Omul de mâine, spunea Attali, nu va mai avea un spațiu de lucru sau chiar de viață definit. Munca nu se va mai petrece într-un birou cu telefon și mobilă, ci, grație internetului și noilor tehnologii, spațiul de muncă va fi luat cu sine. Chiar așa se numea cartea lui: L'Homme nomade.
Și iată că Attali nu se înșela. Pentru prima dată de la revoluția industrială încoace, pandemia de coronavirus duce la revizuirea noțiunii înseși de „muncă”. Oricine poate este invitat acum să practice munca de la distanță, remote sau mobile work, télétravail.
Sigur, nu orice fel de muncă se pretează la asta, ci doar majoritatea serviciilor și activităților administrative. Vor exista întotdeauna lucrători în siderurgie, bucătari, polițiști sau chirurgi. Dar cel puțin în privința serviciilor și administrației, putem la rândul nostru prezice că va veni momentul în care se va fi încheiat definitiv cu acel open space al unor marilor administrații și al redacțiilor, cu arhitectura aceea de birou unic, fără pereți interiori între mese, ca o hală, unde oricine poate vedea pe oricine.
Peisajul e deja definit de pe acum: birouri pustii, mașini de cafea uscate pe dinăuntru, mobilă prăfuită, pereți reci și triști. De altfel, Mark Zuckerberg a anunțat joi 21 mai că tele-munca va deveni permanentă la Facebook. Pentru firme și patroni asta va duce nu doar la flexibilitate, ci și la o mare ușurare financiară: toate acele chirii care nu vor mai trebui plătite, toaletele curățate, paznici, îngrijitori și transport. Iar pentru lucrători -- un vis! Să poți lucra în pijama, chiar fără să te dai jos din pat. Să nu mai riști să fii prins în trafic și nimeni să nu te creadă că dacă ai întârziat nu este din vina ta. Să poți face de mâncare pentru copii în timp ce termini un raport.
Or, tocmai aici încep problemele. Suntem departe de a imagina care va fi bilanțul psihologic al acestei revoluții în muncă. Principalul neajuns se vede deja: să trebuiască să faci de mâncare pentru copii în timp ce termini un raport. Există marele risc al amestecului permanent al muncii cu viața privată și al dispariției a ceea ce anglo-saxonii numesc, printr-un termen aparent simplu dar greu de tradus: privacy.
Asta va face caduc un întreg pachet de legi actuale care protejează lucrătorul, de pildă legea franceză care interzice șefilor și patronilor să trimită emailuri de serviciu în afara orelor de muncă. Ce ore de muncă? Cum vor mai fi calculate? Ce se întâmplă cu orele suplimentare? Apoi, tele-munca adâncește deja o fractură socială care exista și înainte: fractura digitală devine una socială. ea îi va opune din ce în ce mai mult pe cei care au spațiu de muncă și privacy acasă celor mai puțin dotați, atât în material cât și în competențe.
Și mai e ceva pe care nici o videoconferință, ba chiar nici recursul la holograme, nu îl vor înlocui: relația umană directă. Prin abstractizarea muncii se ajunge și la o lipsă de fidelitate pentru companie și colegii cunoscuți doar prin intermediul unui ecran.
Și, desigur, atomizarea accelerată a societății pe măsură ce fiecare monadă, apartamentul-celulă-loc de lucru va deveni simplă celulă, în ciuda confortului afectiv și familial. Apartamentul-birou va fi simultan ceea ce Ion Barbu numea în poemul Oul dogmatic: “Palat de nuntă și cavou”.
****
Normele securității sanitare pe timp de pandemie fără aprovizionări pe potrivă cu materialele necesare i-au determinat pe mulți dintre angajatori să-i lase pe angajați să lucreze de la distanță – vorbim firește de întreprinderi și organizații care își pot permite acest lux. Managerii s-au adaptat din mers la condițiile impuse de starea de urgență în lipsa unor reglementări utile privind organizarea muncii. Conceptul de muncă la distanţă a fost propus de Guvern şi aprobat de Parlament la aproape trei luni de la declanşarea epidemiei de COVID 19 în R. Moldova. Legislaţia națională a muncii prevedea, până a fi introduse modificările din săptămâna curentă, doar reglementări sumare privind munca la domiciliu.
Noile modificări operate în legislaţie prin includerea noţiunii de muncă la distanţă au detaliat şi desfășurat principiile de organizare a activităţii în afara locului de muncă. Angajatorul trebuie să încheie cu angajatul un contract individual de muncă la distanţă care trebuie să prevadă, între altele, condițiile de prestare a muncii, programul şi modalitatea angajatorul de a verifica activitatea salariatului și modalitatea de evidență a orelor de muncă prestate de salariatul.
Șansele de a fi puse în aplicare noile reglementări au generat comentariile sceptice ale unor deputaţi, între ei Radu Marian de la Partidul Acţiune şi Solidaritate.
Cum poate angajatorul să asigure protecţia muncii?
„Aceasta presupune semnarea unui contract prin aplicarea semnăturii electronice avansate şi calificate. Problema este că doar 4 la sută din populația țării deține astfel de semnături. Marea majoritate a acestor semnături sunt deținute de companii, persoane juridice și eventual contabili. Doar o parte infimă din angajați dețin o astfel de semnătură. Din această cauză semnarea unui astfel de contract este practic imposibilă.” O altă prevedere buclucaşă, după părerea deputatului, este cea care obligă angajatorul să asigure securitatea şi sănătatea salariaților care prestează munca la distanță. „Cum poate angajatorul să asigure protecţia muncii din momentul în care salariatul lucrează de acasă? Şi nu e vorba de informare sau instruire pe online, este vorba de responsabilitate legală. Din momentul în care angajatul păţeşte ceva acasă, se intoxică de la un aliment, angajatorul răspunde ceea ce nu este corect.”
Deputata Partidului Democrat Ludmila Guzun a sugerat că noile modificări nu ar proteja suficient de mult angajaţii de eventuale abuzuri din partea angajatorului: „Trebuie să facem tot posibilul ca acele modificări legate de munca la distanţă să nu afecteze veniturile salariale ale angajaţilor. Aspectul că acest tip de muncă va fi negociat în contractul individual de lucru mie îmi trezeşte unele îngrijorări referitor în special în mediul privat.”
Ministra sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale Viorica Dumbrăveanu a respins toate aceste critici invocând faptul că noile reglementări impuse de situaţia pandemică au fost elaborate în consens cu sindicatele şi patronatele.
