La Chișinău are loc marți, 20 octombrie are loc conferința internațională „MACRO 2020” la care reprezentanți ai Guvernului, economiști și reprezentanți ai societății civile discută despre crizele care au marcat anul 2020, alimentate de pandemia de COVID-19 și vor încerca să ofere soluții. Trecem în revistă provocările economice ale R. Moldova alături de directorul executiv al Centrului Analitic Independent „Expert Grup”, care organizează evenimentul de astăzi, Adrian Lupușor.
Adrian Lupușor: „Republica Moldova a intrat în pandemie deja fiind foarte vulnerabilă, cu un nivel înalt al corupției, cu o calitate destul de slabă a guvernării și capacități limitate la nivel instituțional.
În sectorul privat, companiile deja se confruntau cu probleme, exporturile au început să scadă, încă din noiembrie anul trecut deja erau în minus; problema accesului la capital, problema diversificării slabe a piețelor de desfacere, a furnizorilor, problema accesului la tehnologii, în contextul pandemiei toate acestea s-au agravat, deoarece, pe de o parte, companiile și-au restricționat și mai mult accesul la piețele de desfacere, și la furnizori, multe companii chiar fie au dat faliment, fie sunt în prag de faliment. Problema accesului la capital și la tehnologii s-a agravat și mai mult, deoarece băncile au devenit și mai reticente să crediteze sectorul privat.
În sectorul public, problema capacităților s-a agravat, întrucât pur și simplu la lista de probleme s-a adăugat încă una, cea legată de criza sanitară. Aceasta a absorbit foarte mult atenția și resursele în sectorul public și, în consecință, s-a înrăutățit procesul investițional în alte sectoare și guvernul și-a limitat spațiul fiscal, pentru că s-au redus veniturile fiscale, iar deficitul bugetar este estimat că ar putea să depășească 8 la sută din Produsul Intern Brut pentru acest an, ceea ce este un nivel-record pentru Republica Moldova și evident că aceasta a limitat foarte mult și spațiul de manevră al guvernului.”
Europa Liberă: În ce măsură autoritățile au reușit să răspundă prompt și să se plieze la necesitățile și la noile realități impuse de pandemie?
Adrian Lupușor: „Trebuie să recunoaștem că în puține țări, de fapt, autoritățile au reacționat la timp și adecvat la această pandemie și, evident, Republica Moldova nu a fost o excepție. În cazul nostru, problema s-a agravat din cauza unei reacții nehotărâte, întârziate și inconsistente din partea guvernării vizavi de această criză, o reacție ce poate fi explicată, pe de o parte, într-adevăr de un spațiu fiscal destul de limitat, având în vedere deficitul bugetar pe care l-am menționat, dar, în același timp, probabil este totuși și o problemă legată de lipsa unei viziuni referitoare la un program anticriză complex, care ar include și intervenții de ordin macroeconomic, și de ordin monetar, și de ordin social.
Autoritățile au venit cu un spectru foarte îngust de măsuri, măsuri care au avut un efect practic nul asupra compensării pierderilor în sectorul privat și în rândul gospodăriilor casnice, asupra atenuării acestui șoc masiv asupra economiei și sectorului social.”
Europa Liberă: Într-o criză cu greu îmi închipui că autoritățile pot s-o depășească fără sprijinul și încrederea populației, propriilor cetățeni. În Republica Moldova cum s-a manifestat anume acest element de încredere a oamenilor în deciziile pe care le iau autoritățile și îndemnul guvernanților?
Adrian Lupușor: „În Republica Moldova, practic, mereu guvernarea nu s-a bucurat de încredere suficientă din partea cetățenilor și această neîncredere din partea populației s-a reflectat asupra nivelului de conformare a populației vizavi de regulile impuse în contextul pandemiei. Deci, ignorarea cerințelor cu privire la purtarea măștii sau păstrării distanței fizice, sau aceste întruniri și activități sociale care vedem că au continuat chiar și în pofida agravării situației pandemice. Este o reflecție a nivelului scăzut de încredere a cetățenilor în guvernare, este un efect al acelei vulnerabilități despre care știm cu toții și pe care o reflectăm în toate edițiile Raportului de stare a țării, care este acea criză de încredere între populație și stat. Și, evident, aceasta a afectat eficiența măsurilor în contextul pandemiei.”
Europa Liberă: În cadrul Conferinței MACRO-2020 vă propuneți alături de guvernanți, oameni de afaceri, economiști, experți să găsiți soluții pentru depășirea acestei crize. Reprezentați unul din cele mai puternice centre de analiză din Republica Moldova, cu siguranță aveți câteva soluții la îndemână sau propuneri pentru autorități. Din punctul Dvs. de vedere, iată, ce soluții au astăzi autoritățile pentru a face față acestei crize, pentru că în 2021, spuneți Dvs., se intră cu un deficit bugetar, cu o populație și oameni de afaceri sleiți de puteri și fără bani? Deci, ce le rămâne guvernanților?
Adrian Lupușor: „Avem nevoie de o relaxare mai mare a politicii monetare, astfel încât băncile să aibă și mai mult acces la lichidități, în paralel, statul poate să emită mai multe valori mobiliare de stat, în așa mod să se împrumute la bănci la rate destul de acceptabile, să emită euroobligațiuni pentru a finanța proiecte de infrastructură și, nu în ultimul rând, urgent să amelioreze relațiile cu partenerii de dezvoltare, să asigure o coordonare eficientă asistenței externe dedicate pandemiei, pentru că și Banca Mondială, și Uniunea Europeană, și alți donatori au disponibilizate resurse pentru a susține Republica Moldova și aceste resurse trebuie foarte bine administrate și coordonate.
Aceasta este pe partea de resurse și pe această parte de resurse Republica Moldova poate ridica circa un miliard de euro pentru un program anticriză ambițios. Pe partea de utilizări sau cum acești bani să fie utilizați, în primul rând, trebuie să fie elaborat un program de subvenționare a locurilor de muncă ce sunt menținute de companii. Deci, statul trebuie să mențină cu orice preț locurile de muncă, nu trebuie să permită creșterea șomajului. De exemplu, măsura care deja a fost implementată de guvern în ceea ce ține de creșterea alocațiilor de șomaj, din contra, stimulează angajații să se disponibilizeze și să devină șomeri.
Statul, dimpotrivă, trebuie să stimuleze menținerea locurilor de muncă prin acest program de subvenționare, cel puțin parțială, a locurilor de muncă păstrate. În plus, să abroge un program de garanții de stat pentru credite luate de companii pentru necesități de urgență, cum ar fi plata furnizorilor sau anumite datorii bancare sau comerciale pentru a asigura solvabilitatea sectorului privat și pentru a evita intrarea companiilor în faliment.”
Europa Liberă: Pentru că suntem, cumva, în febra campaniei electorale, aș vrea să ne referim puțin și la acest aspect, tocmai pentru că organizația pe care o reprezentați recent a analizat programele electorale ale candidaților la funcția de președinte și, din câte îmi dau seama, o bună parte dintre promisiunile pe care le fac candidații sunt populiste și deseori rupte de realitate. Din punctul Dvs. de vedere, pentru că ați analizat felul în care comunică cu cetățenii și ce le promit, cât de păguboasă este o asemenea atitudine față de alegători pe termen lung, cu ce costuri?
Adrian Lupușor: „Angajarea în promisiuni populiste irealizabile afectează și mai mult încrederea electoratului în politicieni. Noi înțelegem că aceste programe electorale sunt bazate pe așteptările oamenilor vizavi de politicieni, însă credem că anume politicienii trebuie să aibă și un rol de educare a electoratului și nu doar să reflecte opinia electoratului în programele electorale. Dacă Republica Moldova este un stat parlamentar și dacă avem un spațiu bugetar constrâns, politicienii trebuie să poarte o anumită doză de responsabilitate pentru promisiunile pe care le fac și trebuie să înțeleagă și rolul lor de educare a electoratului.
Dacă suntem în alegeri prezidențiale, trebuie să înțelegem care sunt atribuțiile reale ale președintelui, ce instrumente în mod real președintele poate să implementeze și care este spațiul fiscal real. Ignorarea acestor elemente de bază ale statului de drept, a principiilor separării puterilor în stat sau a principiilor economice riscă să agraveze și mai mult această neîncredere a electoratului în politicieni și să deprecieze valoarea promisiunilor electorale.”
