Astăzi sunt exact 6 luni de când Organizația Mondiala a Sănătății (OMS, sau WHO in engleză) a declarat Covid-19 pandemie. Iată că AstraZeneca, marele grup farmaceutic anglo-suedez, a anunțat săptămâna aceasta că își suspendă testările vaccinului împotriva coronavirus, după ce efecte secundare importante s-au făcut simțite în cazul unui pacient.
Asta cade foarte rău, inclusiv pe plan politic, pentru multe guverne. Laboratorul a pre-vândut deja sute de milioane de doze de vaccin, în multe cazuri comenzile servind în primul rând ca semnal politic destinat liniștirii populației. Chiar și Comisia Europeană a rezervat și plătit deja 300 de milioane de vaccinuri.
Cumpărarea masiva de doze de vaccin de către un guvern implica, desigur, si considerente politice, de liniștire a populației. De altfel, un studiu tocmai publicat de revista medicală The Lancet în legătură cu percepția vaccinurilor în general, studiu realizat între anii 2015-12019, arată că scepticismul în legătură cu vaccinurile crește odată cu instabilitatea politică și cu radicalismul religios.
Studiul arată în același timp, paradoxal, că încrederea în vaccinuri este mai coborâtă în Europa decât în părți ale Africii.
În Europa, procentul celor care au încredere în vaccinuri merge de la 19% în Lituania la 66% în Finlanda.
Țările cu cel mai mare procent de încredere în vaccinuri, pe planetă, sunt Irakul, Liberia și Senegal.
WHO are you
Cu totul, circa 150 de vaccinuri sunt în cercetare în diferite laboratoare ale planetei. Vaccinarea nu mai este de mult doar o chestiune de sănătate publică, ci a căpătat și o dimensiune politică, întărită și de disputa în jurul Organizației Mondiale a Sănătății (WHO).
Donald Trump a anunțat că Statele Unite se vor retrage din aceasta, ceea ce va duce la pierderea unei părți importante a bugetului organizației. Bugetul nu vine de altfel numai de la guverne. Fundația Bill Gates, de pildă, contribuie cu câte 450 milioane de dolari la fiecare buget de doi ani al WHO, altfel zis exact cât întreaga contribuție a Marii Britanii, sau jumătate din cea a SUA.
Recent, până si statutul, esența si menirea Organizației Mondiale a Sănătății au fost politizate. La fel de politică, sau politizată, este si chestiunea vaccinului obligatoriu cum e, de altfel, și cursa pentru găsirea primului vaccin eficace. Chiar si in SUA, cursa pentru obținerea vaccinului pare sa fi fost calchiată pe calendarul electoral. Donald Trump ar dori mult ca un vaccin sa poată fi disponibil înainte de alegerile din noiembrie.
În Rusia, Putin a mers până la a anunța că vaccinul (botezat Sputnik, ca primul satelit al URSS-ului) a fost testat mai întâi pe una din propriile sale fiice.
Dincolo de această cursă, se pune deja problema echității: ce asigurări pot fi găsite că drepturile cetățenilor vor fi respectate, dar și: cum poate fi păstrată încrederea populației în viitorul vaccin în contextul actual?
Chiar și în Europa, instanțele UE caută să facă în așa fel încât să poată fi depășite rivalitățile interne și chestiunea cursei economice spre beneficii imediate.
Cât despre adversarii vaccinului, paradoxal aceștia vor fi întăriți în convingerile lor, dacă vaccinul va fi găsit și va fi eficace rapid. Ei vor putea spune că epidemia nu a fost așa gravă sau că nu a existat.
***
Pandemia de coronavirus a încins în R. Moldova discuțiile pro și contra vaccinare, mai ales după ce Mitropolia Moldovei şi alte grupuri religioase şi conservatoare s-au alăturat campaniei de dezinformare precum că vaccinul anti-Covid, care încă nu există, ar urmări de fapt introducerea în corpul uman a unui nanoprocesor, astfel ca indivizii să fie controlați de forțe oculte. Capii bisericii ortodoxe au renunțat treptat la această retorică după ce mai mulţi vehemenți promotori ai teoriilor conspiraționiste legate de coronavirus s-au infectat şi ei.
După valul de dezinformare, vaccinul anti-Covid a ajuns să fie un subiect cu tentă politică sau chiar geopolitică. În timp ce autoritatea responsabilă de aprobarea vaccinului, Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, a cerut României și UE sprijin în obținerea vaccinurilor, președintele pro-rus Igor Dodon s-a adresat oficial Rusiei. Şeful statului s-a declarat dispus să testeze voluntar vaccinul dezvoltat de Rusia, care nu este omologat internațional, înainte ca acesta să fie utilizat în Moldova. Recent Igor Dodon şi-a exprimat interesul şi pentru vaccinul din China.
Politizarea problemei aducerii vaccinului anti-Covid în R. Moldova este regretabilă, spune expertul Ghenadie Țurcanu de la Centrul de Politici și Analize în Sănătate:
„Autoritățile ar trebui să se conducă de acele standarde care există pentru cum trebuie să fie un vaccin. Autoritatea responsabilă de aprobare este Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Doar ei trebuie să se pronunțe, doar specialiștii și nu politicienii. În ceea ce prezintă Organizația Mondială a Sănătății, se menționează că vaccinul despre care se vorbește foarte mult și se politizează în Republica Moldova nu a trecut încă toate etapele necesare pentru omologare. Când Organizația Mondială a Sănătății se va pronunța și va aproba acest vaccin, atunci el va putea fi folosit și în R. Moldova. Nu are importanță țara de producere, este important ca el să fie acceptat și elaborat conform standardelor recunoscute la nivel internațional. Eu cred că nu va decide șeful statului când va trebui de adus vaccinul în Republica Moldova, doar autoritatea competentă trebuie să decidă. Nu cred că vreo autoritate publică din Republica Moldova va aduce în țară un vaccin care nu va fi acceptat de către Organizația Mondială a Sănătății.”
Reprezentanții Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică declarau anterior că Moldova urmează să primească vaccinul împotriva Codiv-19, odată ce acesta va apărea, pentru cel puţin 20 la sută din populație. Vaccinurile ar urma să ajungă în țară prin intermediul Alianței Globale pentru Vaccinuri și Imunizări și va fi oferit țării gratis. Între timp autorităţile din sănătate au început să comande doze de vaccin antigripal, producerea căruia a fost perturbată din cauza coronavirusului.
În R. Moldova sunt obligatorii doar câteva vaccinuri care se administrează copiilor împotriva unor infecții ca hepatita, tuberculoza, rujeola sau rubeola. Deşi legislaţia stipulează aceste vaccinuri obligatorii e nevoie și de acceptul părinților. Iar în ultimii ani mișcările anti-imunizare sunt tot mai vocale. Părinții refuză să-şi imunizeze copii din varii motive, cele mai răspândite fiind de natură religioasă, neîncrederea în calitatea vaccinurilor sau frica de reacţiile adverse.
