Gheorghe Cojocaru: „Toamna electorală își intră în drepturi și actorii politici, unul după altul, se înghesuie să depună dosarele la Comisia Electorală Centrală pentru înregistrare în cursa prezidențială. Este evident că toate formațiunile politice cu reprezentare parlamentară – de la Partidul „Șor” până la cel al Socialiștilor, nu și Partidul Democrat – vor fi prezente cu propriii candidați în competiție. Democrații și socialiștii însă nu s-au grăbit, până în ultimul moment, să facă pasul decisiv.”
Europa Liberă: Cum e și de așteptat, privirile evlavioase sau, dimpotrivă, pline de ură se îndreaptă spre vârful potențial al listei de candidați. De ce ambele partide de la guvernare nu s-au grăbit să-și anunțe candidații?
Gheorghe Cojocaru: „Da, într-adevăr, dacă partidele din opoziție – și cele parlamentare și cele extraparlamentare – sunt deja pe poziții de ceva timp, pregătindu-se febril pentru startul bătăliei, greii de la guvernare, socialiștii și democrații, unii mai relaxați, alții mai agitați, au preferat să privească de sus la ce se întâmplă la poalele suișului electoral. Democrații lui Pavel Filip nu pretind la prima funcție în stat, de unde și o atitudine de degajare față de toată această febră electorală, în timp ce președintele Dodon a menținut un suspans cât mai îndelungat înainte de a face anunțul așteptat, în primul rând, de suporterii săi. În realitate, pregătirile pentru acest moment s-au derulat de mai mult timp în culise, iar reținerile președintelui de a intra în lupta piept la piept nu este exclus să fie determinate de încheierea unor înțelegeri cu partenerii de coaliție și, între altele, și de necesitatea de a-și asigura spatele în cazul în care în spațiul public vor transpira noi informații mai puțin plăcute pentru campania sa electorală.”
Europa Liberă: Ați folosit calificativul „relaxați” când vorbeați de democrați, ei nu toți par la fel, dovada este că ceilalți candidați pentru funcția de șef de stat împart pielea ursului care se plimbă prin pădure, adică voturile care rămân ale nimănui ca și cum. Octavian Țîcu, de exemplu, presupune că unioniștii din cadrul Partidului Democrat îl vor vota pe el; și Andrei Năstase, și Maia Sandu contează pe aceste voturi. Acum cât de important ar putea fi acest segment democrat, mai ales în cel de-al doilea tur al alegerilor?
Gheorghe Cojocaru: „La alegerile prezidențiale precedente se pare că anume Partidul Democrat, condus pe atunci de Vlad Plahotniuc, a înclinat balanța în favoarea lui Igor Dodon. Nu se poate ști cu precizie dacă democrații mai păstrează astăzi în ranița lor bagheta fermecată care să arate asupra învingătorului și în aceste alegeri, însă sprijinul lor, pentru un candidat sau altul va fi de mare folos, mai ales dacă va fi o luptă strânsă. Prin urmare, dialogul cu democrații este necesar, Partidul Democrat își are locul său pe scena politică și întâlnirea recentă a Maiei Sandu cu Pavel Filip confirmă că lidera PAS învață din erorile trecutului. Pe de altă parte, faptul că intrarea în competiție a lui Igor Dodon a coincis cu anunțul lui Pavel Filip de a rămâne pe tușă poate fi privit ca un indiciu că între cei doi există o coordonare și la nivel central, ca și în teritoriu.”
Europa Liberă: Între timp și-au făcut apariția și „negaționiștii”. Pe de o parte, mai multe voci spun că este nepermis luxul să faci alegeri sau întâlniri electorale în plină pandemie, alt „negaționist” este fostul președinte Vladimir Voronin, liderul comuniștilor, care declară că susținătorii săi nu vor participa la alegeri, cerând tuturor alegătorilor să boicoteze acest scrutin din motiv că este ilegal, afirmație bazată pe atitudinea față de decizia cunoscută a Curții Constituționale. Dvs. ce credeți despre asta?
Gheorghe Cojocaru: „Da, este un refren mai vechi al liderului comunist, dar, pe de altă parte, desfășurarea alegerilor în plină pandemie poate da naștere și la asemenea reacții negaționiste, după cum le-ați calificat, însă, având în vedere că Vladimir Voronin a boicotat și alegerile prezidențiale din 2016 și că voturile simpatizanților săi, atâția câți au mai rămas, se scurg spre stânga, liderul comunist, iată, intră pentru a doua oară în aceeași apă și, probabil, cu aceleași rezultate. Dar, înainte de toate, stând comod acasă, după cum promite, experimentatul lider comunist va păstra intactă punga partidului și se va putea amuza copios de spectacolul care începe.”
