Deunăzi, poliţia a ridicat mai multe maşini parcate de-a lungul străzii Alba Iulia din Chişinău. Se presupune că acestea au fost duse la parcarea specială din Truşeni. Un soi de operaţiune la capătul Buiucanilor, aparent OK, care, dacă ne gândim mai bine, ridică, totuşi, serioase semne de întrebare. Sunt multe nedumeriri şi problema e complicată.
În primul rând, mulţi oameni îşi lasă maşinile pe marginea drumului nu pentru că vor asta foarte mult, ci pentru că în acest oraş nu există suficiente parcări. Maşini sunt multe, parcările sunt puţine.
În al doilea rând, la capătul Buiucanilor, a apărut un cartier cu multe case noi, cu spaţii cam mici între ele, şi cu puţine locuri de parcare. Vasăzică, ne duce capul să construim o sumedenie de blocuri de locuinţe, dar nu ne trece prin minte gândul că oamenii din aceste blocuri pot să aibă maşini.
În al treilea rând, metoda selectivă de pedepsire a şoferilor e şi ea dubioasă. Ridici maşina lui X, pe când maşina alăturată a lui Z o laşi. Şi de ce trebuie să sufere X mai mult decât Y nu e clar?
În al patrulea rând, pe locurile de pe care au fost ridicate maşinile apar după o vreme alte maşini. Adică mare lucru nu se schimbă. Inexistenţa parcărilor menţine situaţia. Singurul câştig e că statul împarte amenzi şi se îmbogăţeşte. E minunat, dar nu e prea corect, dată fiind starea lucrurilor.
Şi mai e ceva. Pandemia măreşte şi va mări substanţial numărul automobilelor din oraş. Oamenii încearcă să evite transportul în comun ca să nu se infecteze. Şi ce fac autorităţile mai departe? Doar vor ridica maşini şi vor încasa bani? Dar cu parcările cum rămâne?
