Linkuri accesibilitate

Munca la distanță și munca viitorului


Sociologul Ludmila Malcoci despre telemunca în R. Moldova

Pentru mulți oameni pandemia de coronavirus a însemnat mutarea biroului acasă. La început era o soluție temporară, dar s-a dovedit una de durată. Directoarea executivă a organizației Keystone Moldova, Ludmila Malcoci, spune că la un moment dat o treime din angajații din R. Moldova munceau de la domiciliu. Această migrare a atras după sine o serie de provocări psihologice la nivel de fiecare angajat. Pe de altă parte, mai atrage atenția experta, printre efectele crizei sanitare e că multe servicii sociale acordate unor grupuri vulnerabile au rămas cumva descoperite. Mai multe despre impactul Covid 19, măsurat de sociologi sau la nivel de percepții deocamdată, în interviul cu profesorul univ., dr. habilitat în sociologie Ludmila Malcoci.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:18:22 0:00
Link direct

Europa Liberă: Ceea ce trebuia să fie ceva temporar începe să se transforme în permanent, în lucru aparent normal deja, am în vedere mutarea oficiului acasă, oamenii iată că lucrează de acasă, consumând resurse proprii. În plus, la nivel individual sau psihologic sunt provocări: cum împarți timpul, spațiul de acasă, sarcinile din familie cu cele din oficiu, mai nou se discută despre dreptul la deconectare. În acest context, ce schimbări ar trebui să survină din partea statului, a managementului companiilor, dacă deja nu s-au produs, cum credeți?

Ludmila Malcoci: „Dacă vorbim în general despre consecințele sau despre impactul pandemiei COVID, eu aș vorbi despre un impact atât, să spunem așa, negativ, dar și de ceea ce numim noi în engleză – challenging, provocator, așa ar fi în română, este un impact, să spunem așa, pozitiv pe care probabil mulți dintre noi, sociologii, încă nu am reușit să-l măsurăm cumva.

Ludmila Malcoci
Ludmila Malcoci

Într-adevăr, pandemia a influențat foarte mult modul nostru de viață. Dacă vorbim despre modul de viață, de exemplu, al persoanelor care sunt angajate în câmpul muncii, avem o parte din persoane care continuă să meargă la serviciu, sperăm că acolo le sunt asigurate condițiile de protecție, și avem o parte din populație, din cercetările pe care le-am efectuat anterior, în lunile iunie-iulie, undeva o treime din populația activă muncea de acasă. Deci, în condițiile acestea, în cazul în care oamenii muncesc de acasă, evident că condițiile de muncă s-au schimbat foarte mult și în special vorbim despre aceea că fiecare familie într-un fel dacă are, de exemplu, două persoane care muncesc de acasă, ar trebui să aibă două oficii de unde aceste persoane muncesc, pentru că oricum, atunci când muncim de acasă, noi avem nevoie să facem anumite ședințe online, avem nevoie de spațiul nostru personal de lucru.

În lunile iunie-iulie, undeva o treime din populația activă muncea de acasă...

Au apărut evident că o serie de probleme, dacă vorbim de munca de acasă și, în primul rând, una din problemele de bază ar fi organizarea oficiului acasă. Nu toți oamenii care sunt într-un fel impuși să muncească de acasă au condițiile necesare pentru a-și crea un oficiu separat acasă, asta ar însemna un spațiu de muncă personalizat, plus la aceasta, ar însemna acces la internet foarte bun și ar însemna un computer bun. Să presupunem că toate acestea persoana care muncește de acasă le are, în condițiile acestea avem cheltuieli suplimentare care, de fapt, au influențat foarte mult calitatea vieții persoanelor. Salariile în Republica Moldova nu sunt așa de mari, în perioada aceasta pandemică la unii s-au ridicat puțin, la alții au rămas la fel, în același timp, oamenii, muncind de acasă, cheltuiesc mai mult pentru energia electrică, sunt nevoiți să se conecteze la un internet mai rapid, în condițiile în care omul se ducea la serviciu, el o bună parte sau opt ore le avea la serviciu, deci acolo consuma. Acestea sunt, într-adevăr, niște probleme la care ar trebui să se gândească în special instituțiile care au personal care muncește de acasă, pentru că sunt niște plăți suplimentare și omul în loc să plătească pentru produse alimentare calitative sau pentru medicamentele necesare, el este nevoit să folosească o parte din banii care erau destinați pentru consumul personal, pentru ocrotirea sănătății, chiar pentru odihnă să-i consume suplimentar pentru aranjarea locului de muncă și prestarea serviciilor de acasă.”

Europa Liberă: Prin urmare, Dvs. propuneți ca o parte din cheltuieli, cel puțin pentru anumite categorii de angajați, să fie compensate, așa înțeleg?

Ludmila Malcoci: „Evident că în cazul dat instituțiile ar trebui să aibă anumite politici în domeniul respectiv. În condițiile în care omul muncește de acasă ar trebui probabil să fie calculat cam care ar fi consumul, pentru că dacă omul muncește de acasă, în condițiile acestea evident că în cazul oficiilor care s-au închis totalmente se fac și economii, nu?, dacă vorbim de căldură, apă ș.a.m.d. Dar chiar și în contextul acesta, deci acestea sunt cheltuieli care țin de cheltuieli directe pentru prestarea serviciului, așa-i? Și atunci, în cazul dat evident că cheltuielile directe pentru prestarea serviciului calitativ ar trebui într-un fel să fie subvenționate.”

Europa Liberă: Dar ce soluții are angajatul pentru a nu se rătăci sau a nu se încurca între sarcinile de acasă și cele de la serviciu și a rămâne și sănătos mintal, pentru că la un moment dat, dacă e vorba de doi maturi și doi-trei copii, acolo lucrurile încep să se complice, totul fiind concentrat într-un spațiu destul de mic?

Munca de acasă înseamnă că trebuie să fii foarte bine organizat...

Ludmila Malcoci: „Evident că lucrul de acasă, în special în condițiile în care ai doi copii care, de asemenea, învață de acasă, să presupunem așa, sau chiar și dacă nu învață de acasă, oricum mai sunt anumite sarcini casnice pe care noi toți le îndeplinim. Eu vreau să vă spun pornind din experiența personală, mie mi-a fost foarte complicat, degrabă în martie o să am un an în care practic 80% din activitatea mea o fac de acasă, chiar și în condițiile în care nu am copii mici, oricum este destul de complicată activitatea de acasă. Și vă spun de ce – din considerentul că, în primul rând, munca de acasă înseamnă că trebuie să fii foarte bine organizat, noi tot timpul aveam un plan de acțiuni, în conformitate cu planul de acțiuni aveam anumite finalități pe care trebuia să le dăm într-o anumită perioadă de timp. Deci, aceasta într-un fel îți ușurează activitatea, pentru că știi că oricum trebuie să te organizezi să faci volumul acesta de lucru, indiferent de faptul că îl faci în acele opt ore sau îl faci mai târziu, dar, totodată, s-a mărit foarte mult volumul de lucru, pentru că ceea ce în oficiu puteai foarte ușor soluționa cu colegii, printr-o ședință în care soluționai mai multe probleme, acum, fiind acasă, ești pus în situația de multe ori să ai și cinci, și șase ședințe pe zi, și nu numai cu colegii de aici, dar și cu partenerii ș.a.m.d. Îți planifici un anumit timp pentru aceste ședințe, de multe ori ele îți iau mult mai mult timp și evident că volumul de lucru pe care tu personal trebuie să-l faci în afară de coordonare și ședințele pe care le ai, practic este ceva suplimentar și atunci uneori ziua de muncă nu este până la ora 6, dare este uneori și până la ora 9, și până la ora 10. Evident că asta este o problemă, dar noi avem foarte mulți oameni care în cea mai mare parte nu au avut așa muncă strictă pe ore, ca la fabrică. Apare și probabilitatea aceasta că de multe ori ai lucrat puțin, deja vrei să mai faci altceva și atunci faci unele treburi casnice, trebuie o mare responsabilitate a persoanelor care lucrează de acasă și o foarte bună divizare a muncilor. Pe mine m-au ajutat foarte mult instruirile, eu am găsit o instruire online cum să-ți organizezi timpul de acasă și practic trebuie să delimitezi foarte bine.

Trebuie să te simți la serviciu și trebuie să te simți acasă...

De exemplu, dacă știi că la ora 9 trebuie să fii la serviciu, deci la ora 9 ești în fața computerului și ești îmbrăcat, așa, oficial, ca la serviciu, după care îți faci o pauză până la masă, o pauză de cafea fix ca la serviciu, la amiază ți-ai planificat și ți-ai făcut pauza de prânz ca la serviciu și practic te scoli din fața computerului la ora 6, iarăși așa ca la serviciu; îți schimbi hainele, procedura aceasta cu schimbatul hainelor influențează foarte mult modalitatea cum tu te simți, pentru că trebuie să te simți la serviciu și trebuie să te simți acasă.”

Europa Liberă: Nicidecum nu recomandați umblatul în pijama toată ziua?

Ludmila Malcoci: „Nu, nu recomand, pentru că asta într-adevăr te face... Eu uneori mă gândeam că, de fapt, munca noastră de acasă se aseamănă într-un fel foarte mult cu munca jurnaliștilor de la televiziune, pentru că ei acolo tot nu au public în față, au sticla, dar ei trebuie să fie tot timpul la patru ace și foarte bine pregătiți în fața sticlei, fiindcă știu că au un auditoriu foarte mare. Noi, de asemenea, venind la serviciu în oficiul de acasă, trebuie să fim îmbrăcați ca la oficiu, pentru că noi de multe ori neprevăzut avem foarte multe ședințe, inclusiv pe internet și atunci trebuie să arăți ca la oficiu.”

Europa Liberă: Printre alte constatări ale specialiștilor cumva legate de ceea ce se întâmplă urmare a crizei COVID, e că anumite categorii de persoane rămân în afara atenției societății. Și am văzut un studiu din Germania, unde se spune că vârstnicii ar fi mai discriminați, mai stigmatizați, pornind de la percepția că ei sunt cei mai vulnerabili. Poate sunt și alte categorii de persoane în această situație? Dvs. trebuie să ne spuneți cum trebuie combătute aceste fenomene.

Ludmila Malcoci: „Pandemia aceasta ne-a surprins, ne-a luat pe neașteptate și evident că a fost destul de complicat, inclusiv pentru cei care nu suntem considerați în categorii vulnerabile la etapa aceasta, pentru că, în orice moment, orice persoană poate să nimerească în categoria persoanelor vulnerabile la ceva, dar în acest context a fost încă și mai greu probabil pentru serviciile de asistență socială să se restructureze în perioada aceasta. Mai ales dacă ținem cont de faptul că în Republica Moldova avem la categoria grupuri vulnerabile destul de multe grupuri cu acces limitat la servicii sociale, acces limitat la servicii medicale, acces limitat la o nutriție bună, persoane foarte sărace care au o calitate a vieții foarte proastă și atunci evident că în această situație, mai ales în perioada ceea în care am avut carantină totală, în martie-mai, foarte multă lume nu știa cum să reacționeze. Și noi am avut foarte multe servicii sociale închise în acea perioadă, asistenți sociali care, de fapt, erau prima persoană de contact a persoanelor din grupurile vulnerabile, dar care s-au închis și ei într-un fel de „acasă” și comunicau cu grupurile vulnerabile uneori numai prin intermediul telefonului.

Vorbim despre impactul negativ al pandemiei asupra serviciilor sociale și asupra bugetelor administrațiilor publice locale...

Această situație a agravat foarte mult starea persoanelor din grupurile vulnerabile, deci noi trebuie să ținem cont de faptul că, în special bătrânii, persoanele cu dizabilități ș.a.m.d. suferă foarte mult din cauza segregării, izolării, mai ales dacă ținem cont și de faptul că aceste grupuri de persoane sunt sărace, nu prea au acces nici la internet, nici la computere, nici la telefoane performante. Și acum noi continuăm să avem riscul acesta, pentru că, din câte am auzit de prin raioane, întrucât noi lucrăm foarte mult cu administrațiile publice locale, din cauza surselor financiare limitate și bugetelor mici, practic în multe raioane serviciile de asistență personală, care sunt servicii foarte importante, în special pentru bătrâni și pentru persoanele cu dizabilități, care au nevoie de îngrijire 24 din 24 de ore, deci numărul acestor servicii în anul 2021 a fost redus. Plus la aceasta, în multe raioane au început să fie reduse și alte servicii, cum ar fi, de exemplu, centrele de zi, centrele comunitare. În cazul dat, noi vorbim despre impactul negativ al pandemiei asupra serviciilor sociale și asupra bugetelor administrațiilor publice locale.”

Europa Liberă: În loc aceste servicii sociale să fie transformate, adaptate la noile împrejurări, ele cumva, de fapt, dispar? Acesta este efectul negativ.

Ludmila Malcoci: „Probabil că în perioada aceasta trebuie să ne gândim foarte bine cum putem să ne adaptăm la noile condiții și, în cazul de față, reieșind din impactul negativ pe care îl are COVID-ul asupra populației și, în special, accesul limitat la serviciile de sănătate. Acum prea puțini o să se adreseze la oficiile medicilor de familie din considerentul că se tem ca nu cumva să se infecteze. Deci, noi avem persoane care sunt, bunăoară, bolnave de diabet sau sunt bolnave de astm bronșitic și necesită diagnosticări periodice, dar nu s-au putut adresa de frică să nu se infecteze cu COVID-19. Acum, în primul rând, ar trebui să ne gândim cum dezvoltăm telemedicina, de exemplu. Ea acum se dezvoltă foarte mult în alte țări, se acordă serviciile medicale prin intermediul internetului, mai departe ar trebui să ne gândim la anumite servicii prin internet pentru persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, pentru că aceste servicii prin internet, într-un fel, le-ar scăpa de izolare. După asta ar trebui să ne gândim la anumite activități pentru a ajuta prevenirea îmbolnăvirilor acestor grupuri de persoane, am putea să ne gândim la anumite instruiri, dar iarăși toate aceste activități trebuie efectuate în funcție de nevoi. Ar trebui să fie făcute cercetări pentru a vedea care sunt nevoile diferitelor grupuri vulnerabile. Printre altele, noi planificăm astfel de cercetare din sursele financiare ale Fundației Soros, în special pentru a vedea care a fost impactul infecției COVID asupra accesului la sănătate a persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu diabet, persoanelor care sunt în servicii paliative și persoanelor care sunt infectate cu HIV.”

Ar trebui să ne gândim cum dezvoltăm telemedicina, de exemplu...

Europa Liberă: Sugestiile astea ale Dvs. cumva sunt adresate mai ales celor din instituțiile publice, pentru că și ONG-urile pot contribui, dar nu în măsura definitorie, să zicem? Dvs. vorbeați despre accesul la sănătate, dar mai este și accesul la educație atunci când anumiți copii, anumiți profesori sunt trimiși în carantină. Statul așa și nu a stabilit mecanisme clare cum compensează aceste lecții online, să se îngrijească și de sănătatea publică, nu doar de combaterea coronavirusului. Deci, cumva sunt sugestii către autorități?

Ludmila Malcoci: „Da, evident că acestea sunt sugestii către autorități, pentru că, de fapt, ONG-urile vin în suportul autorităților. Politica de bază în stat nu o fac ONG-urile, politica de bază în stat o fac autoritățile publice, dar statul este responsabil de politică și de implementarea politicilor, din considerentul acesta statul ar trebui să fie acela care să cerceteze nevoile acestea. Noi avem diferite instituții de cercetare și aceste instituții de cercetare ar trebui să fie axate acum pe nevoile stringente ale țării pentru a dezvolta politici adecvate, după care statul trebuie să se gândească cum se adaptează în condiții noi, pentru că ar trebui să apară politici noi privind activitatea acestor instituții în condiții noi. Deci, este foarte simplu să închizi serviciile sociale și este foarte complicat să te gândești cum încercăm noi să prestăm servicii sociale în condiții noi, pentru că închiderea serviciilor sociale înseamnă lipsa accesului unor grupuri vulnerabile la aceste servicii. În multe țări s-a reușit deja trecerea la serviciile online, ele sunt servicii bazate pe nevoi. Asta și este important că, dacă dezvoltăm anumite servicii, trebuie să reieșim din nevoile existente, pentru că nu suntem atât de bogați ca să dezvoltăm pur și simplu servicii cum ne trăsnește nouă prin cap. Noi trebuie să vedem mai întâi care sunt nevoile și atunci serviciile să fie adaptate nevoilor și, totodată, să fie posibilitatea ca aceste servicii să fie foarte flexibile, adică să le prestăm atâta timp cât este nevoie de ele. Dacă se schimbă nevoile, atunci noi schimbăm serviciile, nu sunt serviciu bătute încuie, de exemplu, pentru 100 de ani.”

Europa Liberă: Am reținut. Vreau să vă rog să faceți niște sugestii pentru oameni, cum să se adapteze la noul tip de comunicare, pentru că vrem, nu vrem comunicarea s-a schimbat, ea ne lipsește tot mai mult la nivel individual. Cum facem ca să nu suferim de lipsa comunicării de altădată? Contactul uman cu ce îl înlocuim?

Ludmila Malcoci: „Cercetările pe care noi le-am făcut atunci, în iunie-iulie, ne arătau că oamenii au început să comunice mai mult prin intermediul Skype-ului, prin intermediul altor platforme de comunicare și acesta, de fapt, este impactul pozitiv, pentru că oamenii au fost puși în situația să învețe cum să utilizeze mai multe platforme. Să spun sincer, am fost puțin norocoși că am avut foarte multă lume plecată la munci peste hotare și atunci o bună parte din populație totuși avea acces la internet, avea acces la Skype ș.a.m.d. Contactul uman este foarte important și el nu lipsește doar grupurilor vulnerabile, el ne lipsește și nouă foarte mult. Probabil că, în primul rând, ar trebui cât mai repede să avem vaccinul și atunci oamenii să se vaccineze ca să putem avea aceste contacte umane care sunt de neprețuit.

Contactul uman este foarte important și el nu lipsește doar grupurilor vulnerabile...

Pentru fiecare dintre noi este foarte important măcar o dată în zi, seara, să ieșim la plimbare afară, la aer curat, fiindcă asta iarăși este destul de important, măcar să vezi oamenii cât de cât în depărtare. În special pentru cei care sunt foarte singuratici, cred că unul din impactul negativ va fi sănătatea mintală a populației, vom avea, probabil, mai multe persoane cu probleme de sănătate mintală, întrucât izolarea, segregarea duce la probleme de sănătate mintală, dar probabil cele mai mari sfaturi ar fi nu pentru cei bătrâni, dar cele mai mari sfaturi ar fi oferite celor tineri sau celor în vârstă aptă de muncă, care știu că au rude în vârstă care trăiesc singure, izolate sau vecini care trăiesc singuri, izolați. În condiții acestea ar fi foarte important măcar seara să-i telefonăm să vedem ce fac, cum se descurcă ș.a.m.d. și să-i ajutăm, pentru că, de fapt, singurătatea ucide. Contactele umane sunt foarte importante pentru bunăstarea noastră morală și spirituală.”

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG