pe suferința oamenilor. De aceea spuneam că atunci când aveam opțiunea să aducem ceva dintr-o țară la prețuri exorbitante, întotdeauna am avut planul B sau C și ne-am reprofilat sau reorganizat pentru producătorul local. De altfel, producătorul local este destul de competitiv, iarăși e o problemă a noastră națională că noi nu știm să fim conștienți de calitățile noastre și cumva ne lăsăm pe planul 2, 3, pentru că nu avem sentimentul acesta de un pic de orgoliu sau de etnie mai cu mândrie, mai cu demnitate și integritate. Deci, acolo unde am putut susține producătorul local, am făcut-o, am încercat să evităm toate procurările care ni s-au părut exagerate sau n-au meritat, pentru că evidențiez încă o dată: sunt bani din donații și oamenii stau cu ochii pe noi. Ultimul lucru pe care ni l-am dori acum e să gafăm în sensul prost și să nu ajungem să ducem lucrurile acestea la cei care au atâta nevoie de ele și să-i dezamăgim pe cei care au făcut donațiile.”

Europa Liberă: Și pe finalul acestei discuții: putem vorbi despre o lecție?

Ana Racu: „Cert este că domeniul sănătății este unul prioritar...”

Europa Liberă: Și că a fost pus pe butuci?

Ana Racu: „Da, dacă facem o analiză de ani buni să vedem cât buget a fost alocat sistemului medical și cât s-a alocat pentru alte domenii, eu cred că inclusiv de aici ar trebui să pornim, dar nu doar banii, ține și de calitatea studiilor, și de prestigiul profesiei, și de încredere, pentru că da, au existat situații când medicii au fost învinuiți de luare de mită, dar pe de altă parte, au fost trecute cu vederea operațiile sau descoperirile absolut fantastice pe care le-au făcut medicii noștri și n-au fost puși în valoare. Deci, cumva ne-am orientat mai mult pe partea proastă decât pe partea bună a lucrurilor.”

Europa Liberă: Dar lecția pentru solidaritate?

Ana Racu: „Durerea trebuie să ne unească, altfel pierim.”