Acest principiu a fost, de altfel, invocat acum pentru a justifica și permite întoarcerea lucrătorilor sezonieri români în țări precum Germania sau Austria.
Statutul acestora a fost reglementat între-o directivă din 2014. Ideea principală este că lucrătorii sezonieri trebuie să se bucure de același statut și aceleași condiții cu cei locali, cu cei din țara gazdă care lucrează în branșa respectivă.
În practică, însă, asta devine foarte greu de aplicat, pentru că în unele sectoare, precum culesul fructelor și legumelor, deseori nici nu există, practic, lucrători locali care să presteze aceeași muncă și cu care să se facă comparația. Așa încât, totul rămâne la latitudinea patronilor locali, cu care se negociază salariile și zilele de odihnă, eventuala reuniune a familiei și alte condiții și avantaje, ceea ce devine greu de menținut între limitele legale, mai ales în țările în care nu există un salariu minim legal.
În 2007, Comisia Europeană venise deja cu două directive: una care reglementează primirea "lucrătorilor calificați" și una privind cardul de muncă, acel Blue Card. Directiva din 2014 a adus însă un cadru legal mai precis privindu-i pe sezonieri, aceștia încadrându-se în categoria de muncă nespecializată. De atunci, muncitorii sezonieri extra-comunitari, precum moldovenii, au voie să rămână până la 9 luni pe baza unui contract.
Atunci când solicită viza, însă, ei trebuie să se afle în afara UE. Acesta este însă doar un cadrul legal minimal european. Statele-membre au toată libertatea să-l completeze. Statele membre au dreptul, de pildă, să excludă dreptul la studiu al lucrătorilor sezonieri, dreptul la șomaj sau dreptul la obținerea unei locuințe sociale.
În sfârșit, ar mai trebui menționați aici și cei din categoria „lucrătorilor detașați", care vin din nenumărate domenii: şoferi, zidari, instalatori, bone, și sunt teoretic recrutaţi de firme din Vest pe o perioadă limitată, însă tot din țări UE, de obicei dintre cele mai sărace.
Adevărul este însă că sistemul acesta al muncitorilor detașați, care le permite să lucreze în vestul UE scăpând de toate regulile sociale locale a derapat total. Principiul nu părea rău inițial, însă a dus la fraude masive și la neplata serviciilor sociale, precum și la prăbușirea nivelului de trai al multor muncitori și lucrători din servicii vestici.
Totul se bazează pe un text din 1996 care permitea deplasarea lucrătorilor în Uniunea Europeană, aceștia rămânând atașați la sistemul social din țara de origine. Libera circulație a lucrătorilor, sau a serviciilor, e una din cele patru libertăți fundamentale prevăzute în tratatele europene (alături de cea a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor).
Ea nu trebuie confundată cu deplasarea pe lungă durată a unui specialist sau lucrător, care ar fi atunci angajat potrivit legislației țării în care se duce.
Era vorba inițial de misiuni pe perioadă scurtă, de 24 de luni, timp în care specialistul sau lucrătorul detașat lucra sub regimul social al țării de origine (asigurări sociale, pensie etc.).
Ce au scăpat din vedere vesticii
Problema este că atunci când directiva a fost aprobată inițial, UE avea 15 membri, doar țări occidentale, iar nu 27 ca azi, și că diferențele salariale de la o țară la alta erau atunci mici. Nimeni nu s-a gândit care vor fi efectele când vor fi acceptate în UE 11 țări din Europa de Est, toate foste comuniste, cu un nivel de trai mult mai scăzut decât în Vest. Cotizațiile sociale în unele țări estice sunt de zece ori mi mici decât în țări vestice.
Agricultura, șantierele și abatoarele au devenit sectoarele cele mai afectate de acest fenomen. Frauda e generalizată și s-a ajuns la un număr uriaș de false societăți intermediare care nu au decât o adresă poștală într-o țară UE cu mână de lucru ieftină.
****
Cu statistica infectărilor și deceselor cauzate de Covid-19 în creștere, R. Moldova nu a fost acceptată deocamdată pe lista țărilor ce beneficiază de scoaterea restricțiilor de circulație pentru cetățenii care vor să călătorească în străinătate.
Ridicarea graduală a barajelor ar urma să înceapă la 1 iulie, prin urmare Moldova ar mai avea timp să dovedească, întâi de toate statelor învecinate, că este un spațiu inofensiv din punct de vedere epidemiologic. Printre cei mai afectați sunt cetățenii care obișnuiau în această perioadă să plece la munci sezoniere în țări ale UE, dar și în Federația Rusă. În acest an fluxul are direcție inversă - migranţii moldoveni s-au văzut siliți să revină acasă, spune coordonatorul de programe al misiunii Organizaţii Internaţionale pentru Migraţiune în Moldova, Ghenadie Creţu. De la începutul crizei pandemice peste 60 de mii de migranţi moldoveni au revenit în ţară. Majoritatea dintre ei aveau un statut temporar de şedere peste hotare:
„Nu aveau contracte de muncă, lucrau la negru, lucrau în zone gri, lucrau în baza pașapoartelor biometrice, fără alte acte sau aveau contracte pe termen scurt. Aceştia sunt cei mai vulnerabili în faţa situaţiei cauzate de Covid, în problemele pentru firme, angajatori care s-au răsfrânt imediat asupra celor mai vulnerabili angajaţi, celor cu statut mai temporar şi mai precar. Cei cu statut de şedere permanent, cu pașapoarte românești sau care aveau permise de şedere a statelor de destinație sunt mai puţin afectaţi.”
Ghenadie Creţu spune că situaţia migranţilor moldoveni rămâne deocamdată incertă:
„Situaţia economică pe piaţa de muncă din statele UE nu se poate redresa chiar atât de repede. Chiar dacă restricţiile de călătorie presupunem că ar fi ridicate imediat se ştie că situaţia economică şi cea de pe piaţa muncii va rămâne pe perioadă medie destul de precară, de dificilă. Mediul de afaceri nu se redresează atât de repede. Şomajul continuă să crească în UE.”
Potrivit unor estimări numărul moldovenilor care migrează pe termen scurt sau practică migraţia sezonieră se ridică la 300 de mii de persoane. Cei mai mulţi lucrează sezonier în Federaţia Rusă, mai ales în domeniul construcţiilor, urmează Italia, fiind vorba preponderent despre femei angajate în lucrări de menaj. În ţările UE, majoritatea moldovenilor care prestează munci sezoniere se legitimează cu paşaport românesc.
Expertul Mihai Mogîldea de la Institutul de Politici şi Reforme Europene constata într-un recent studiu că pandemia a scos la iveală vulnerabilitățile legate de statutul migranților moldoveni aflați la munci sezoniere de până la 3 luni în statele UE în baza pașaportului biometric. Numărul acestora constituie circa 20 la sută din cetățenii moldoveni aflați pe teritoriul UE. Parte dintre ei şi-au pierdut locul de muncă în timpul crizei, iar pentru că munceau la limita legalităţii nu au putut beneficia de ajutoare sociale. Una din recomandările expertului e ca Guvernul moldovean să perfecteze acorduri bilaterale cu statele europene în care se află contingente importante de muncitori moldoveni sezonieri. Asemenea înțelegeri ar permite legalizarea muncilor de sezon în baza pașapoartelor biometrice, respectarea deplină a drepturilor muncitorilor moldoveni în raport cu angajatorul, dar și asigurarea plăților pentru contribuțiile sociale și de sănătate de către angajat.
