Asociația Promo-LEX, care a analizat ultima campanie electorală – cea prezidențială – și sub aspectul prezenței în ea a urii și discriminării – a spus miercuri într-un raport că în R. Moldova lucrurile nu se îmbunătățesc deloc în această privință.
Un studiu similar descoperise în 2019, în două campanii, un număr de 190 de abateri, în timp ce peste un an numărul cazurilor de utilizare a discursului de ură s-a dublat într-o singură cursă electorală. Sunt, firește, doar niște cifre, dar care ridică serioase probleme într-o societate, cred apărătorii drepturilor omului. Dar ce soluții văd autoritățile și experții pentru această situație?
O constatare a asociației Promo-Lex în urma tuturor studiilor de până acum e că în timpul campaniilor electorale discursul de ură se amplifică. Îl utilizează mai ales politicienii unii împotriva altora, iar pentru că acest comportament nu se schimbă de la o cursă electorală la alta, Ion Manole, directorul Asociației, crede că sunt necesare îmbunătățiri legale:
Apreciem deschiderea comisiei electorale pentru identificarea unor soluții pentru prevenirea discursului de ură în cadrul campaniilor
„Proiectul de lege nr. 301 din 2016, privind reglementarea infracțiunilor motivate de prejudecată, ar fi bine să fie definitivat de comisia parlamentară juridică, în conformitate cu recomandările internaționale, ale Consiliului pentru eliminarea discriminării, oficiul avocatului poporului, și să fie trimis plenului parlamentului pentru adoptare finală. Totodată, aș dori să apreciem deschiderea comisiei electorale pentru identificarea unor soluții pentru prevenirea discursului de ură în cadrul campaniilor, iar în acest proiectul de lege nr. 263 din 2020 pentru modificarea codului electoral ar fi bine să fie definitivat în baza recomandărilor Comisiei Veneția și la fel să fie adoptat.”
Victor Munteanu, directorul departamentului de justiție și drepturi ale omului în cadrul Fundației Soros Moldova, se arată mai ales mirat că politicienii nu realizează dauna pe care și-o provoacă sie însuși, dar mai ales societății și optează și el pentru înăsprirea de sancțiuni:
„Probabil concurenții electorali așteaptă ca astfel vor plusa în pușculița electorală. Nimic mai fals. Nu înțeleg de ce ei nu realizează că, cu cât mai mult marșează pe instigare, ei nu fac decât să îndepărteze de la ei o parte din populație care poate ar fi de acord să voteze pentru ei, dar pur și simplu nu le place un astfel de discurs. Lecția nu este învățată de politicieni, lucru care mie mi se pare ciudat și ar trebui descifrat. Pe de altă parte, efectele adverse ale discursului de ură își lasă amprenta și avem dovezi nenumărate în istoria recentă când instigarea, lansată mai în glumă, mai în serios, se transformă în atitudini sociale care culminează cu instalarea unui sentiment general de respingere a unui grup social, fie etnic, fie femei, fie oricare altul. Și acest lucru este total nepermis pentru că de la un fel de glumă până la acțiuni este doar un pas, iar lucrul odată scăpat din cutia Pandorei, nu mai poate fi oprit decât prin mijloace dure. Și trebuie să avem aceste mijloace dure de prevenire și sancțiune, dar din păcate ele lipsesc.”
Evghenii Goloșciapov, membru al consiliului egalității, atrage atenția că ultima campanie electorală moldoveană a scos la iveală și una din consecințele cele mai grave ale fenomenului de până acum: „Aud adesea să se spună - persoana a exprimat o opinie, ce e aici grav? Problema este că aceste opinii, intoxică societatea. Noi toți am văzut cum atmosfera de ură care a dominat campania a culminat când a murit o politiciană viziunile căreia nu erau împărtășite de alții – am observat cât de multă ură s-a proliferat în acel moment prin rețele sociale. Pentru mine e o consecință clară a tolerării urii și semn că ea a afectat atitudinea socială.”
E nevoie de timp ca să se schimbe mentalități
Maria Georgescu, experta Consiliului Europei care consiliază în cadrul mai multor proiecte R. Moldova în dezvoltarea politicilor sale de combatere a discriminării, spune că este un domeniu în care lucrurile se schimbă mai greu: „E nevoie de timp ca să se schimbe mentalități, dar este foarte important ca instituțiile care au un cuvânt de spus în combaterea discriminării și urii să-și ia rolul în serios, pentru că aceste sancțiuni au și menirea de a demotiva producerea altor cazuri. Ce facem în prezent e că lucrăm cu poliția, procuratura, organele de justiție, pentru ca ele să colaboreze și să evităm situațiile ca din cauza nepriceperii sau abordării diferite a unei probleme, instanțele să ia decizii contrare celor ale consiliului anti-discriminare,” a spus Maria Georgescu, expertă anti-discriminare de la Consiliul Europei.
