După ce secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a vizitat săptămâna trecută Grecia, dând asigurări guvernului de la Atena că îi stă alături în cadrul tensiunilor cu Turcia, iată că astăzi e rândul secretarului general NATO Jens Stoltenberg.
Amestecul potențial al Turciei, membru în NATO ca și Grecia, în conflictul din Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan, a produs deja tensiuni suplimentare în NATO. Luni, înainte de a porni spre Grecia, Stoltenberg a discutat despre asta cu ministrul turc de externe Mevlut Çavuşoğlu.
Stoltenberg i-a cerut în mod formal lui Çavuşoğlu să folosească influența Turciei asupra Azerbaidjanului pentru a obține încetarea „imediată" a ostilităților.
Dar exact în acel moment Erdogan îmboldea Azerbaidjanul să lupte până când va lua înapoi totalitatea teritoriilor pierdute în Karabah și în jurul enclavei la începutul anilor 1990, într-un război care nu a încetat niciodată de atunci și care a făcut peste 30.000 morți.
Erdogan pare pornit pe o confruntare cu NATO încă de când Turcia a încălcat avertismentele tuturor celorlalți membri, dar mai ales ale SUA, cumpărând rachete S-400 și alt echipament militar din Rusia. Gestul lui Erdogan era limpede mai degrabă politic, decât dictat de rațiuni militare, deoarece atunci când a avut nevoie de garanții de securitate și o protecție împotriva proiectilelor la granița cu Siria, Erdogan a făcut apel la NATO, pentru a obține instalarea unor rachete militare de tip Patriot.
SUA are la rândul său nevoie de Turcia, deoarece baza militară de la Incirlik, în sud, în apropierea graniței cu Siria, este singura bază militară americană din Orientul Apropiat care adăpostește armament nuclear.
Evacuarea armamentului nuclear de la Incirlik este un plan permanent al Pentagonului. Baza militară de acolo a devenit nesigură, după ce Erdogan a permis în mod repetat organizarea de manifestații de protest în fața bazei, împotriva prezenței militare străine, lucru neobișnuit în Turcia.
Au urmat intervențiile militare unilaterale ale Turciei în Siria și, indirect, în Libia, dar mai ales operațiunile de forare, după petrol și gaze, în apele teritoriale ale Ciprului și Greciei, aceasta din urmă și ea membru în NATO.
Apelul lui Stoltenberg către Turcia în chestiunea Karabahului este neobișnuit ca ton. Marți, la Atena, premierul grec Kyriakos Mitsotakis i-a spus lui Stoltenberg că acțiunile Turciei „sunt o amenințare pentru pace, stabilitate și chiar coeziunea NATO.” „Aceasta nu mai e o chestiune bilaterală (între Grecia și Turcia)", a spus Mitsotakis, „ci privește întreaga Alianță Nord Atlantică, ba chiar Europa în întregime".
Și, într-adevăr, Turcia este importantă pentru întreaga Uniune Europeană, căci ea s-a angajat, contra unor masive compensații financiare, să oprească valul de refugiați dinspre Siria, motiv pentru care europenii au fost până acum reticenți în a impune sancțiuni regimului autoritar al lui Erdogan.
