„Rusia este în pragul unor schimbări cardinale și rapide, care vor începe pe neașteptate și vor duce la schimbarea radicală a clasei politice de la Moscova. Iar aceste transformări ar putea determina și o schimbare la nivelul atitudinii Rusiei față de conflictele separatiste din spațiul post-sovietic”, declară istoricul rus Valeri Solovei, fost profesor la Universitatea de relații internaționale de la Moscova MGIMO.
Interviul înregistrat la Conferința de securitate de la Riga anul trecut a fost unul din elementele discuției dintre experți și jurnaliști din Moldova, Georgia și Ucraina, în cadrul proiectului special al Europei Libere, Antinostalgia – privind spre viitor. Dezbaterea va fi difuzată pe 27 august, de Ziua Independenței Republicii Moldova. „Moldova, Ucraina, Georgia – ţări îndependente sau cioburi ale URSS?”
Valeri Solovei: „Convergența factorilor de criză în această perioadă se transformă în criză politică. Factorii de la suprafață țin de creșterea numărului de proteste în Federația Rusă, extinderea geografiei protestelor, extinderea temelor. Și eu știu că la Kremlin pericolul unor proteste la scară națională este perceput ca fiind foarte real. Și Kremlinul se pregătește de un astfel de scenariu.”
Lina Grâu: Ce însemnă aceste evoluții din Rusia pentru vecinătatea apropiată? Ați spus în cadrul prezentării dvs. că Rusia vede vecinătatea ca pe propria gradină de zarzavaturi.
Valeri Solovei: „Da, așa este. Eu cred că într-o primă etapă nu vor fi schimbări, dar ulterior situația se poate schimba și în special în relațiile cu acele țări care au probleme teritoriale nesoluționate. Eu nu vreau să spun că aceste probleme teritoriale vor fi rapid soluționate – ar fi un neadevăr. Dar cel puțin va apărea speranța soluționării lor și cred că va începe procesul de soluționare. Va fi unul destul de complicat, în multe etape, dar aceste conflicte vor putea fi soluționate. Acum scopul Rusiei este de a nu admite intrarea Moldovei și Ucrainei în NATO. Și în acest sens cred că Rusia ar fi de acord – poftim, integrați Transnistria, dar în așa fel încât să fie blocată aderarea R. Moldova la NATO. Dar în momentul în care se va schimba situația politică din Rusia, ar putea să se schimbe și atitudinea față de NATO.”
Lina Grâu: Care credeți că a fost efectul sancțiunilor occidentale asupra Rusiei?
Valeri Solovei: „Sancțiunile au influențat nu zona politicului, ci starea de spirit a elitelor. Și au influențat foarte serios. De ce? Pentru că Rusia a rămas fără creditele occidentale ieftine acordate pe termen lung. Elitele ar vrea totuși să revină la status-quo-ul de dinainte, la relațiile cu Occidentul care au existat înainte de anul 2014. Dar asta fără să restituie Crimeea. Problema restituirii Crimeii nu se va pune niciodată, pot spune asta cu siguranță. Niciun guvern rus nu va merge la așa ceva. Donbasul – da; Transnistria – foarte probabil, poate nu imediat, dar foarte probabil; cu Abhazia și Osetia este mult mai complicat deoarece acolo este vorba despre înșiși abhazii, iar în cazul Osetiei, aceștia au o republică continentală pe teritoriul Rusiei.”
Lina Grâu: Dar de ce ar avea nevoie Rusia de Transnistria? Mulți o compară cu un geamantan fără mâner.
Valeri Solovei: „Și Transnistria, și Abhazia sunt necesare doar pentru ca Moldova și Georgia să nu adere la NATO. Și imediat ce președintele georgian a început să vorbească despre intensificarea apropierii de NATO, de la Moscova i s-a spus: „Atunci vom primi Osetia de Sud în componența Federației Ruse”. De Abhazia nu se pune problema, pentru că cei de acolo nu vor în componența Rusiei. Și președintele georgian a tăcut. Deci, este o pârghie de influență.
Eu cred că dacă Moldova va adera la NATO, asta va fi o problemă foarte mare pentru NATO, nu mă îndoiesc de asta. La fel cum aderarea la NATO a României și Bulgariei nu a contribuit la creșterea capacității de luptă a NATO.”
Lina Grâu: Dar Vladimir Putin nu înțelege lucrurile acestea sau el are probleme cu o percepere adecvată a lumii din jur?
Valeri Solovei: „Sigur că are. Este un om care s-a format în perioada sovietică și încă în calitate de ofițer al KGB-ului – oamenii aceștia au o viziune foarte specifică. În toată lumea ofițerii de spionaj sunt paranoici. În toată lumea. Aici, în Franța… Dar în Rusia ei au ajuns în fruntea statului.
Rusia ar putea fi mai degrabă o scuză pentru dorința de a nu schimba nimic
În momentul în care Rusia își va slăbi presiunea asupra acestei regiuni, asupra Ucrainei în particular, se va constata că problema de fapt nu era doar Kremlinul. Și că problema consta de fapt în eficiența sau lipsa de eficiență a exponenților puterii de la Kiev. Sunt aceștia capabili să facă reformele și să construiască o țară nouă sau nu? Și eu mă tem că ne așteaptă multe descoperiri neplăcute. Și în ceea ce privește Moldova situația este cam la fel. Atunci se va constata că nu Rusia era de fapt piedica principală, că Rusia era mai degrabă o scuză pentru dorința de a nu schimba nimic.”
