2014 a fost anul ocupării Crimeei de către Rusia și al declanșării conflictului armat în Donbas, în estul Ucrainei. Când președintele de atunci, Petro Poroșenko, a declanșat procesul de organizare a alegerilor, se poate spune că el a mizat, într-un fel, pe neparticiparea alegătorilor din Crimeea și Donbas. participarea celor din Crimeea ar fi fost oricum imposibilă, dat fiind că peninsula a fost direct anexată de Rusia, dar absența voturilor ostile din Donbas a permis în același timp o mai mare impresie de unitate națională și de solidaritate cu Kievul, cu puterea centrală.
Problema, ulterior, a fost aceea pusă de orice abstenționism de acest tip: cu fiecare abținere, minoritatea separatistă care nu votează se îndepărtează tot mai mult, și de facto și juridic, de majoritatea de la centru. Ulterior, Kievul a fost nevoit să accepte organizarea de alegeri separate in acele teritorii.
Acolo se intră oricum în niște bucle legale. De pildă, atunci când regiunile autoproclamate independente Donețk și Luhansk din Ucraina au organizat propriile lor alegeri prezidențiale și parlamentare, ele au introdus ca pe niște condiții obligatorii în lege aceea ca un candidat la președinție să fi locuit în prealabil cel puțin 10 ani neîntrerupt în "țară", iar un candidat deputat - cinci ani. Paradoxul legal --de nerezolvat, de altfel-- este acela că "țara" nu existase cu 5 sau 10 ani înainte, din momente ce teritoriile făcuseră parte din Ucraina, iar candidații putuseră locui oriunde înainte pe teritoriul Ucrainei.
Acolo se intră oricum în niște bucle legale...
Lărgind condiția până la a impune un număr de ani locuiți anterior pe teritoriul Ucrainei, se anula în același timp pretenția separării de facto și a apartenenței accidentale de entitatea mai mare (Ucraina).
Invers, un caz în care separatiștii iau deseori parte de bună voie în alegerile generale ale entității de care doresc să se separe este cel al Cataloniei în Spania. Deși nu s-au făcut încă sondaje sau statistici în acest sens, se știe că un mare număr de independentiști catalani, chiar din cei care iau parte la referendumurile --considerate ilegale de Madrid-- în legătură cu independența, participă sistematic și la alegerile naționale, la scara Spaniei.
Logica este simplă: independența nu va veni curând, militanții o știu și, pregătind-o, în așteptarea ei, doresc să își asigure o participare în parlamentul național.
La un alt nivel, la fel se petrec lucrurile în Belgia, cu independentiștii flamanzi, care participă pe deplin la viața politică a Belgiei al cărei sfârșit îl doresc, iar recent chiar au făcut parte din guvernul federal.
Nu există așadar o regulă absolută, modelele sunt nenumărate...
Ba chiar și în Canada, în anii în care mișcarea independentistă din Quebecul francofon era puternică, militanții participau totuși la alegerile naționale.
Nu există așadar o regulă absolută, modelele sunt nenumărate și totul depinde de aceea dacă ei doresc o confruntare rapidă cu puterea centrală, începând prin retragere și neparticipare, sau vor să mizeze pe termen lung, luând între timp parte la viața politică a țării de care vor să se separe.
****
Pe durata celor aproape trei decenii de existență postsovietică Republica Moldova nu a reușit să aplice o formulă eficientă de organizare a votării în raioanele din stânga Nistrului controlate de regimul separatist de la Tiraspol care s-a opus constant antrenării populației din raioanele estice ale Moldovei în viața politică de pe malul opus al Nistrului. Compromisul la care s-a ajuns în 1994, la primele alegeri parlamentare pluripartinice, a fost ca cetăţenii din regiunea transnistreană să voteze la secţiile de votare din localităţile limitrofe controlate de autoritățile constituționale. Iar începând cu alegerile parlamentare din 1998, pentru a îmbunătăți evidența votanților, au început să fie constituite secţii de votare speciale pentru alegătorii din stânga Nistrului.
Vreme îndelungată regiunea transnistreană, cu circa 250 de mii de votanţi care au cetățenia R. Moldova, nu a cântărit mai nimic în balanța electorală de la Chișinău. Potrivit observatorilor, regimul de la Tiraspol a descurajat constant şi vehement participarea la alegerile naționale de teama că o participare masivă ar putea deveni un factor puternic în justificarea reunificării statului.
Lucrurile s-au schimbat în 2016, când mai întâi presa, iar apoi și observatorii internaționali, au remarcat o activizare a acestui electorat, iar bănuiala a fost că interesul sporit ar fi fost stimulat de o manieră frauduloasă prin corupere şi transportării organizate a votanților. Turismul electoral cu cetățeni care domiciliază în stânga Nistrului s-a repetat, în proporții mai mare, la parlamentarele din 2019, când au votat aproape 40 de mii de alegători, faţă de nici 10 mii în precedentele scrutine. Iar beneficiarul afluxului de voturi ar fi fost, afirmă la unison analiștii, partidul președintelui Igor Dodon.
Incertitudinea legată de legitimitatea voturilor exprimate de către cetățenii din stânga Nistrului reprezintă un risc major și în contextul alegerilor prezidențiale din 1 noiembrie, constată experții Institutului pentru Politici şi Reforme Europene într-o recentă analiză. Autorii cercetării precizează că participarea în alegeri a acestor cetăţeni reprezintă un drept legal, garantat prin Constituție. Pe de altă parte sunt obstrucționate alte drepturi cum ar fi cel de a fi ales, dreptul de a face campanie electorală, dar și de a supraveghea corectitudinea procesului electoral. Sunt întrebări şi la capitolul cât de conștientă este alegerea lor, mai cu seamă că ei nu au acces la instituțiile media din dreapta Nistrului şi nici la programele concurenților electorali.
Recent un grup de europarlamentari şi-a exprimat îngrijorarea faţă de riscul ca „rezidenții din regiunea separatistă Transnistria să fie cooptați în schemele de cumpărare a voturilor”. Iar opoziţia de la Chişinău susţine că președintele Igor Dodon ar avea de gând să cheltuiască 2 milioane de euro pentru operațiunea de cumpărare a votului transnistrenilor. Acuzație respinsă de șeful statului.
Autoritățile de la Chișinăul intenționează să deschide în jur de 40 de secții de votare pentru alegătorii din stânga Nistrului la scrutinul prezidențial din 1 noiembrie. Nu este limpede deocamdată cum se vor putea deplasa la ele alegătorii după ce recent Tiraspolul a prelungit starea de urgenţă până la 1 decembrie, iar pentru a preveni răspândirea pandemiei de coronavirus a restricționat circulația persoanelor. Mai mulţi analişti se declară convinși că ar exista deja înțelegeri tacite, mediate de Moscova, pentru a mobiliza un număr cât mai mare de alegători din stânga Nistrului la scrutinul prezidențial.
