Acum ceva ani, nu foarte mulți, în momentul precedentei crize economice, care amenința să scufunde Grecia, se vorbea deja de punerea în comun a datoriilor, ca soluție pentru ieșirea din criză, iar Angelа Merkel a spus atunci: „Nu câtă vreme voi fi eu în viață."
Iată însă că după multe summituri inutile la Bruxelles și psihodrame colective în care nordicii, în special calviniștii olandezi, nu voiau să dea un șfanț pentru salvarea sudicilor, s-a anunțat luni că Merkel și Macron salvează Europa. Sau pe-aproape.
Este vorba de fondul comun anunțat luni de Franța și Germania, de 500 miliarde euro, bani care vor fi ridicați de pe piețele internaționale sub forma unor împrumuturi comune europene și care vor fi returnați, în tranșe, de către toți cei 27 de membri, iar nu doar de către beneficiari: Italia, Spania, Grecia. Exact ce se propusese acum câțiva ani, când Merkel a spus: „Nein! Nu câtă vreme voi fi în viață." Merkel e încă în viață și nu pare să-și fi schimbat principiile de atunci, doar că Europa întreagă o duce acum mult mai rău. Așa încât: tabuul rigorii bugetare a fost depășeit, ca și cel al zgârceniei naționale.
În fața pandemiei, Europa se arătase total dezorganizată. Dar lovitura pe care a căutat să o dea săptămâna trecută Curtea Constituțională germană oricărei inițiative vizând să găsească o soluție financiară comună care să ducă la ieșirea din criză pare să fi scuturat-o pe Angela Merkel. Aflată în final de carieră și originară ea însăși din Germania de est, Merkel nu vrea să iasă din politică și să rămână în istorie ca șefa unei Germanii reunificate, pe care toată lumea a ajutat-o la vremea ei și care acum se înfundă în egoism, cu riscul de a asista la destrămarea Uniunii Europene, doar ca să nu deschidă băierile pungii.
Naționalismul Tribunalului din Karlsruhe
Toate acestea vin după ce săptămâna trecută Curtea Constituțională germană de la Karlsruhe respinsese tocmai principiul unui asemenea plan de creare a unui fond european prin punerea în comun a datoriilor. La Paris, Libération remarca marți cu satisfacție că pregătind acest plan de ridicare de fonduri pentru salvarea UE Angela Merkel le trage un frecuș (vole dans les plumes) judecătorilor din Karlsruhe.
Tot Libération remarca ironia faptului că respectiva Curte Constituțională germană a fost creată în 1949 pentru a proteja democrația germană de derivele naționaliste și iată că acum aceeași Curte, estimând că UE trebuie să se supună dreptului german, aplicând astfel Europei întregi o viziune națională și naționalistă germană.
Planul de salvare mai este un punct pozitiv și pentru Macron, ale cărui veleități de politică europeană rămăseseră până acum în stadiul de discurs.
Cum va funcționa planul
Odată depășit tabuul și anunțat planul, Comisia europeană este acum cea care va pregăti detaliile și care va prezenta săptămâna viitoare un proiect de buget pe următorii 7 ani, buget care se arată deja a depăși un trilion de euro. Mai rămâne să fie convinse și cele patru țări reticente, "the frugal four": Austria, Danemarca, Olanda și Suedia. Un lucru e sigur: motorul franco-german vibrează iarăși, iar fără acest motor Uniunea Europeană nu ar putea funcționa.
Într-un interviu astăzi în Libération, economistul Jean Pisani-Ferry, fostul director de campanie electorală al lui Macron, scrie că ceea ce leagă Europa este tocmai acest cuplu franco-german fără de care UE s-ar rupe urmând linii de fractură între nord, sud și est. Franța și Germania, spune el, sunt suficient de diferite pentru ca atunci când ajung la un acord, acesta să devină baza unui acord și mai larg.
Cum interpretează presa
500 de miliarde de euro pentru țările UE în criză! jubila marți, pe un ton neobișnuit Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Un viraj de 180 de grade (textul propunerii oficiale este aici), dat fiind că, așa cum am mai scris, pentru nordicii protestanți datoriile pot reprezenta simbolic o formă de infirmitate morală.
Macron și Merkel salvează Europa și pe von der Leyen, o rezumă în Spania El Pais. De altfel, în Italia, La Repubblica o citează pe șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen care a spus de îndată: "Planul acesta se aliniază pe ce am propus noi".
Iar la München, Süddeutsche Zeitung titrează cu satisfacție: « Gata târguiala, trecem la treabă » (Genug gefeilscht, nun wird gehandelt). Rămâne însă să fie convinse cele patru țări care se opun unui asemenea fond comun, zgârciții numiți "the frugal four": Austria, Danemarca, Olanda și Suedia, iar cancelarul austriac Sebastian Kurz a anunțat pe Twiter că el nu este convins de planul franco-german.
Miercuri, La Repubblica scrie, pe un ton care riscă să displacă în capitalele nordice: Italia va primi 100 de miliarde din bazooka lui Merkel-Macron. Și nu trebuie dați înapoi!
Corriere della Sera precizează la rândul său că, fără surpriză, patru țări (din 27) sunt ostile planului. E vorba de așa-numiții "frugal four": Austria, Danemarca, Olanda și Elveția. Acestea patru nu sunt însă, deocamdată, câtuși de puțin impresionate de sforțările negustorești (sforzi negoziali) ale lui Merkel și Macron, constată La Stampa.
